Cum se măsoară dorul-Daniela Drenea

Cum se măsoară dorul?!
Adâncimea durerii pe secunda absenței.
Dorul meu doare pe timp indeterminat;
Ursitoarele poate că știu ceva;
Secături bătrâne și fără  de minte!

Drumul-Daniela Drenea

E un drum cunoscut,

Nu mă tem să-l străbat,

Nu mă-ntorc nu mă pierd,

Nu-l surâd;îl răzbat.

Drumul meu  răstignind

La popasuri Isuși,

În april vremuind,

Cu speranța căluș...

Înșeuând năluciri

Calc mai iute prin ani

Și nu văd risipiri

Și nu dor bolovani.

Și mă duc. ..și mă duc, 

Care-o fi ținta mea?!

Frate codru și cuc,

Cine știe ceva?

E un drum cunoscut

Nu mă tem să-l străbat,

Înserat de tăceri

Nu-l surâd,îl răzbat.

Vom veni, să clădim pentru ruguri altar!-Daniela Drenea

Voi, oameni politici de-un leu și doi bani,

Pierdut-am departe de țara mea ...ani....!

Cap plecat,nod în gât ,un bănuț lacrimat

Pentru cei de acasă, pentru tata din sat,

Nu -ncercați să -mi luați dreptul de a iubi

Plaiul,neamul,eroii,că oriunde aș fi

Drum de -ntoarcere e și cu suflet amar

Vom veni ,să clădim pentru ruguri altar!

Sărăciți, dezbinați și mințiți ,mai putem

Ridica tricolorul, să vedeți că suntem!

Țes pânza durerii

Țes pânza durerii ,
 cea care într-o zi  
va face o punte  între sufletele noastre.
Căraruia luminoasă ce ne lega s-a prăbușit .
Tu într-o lume...
Eu în alta...
Dragostea mea pentru tine țipa sufocată de neputință ,
de nedreptate,
de dor,
de durere.
Țes pânza durerii
și aș vrea-o fără  noduri .
Dar nu pot suferi fără de ură...
și nu pot trai fără ea.

Arzând am rămas doar eu

Arzând am rămas doar eu ...
ca un foc mocnit de lacrimi uscate.
Dumnezeu ne-a înşelat,
Aripa ta nu mai bate!
Înaltul s-a scurs sub calcâi.
...
Sunt o mamă fără de fiu...

Dragostea a rămas suspendată între lumi.

Lumina ta

Nu !Ura nu era facuta pentru noi!
Iubeam prea mult ceea ce erai ,
Tu aveai  prea multa lumina in priviri,
Eu, prea multa lumina in gand.
Cineva..... a decis ca lumina aceasta 
Nu trebuie  sa mai fie
Pt ca se temea de atata puritate .
Lumina ta si lumina mea sa ii arda icoanele!

Presentiment

Au fost demult aruncate zarurile.
Dar raul care era de trecut nu era Rubiconul.
imputitul de Styx ,satul de imbacsiti de viata si bani
te-a ales pe tine.
Pui drag,.........!!!

Plecând

Plecând am lăsat urme de fum .
În preajma casei miroase a lemn de brad
ca după sărbătorile de iarna.
Nările mele nu se bucură,nici ochii tatălui meu .
Cerul de vară surâde și dezminte realitatea noastră de o clipă.
Lacrima lui și lacrima mea cristalizează briliantul neuitarii.

Surâsul pierdut

Lipsește la apel surâsul.

Chiulește azi ,îi este silă ca și mie cândva de orele inutile de "specialitate"cu profi ingineri care știau mai puțină teorie decât degetul cel mic al lui Moș Crăciun.

Lipsește la apel surâsul

Mă izbesc de buletin ;

Doamne ,când am trăit atâția  ani?!

Apoi îl iau pe dracu 'la refec:

Ticălosule,tu ești vinovat!

Ai înghesuit o sumedenie de vreme într-o clipită , doar ca să-ți amesteci coada nețesălată printre flori de liliac!

Ooooo,calmează-te ,"eternitatea secundei ratate"!

Mi-a răspuns un "ceva" 

Eu nu ți-am sechestrat surâsul .Ce drac' să fac eu cu el?

Fraierii dau vina pe oricine și pe orice pentru neputințele lor.

-Mai du-te naibii,secătură,i-am zis!

Mi-am întors pe dos buzunarele ,

Mi-am scotocit ziua de ieri,

Nu e nici măcar o urma de hoț.

L-am pierdut ...asta e ...

și dau vina pe alții...

Sărutul ierbii de acasă

Azi am simțit mirosul ierbii,

Ca într-un ieri... demult,acasă

Am fremătat ca primăvara..

Veni-va vremea... lasă,lasă...!

Să-mi prind în mâini,în ochi,în vene

Lumina ce în dor m-apasă! 

Să -mi umplu pieptul de sărutul 

Ierbii câmpiilor de-acasă.

Floare dalbă ,floare

Floare dalbă ,floare,

Dorul astăzi doare.
Vine iar Crăciunul,
Altul,încă unul
Şi-s mereu departe...
E un fel de moarte,
Lacrima m-apasă
De al meu acasă.
A rămas lumina
Unde-i rădăcina.

Astăzi urăsc!

O nouă bucurie (!?)
Astăzi cunosc mai bine ura,mă cam aplatizasem de dispreț...
Azi vine ura cu-n mai mare preț!
Ce nesfârșită veselie ...!
Mi se -ntâmplă însfârșit și mie!
Cunoșteam scârba,sila și mânia,
Dar azi ,ce sărbătoare,mamma mia!
E ura în prim plan și-a sa splendoare
Mi-aduce nesfârșita împacare
Cu mine însămi cea -ngăduitoare,
Cu mine însămi ce n-am fost întreagă
Vrând să-nțeleg o lume prea beteagă.