Scrie orice adresa (orasul si strada) de pe glob si te duce direct pe strada cautata!!!
E un soft ce acceseaza Google Earth fara sa mai fie nevoie sa instalezi nimic pe pc ...http://showmystreet.com/
vineri, 30 noiembrie 2012
Adresa ta pe glob
Scrie orice adresa (orasul si strada) de pe glob si te duce direct pe strada cautata!!!
E un soft ce acceseaza Google Earth fara sa mai fie nevoie sa instalezi nimic pe pc ...http://showmystreet.com/
Descântec de ploaie-Ana Blandiana
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să mă plimb cu ele în dinţi,
Să amuţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept,
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te îndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei…
joi, 29 noiembrie 2012
Un tânăr român, genial :Matei Bucur Mihăescu.
Matei Bucur Mihăescu este cel mai tânăr dirijor din România.
La 13 ani şi-a înfiinţat orchestră, la 10 ani a fost numit "micul Mozart",
la 7 ani compunea. Refuză să emigreze
A doua zi după ce micul Matei a fost admis la Liceul de Muzică George Enescu,
A doua zi după ce micul Matei a fost admis la Liceul de Muzică George Enescu,
mama a primit un telefon. Era domnul director, tot repeta pe fir cuvântul "geniu".
"Să ştiţi că toţi profesorii noştri l-au auzit şi sunt absolut încântaţi că s-a născut un nou
geniu al muzicii", zicea.
La vremea aceea Matei Bucur Mihăescu din Bucureşti avea şase ani.
Până acum trei ani nu dăduse nici un semn că l-ar pasiona muzica.
Până acum trei ani nu dăduse nici un semn că l-ar pasiona muzica.
Sigur, pe la doi ani ştia literele, la patru ani vorbea perfect engleză, dar atât.
Şi mai iubea maşinuţele: "Avea nişte maşinuţe mici de colecţie.
Se aşeza pe jos şi se uita la ele minute în şir, de la nivelul roţilor.
Apoi, pe stradă, recunoştea toate mărcile de maşini, după diferite detalii".
Până într-o zi, când bunicul, compozitor cunoscut, l-a pus în faţa pianinei.
Mama s-a opus: "Lasă, în copilărie m-ai chinuit pe mine destul cu muzica,
să nu-l chinuim şi pe el".
"Hai, totuşi, să încercăm", a insistat bunicul.
I-a testat urechea şi i-a adus şi profesoară.
"Nu spunem că e nepotul meu, să nu fie subiectivă", a decis el.
La al treilea curs cu profesoara, Matei cânta deja la două mâini ca şi cum ar fi făcut
asta dintotdeauna. Avea trei ani jumate pe atunci.
"Al doilea George Enescu"
Pe la 7, 8 ani la Liceul de Muzică deja compunea piese de muzică clasică.
"Al doilea George Enescu"
Pe la 7, 8 ani la Liceul de Muzică deja compunea piese de muzică clasică.
Era cel mai mic compozitor de acolo.
Tot atunci susţinea recitaluri o oră, o oră jumate în faţa publicului.
Enorm pentru un prichindel.
La 10 ani, criticii deja îl numeau "micul Mozart", "micul Bach" şi
"al doilea George Enescu".
S-a întâmplat după concertul de la Ateneu, când a sculat o sală întreagă
în picioare.
A devenit, atunci, cel mai tânăr muzician român care a concertat pe
scena Ateneului.
Ne aflăm acasă la Matei şi încă îi sclipesc ochii când ne arată afişul concertului de la Ateneu,
Ne aflăm acasă la Matei şi încă îi sclipesc ochii când ne arată afişul concertului de la Ateneu,
unde şi-a cântat şi compoziţii proprii.
Îl ţine pe perete, deasupra canapelei. Citim:
"Concert Extraordinar al Pianistului şi Compozitorului Matei Bucur Mihăescu".
A cântat o oră solo, la pian, apoi însoţit de Corul şi Orchestra Operei Române.
