Oltenii la Iaşi de Ion Creangă

Ce răsună? Ce s-aude?

Ce glas dulce românesc?

Ce flăcăi ca bradul verde

Ochii noştri îi uimesc?

Sunt olteni,scăparea noastră

Bucuraţi-vă, ieşeni

Voi cu inima creştină,

Cumpăraţi de la olteni.

Oltul falnic prin copiii-şi

Zice Prutului scârbit:

-Dulce frate,fii pe pace,

Steaua ta a răsărit…..!

La cel glas de mângâiere

Geme sufletu-n duşmani

Voi cu inima creştină

Nici un ac de la jidani

Mică e lumina încă

Dar credinţa-n Cel de sus

În Părintele dreptăţii

Şi-ntunericu-i răpus

Soarele frumos luci-va….

Bucuraţi-vă, ieşeni !

Voi cu inima creştină,

Cumpăraţi de la olteni

Iazmele otrăvitoare,

Duhul rău şi necurat,

Vai, destul ne-au supt puterea

Şi viaţa ne-au secat.

De pe ochii voştri rupeţi

Pânza-ntinsă de duşmani !

Voi cu inima creştină,

Nici un ac de la jidani !

Fraţii certe-se-ntre dânşii

Fiii cu părinţii lor !

Dar blăstăm cu foc s-ajungă

Pe acel cutezător,

Care fără de iubire

S-ar uita la cei munteni !

Ascultaţi români cuvântu-mi :

Cumpăraţi de la olteni !

Şi atunci viaţa noastră

Precum râul cristalin,

Se va scurge limpezită

De otravă şi venin.

Morţii noştri n-or mai plânge

Sub călcâie de duşmani.

Sus dar, inimile voastre !

Nici un ac de la jidani!

Ia! Clopoţelul sună-Ion Creangă

Clopoţelul de la gară
Dând sămnalul de pornire,
Toţi-n grabă alergară,
Toţi cu toţi într-o unire,
Rar rămâne un drumeţ
Surd la astă deşteptare;
Somnorosul e isteţ,
Când e ora de plecare.
Sare iute în trăsură
Călătorul îngrijit.
Trenu-n grabă se smunceşte,
Trenu-iată-l a pornit!
Fumul iesă, trenul zboară,
Călătorii liniştiţi,
Orice vreme-a fi afară,
Au pornit, îs buni porniţi.
Animalul ce odată
Sub jug greu se chinuia,
În trăsură, astă-dată,
Parte dreaptă şi el ia.
Maşinistu-i surugiu,
Ţipătoarea, biciul său,
Iar vaporii, cai fugari,
Îmboldiţi de foc mereu!
Nici te simţi, şi ai ajuns
La părinţi, rude, amici,
Când odată puteai perde
Interese mari şi mici.
Iaca mintea omenească
Apa, focul a-njugat,
Şi de-atunci cu înlesnire
Ţări cu ţări mâna au dat.

