Inima noastră când s-a născut,
a cântat din cornuri de lut.
Dacă vuieşte, ori stă să se culce,
vocea pământului e dulce.
Nimeni nu poate să ne despartă de noi,
de suntem oameni ori poate eroi.
Creşte într-una măreţul univers –
să-i dăm ocol cu un vers.
Cu viitorul, cu îndepărtatul trecut,
vorbim prin cornuri de lut.
.jpg)