Era în sală toată critica, plus oameni de cultură, primul ministru şi preşedintele CE.
Premierul, curios, l-a întrebat pe Mădălin Voicu:
Premierul, curios, l-a întrebat pe Mădălin Voicu:
"Dom'le, dar puştiul ăsta o fi având emoţii?".
"N-are dom'le, ăsta e tare, nu-l vezi?", i-a răspuns.
Matei transpirase tot de emoţii, dar se ţinea mândru, aşa cum îl învăţase
domnul profesor înainte ("Să fii atent că ăştia or să disece fiecare moment şi
fiecare degeţel, cum l-ai pus pe clapă").
După concert, când s-a întors acasă, în loc să se odihnească,
s-a aşezat la pian să mai studieze un pic, că tocmai îi venise inspiraţia.
Cine mai ştie câte premii naţionale şi internaţionale a obţinut până acum, la 16 ani?
Cine mai ştie câte premii naţionale şi internaţionale a obţinut până acum, la 16 ani?
Ar trebui să le numere pe toate, dar i-ar lua prea mult timp.
La 10 ani i s-a propus să părăsească România ca să studieze la Conservatorul
de la Viena, dar a refuzat.
"Aici îmi găsesc inspiraţia cel mai bine", a răspuns.
Şi chiar aşa a fost căci compoziţiile lui emoţionau tot publicul,
de la bunic la adolescent.
După concerte veneau în culise să-l felicite oameni în toată firea, plângând.
"Acum doi ani, când am susţinut la Frankfurt un recital de pian cu lucrări proprii,
"Acum doi ani, când am susţinut la Frankfurt un recital de pian cu lucrări proprii,
organizatorii au sunat să ne roage să nu ne supărăm că o să fie cam înghesuială
în sală, după ce au suplimentat numărul de scaune.
Ideea era că se vânduseră toate biletele şi publicul mai dorea.
A fost singura dată când am făcut trei bisuri, deşi acolo nu mă ştia nimeni",
ne spune Matei.
Mugur Isărescu l-a numit "un nou brand românesc",
Mugur Isărescu l-a numit "un nou brand românesc",
Ministerul Afacerilor Externe i-a oferit titlul de
,,micul ambasador al culturii româneşti în lume",
iar Liceul ,,George Enescu" a instituit chiar şi
premiul pentru interpretare pianistică, "Matei Bucur Mihăescu". Pe
lângă toate astea, Matei avea timp să fie în continuare
premiantul clasei, învăţând de 10 la toate materiile.
Cum înfiinţez ditamai orchestra, la 13 ani
Ce şi-ar mai fi putut el dori la 13 ani?
Cum înfiinţez ditamai orchestra, la 13 ani
Ce şi-ar mai fi putut el dori la 13 ani?
Propria orchestră.
"Începusem să scriu muzică pentru formule din ce în ce mai extinse,
pentru cât mai mulţi oameni pe scenă.
Până atunci susţinuseră concerte cu piesele mele doar Orchestra Radio,
a Operei şi a Filarmonicii, dar mi-am dat seama că vreau propriul colectiv
de oameni cu care să evoluăm împreună", ne spune Matei.
Şi aşa s-a pus pe adunat muzicieni, printre colegi şi prieteni.
În scurt timp, înfiinţase orchestra CAMMERATA, cu scopul de a-i interpreta
lucrările.
A avut în orchestră şi 50 de oameni, de la 14 până la 65 de ani.
Iniţial, orchestra o dirija altcineva.
Matei o dirijează de la începutul acestui an, când a devenit şi cel mai tânăr
dirijir din România. "După un succes fulminant, când iarăşi au ridicat toată sala în picioare,
colegii au început să-l întrebe: Matei, de ce nu dirijezi tu?
Matei zicea: nu, nu, nu. În orchestră el doar cânta la pian şi făcea compoziţie
proprie", povesteşte mama. "Apoi mi-am dat
seama singur că cea mai bună concepţie asupra muzicii mele o am tot eu.