Lina Cătălina de Ion Creangă

În sus,
Pe Mureș în sus,
Este-o casă naltă.
Da-n ea cine șede?
Domnul Jomnai craiu
Și cu Jecmăneasă,
Cinstita crăiasă,
La masă ședeau.
Dar cu pahar cin' le da ?
Lina Cătălină,
Floare din grădină,
Fată de română,
Albă ca o zână,
De român bogat,
Tot din Țarigrad,
Cu paharul da.
Domnul Jemnai craiu
Paharul lua,
De mân-o strângea.
Dară Jecmăneasă,
Cinstita crăiasă,
Ea, că mi-și vedea,
Nimic nu zicea,
Masa ridica.
Domnul Jemnai craiu
Pe Lina chema,
Din gură-i grăia:
„Lino Cătălină,
Floare din grădină,
Fată de română,
Albă ca o zână,
De român bogat,
Tot din Țarigrad,
Du-te de-mi așterne,
Tot în cea grădină,
În cap de răzor,
În miros de flori”.
Lina se ducea
Și mi-i așternea,
Unde-i poroncea.
El vesel mergea
Și mi se culca.
Dară Jecmăneasă,
Cinstita crăiasă,
Vezeteu chema
Și mi-i poroncea,
Caii să mi-i puie,
Telegarii iuți,
Iuții ca zmeii,
Negri ca corbii.
Apoi de îndată
Pe Lina chema,
În bute-o punea
Și cu ea pleca
În sus,
Pe Mureș în sus,
La „Lacul Rotund”,
Care n-are fund.
Și dac-ajungea,
Pe ea jos c-o da,
Pietre aduna
Și-n roche-i cosea,
Brânci în apă-i da,
Lina se-neca.
Doamna Jecmăneasă,
Cinstita crăiasă,
Acasă venea
Și mi se culca.
În vărsat de zori,
În miros de flori,
Domnul Jemnai craiu,
El se deștepta;
Pe Lina chema:
„Lino Cătălină,
Floare din grădină,
Fată de română,
Albă ca o zână,
Adă-mi năstrapa,
Ca să-mi spăl fața” !
Lina nu răspunde,
Că n-are de unde.
El că mi-a striga,
Și nu răspundea.
Dar o țigăncușă
La dânsul ieșea,
Din gură-i grăia:
„Doamne, Jemnai craiu,
Lina nu răspunde,
Că n-are de unde !”,
El dac-auzea,
Iute, se scula,
Degrab' se-mbrăca,
Robii și-i strângea,
La chin îi punea.
Dar o țigăncușă,
Ea că răspundea :
„Doamne, Jemnai craiu,
Pe noi nu ne bate;
Că măicuța voastră
Și stăpâna noastră,
Doamna Jecmăneasă,
Cinstita crăiasă,
Pe Lin-a luat,
Cu ea a plecat
În sus.
Pe Mureș în sus,
Și-n „Lacul Rotund”;
Care n-are fund,
Pe Lin-a-necat !”
Domnul Jemnai craiu,
El dac-auzea,
Năvodari chema,
Și el se scula
La dânsul lua
Cuțit de argint,
Să moară curând;
Acolo mergea,
La „Lacul 'Rotund”,
Care n-are fund,
Năvodarii da
Cu năvoadele,
Pe Lina găseau
Ș-afar-o scoteau.
Domnul Jemnai craiu,
El dac-o vedea,
În brațe-o lua .
Și mi-o săruta
Și mi-o dezmierda:
„Lino Cătălină,
Floare din grădină,
Fată de română,
Albă ca o zână !”
Și degrab' scotea
Cuțit de argint,
Să moară curând,
Și mi se junghia,
Ș-aproape de ea
Degrab' că murea.
Doamna Jecmăneasă,
Cinstita crăiasă,
Ea când se scula,
Roabele-și chema,
De fiiu le-ntreba,
Ele răspundea :
„Vai ! Măria-ta;
Stăpânașul nostru;
El că și-a plecat
La „Lacul Rotund”,
Care n-are fund ! ”
Ea dac-auzea,
Iute se scula,
După el pleca
La „Lacul Rotund”,
Care n-are fund,
Și mi ți-l găsea
Mort chiar lângă ea !
Dac-așa vedea,
Îndărăpt venea,
În iatac întra
Și se otrăvea.

Satirice(versuri inedite)-Ion Creangă

Azi am bani, azi am parale,
Azi de lume joc îmi bat,
În Cazin și-n tribunale
Sunt primit și-mbrățoșat.
Sună, sună, pungă sună,
Că toți joacă pe a ta strună.

Onorabili și cochete,
Și voi bravi judecători,
Eu cunosc a voastră sete:
Credeți toți în bănișori.
Sună, sună, pungă sună,
Legea rea tu o faci bună.

Să am rang sau boerie
Astea lucruri sunt prea mici,
Știu armeni și greci o mie,
Boeriți pe irmilici.
Sună, sună, pungă sună,
Legea rea tu o faci bună.

Fără nici o-nvățătură
Eu trec astăzi de- nvățat,
Toți se uită-n a mea gură
Când punguța mi-a sunat,
Banul la toți face nume,
Banul te rădică-n lume.
Sună, sună, pungă sună,
Legea rea tu o faci bună.

Astăzi curtea mă poftește
Post sau slujbă ca să-mi dea,
Știți de ce mă măgulește?
Căci mi-e pungulița grea.
Sună, sună, pungă sună,
Căci toți joacă pe a ta strună.

Naşterea Mântuitorului-Ion Creangă

În Betleem colo-n oraş
Dormeau visând locuitorii,
Iar lânga turma, pe imaş
Stateau de paza, treji, pastorii.

Şi-n miez de noapte, dulce cânt
Din cer cu stele-a rasunat.
Se rumenise cerul sfânt,
Păstorii s-au cutremurat.

Din slavi un înger coborî:
”Fiţi veseli!”- îngerul Ie-a spus
”Plecaţi, şi-n staul veţi gasi
Pe Craiul stelelor de sus!”

Păstorii veseli, în oraş,
Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de dragalaş
Acolo-n paie ei găsira.

Nici leagăn moale, nici vreun pat,
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuţul prunc: Iisus Christos.

El, Fiul domnului şi Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarna vine!...