Aşa că un an de zile am urmat cursuri de dirijat la Conservator şi până
acum am dirijat câteva concerte", zice fiul. Să vedem, însă, cum
lucrează: "Îmi place să ştiu că sunt toate lucurile bine puse la punct,
începând cu mişcarea scenică şi terminând cu instrumentele. Cei din
orchestră trebuie să fie foarte responsabili nu numai din vedere
instrumental, ci şi conştienţi a ceea ce are făcut şi restul
colectivului. Eu încerc să creez acolo o unitate pentru ca asta să se
vadă, apoi, în sunet. Dacă toată orchestra respiră o dată, dacă suflul
merge continuu şi uniform, am ajuns unde trebuie". Este convins că nu va
părăsi niciodată România. "Multă lume mă întreabă: de ce nu vrei să
pleci? Şi eu răspund: dar de ce să plec?
N-am nici un motiv. E ca şi cum mă întreabă, de fapt: dar de ce nu
pleci într-un loc unde e mai bine pentru tine? Dar poate nu-i mai bine",
ne spune. Zice că, de la un nivel încolo, financiar i-ar fi la fel de
bine în România cu muzica lui, pe cât i-ar putea fi şi afară. Dar nu îl
deranjează sărăcia din ţară , harţa politică? "Nu, atâta vreme cât nu mă
afectează nu mă deranjează nimic. De ce să
ascult eu certurile politicienilor, ei ascultă muzica mea?". Munca din
spatele geniului"Pentru ca aceşti copii talentaţi sau supradotaţi să
reuşească, trebuie să ştie atât ei, cât şi famiile lor că nimic nu se
întâmplă peste noapte. Nimeni nu a ajuns în vârf fără a avea ani de
muncă în spate. La început, e adevărat, totul se poate face într-o
aparentă joaca şi abia apoi apare pasiunea, interesul.
marți, 27 noiembrie 2012
Bah,să-mi trag un cap in gură!-Sorin Olariu
Făr-un minim de cultură
Dând notiţe-n miezul nopţii…
Bah, să-mi trag un cap în gură!…
Avocaţi făcând la spume,
Analişti de conjunctură,
Ei rezolva pacea-n lume…
Bah, să-mi trag un cap în gură!…
De carton miliardarii
Urlă-n draci, fără măsură
Şi îşi flutură dolarii…
Bah, să-mi trag un cap în gură!…
Guvernanţi ce iau plocoane,
Opozanţi cu coama sură
Ce se ceartă pe ciolane…
Bah, să-mi trag un cap în gură!…
Biznismeni ce trag la ţepe,
Ce ne plimba şi ne fură
Încercând doar să ne-nţepe…
Bah, să-mi trag un cap în gură!…
Manelişti cu patru clase,
Fotbalişti de umplutură
Cu merţane lângă case…
Bah, să-mi trag un cap în gură!…
…
De-aia-mi vine câteodata
S-o las naibii de cultura,
Si sa-i strâng mai laolalta
Sa le dau un cap în gura!…
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
Asemănări
miercuri, 21 noiembrie 2012
Odă proștilor-Ion Pribeagu
De-ar fi să-i luam pe toţi la rând,
Şi actualii dar şi foştii,
Cei mai destepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna...PROŞTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
"Iubite Doamne, fă-mă...PROST!"
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră
Ajunge numai să fii...PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nicio facultate
Nu dă şi diplomă de...PROST.
Avem impozite cu carul
Dar înotăm în sărăcie,
Şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe...PROSTIE...
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de ...PROŞTI!
Şi-n lumea asta rasturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai PROŞTII sunt deştepţi....
duminică, 18 noiembrie 2012
Duminica de ieri-Romulus Vulpescu
Aprind tigara si te-astept sa vii
Pe-o banca de pe strada, la amiaza:
Secundele acestea argintii
Se scutura ca verbele-ntr-o fraza.
Fosnesc soptit - vecini cu vîntul - plopii
Si degetele-mi vîntul le resfira...
E-o liniste de umbra cînd te-apropii,
Si mîna mea vibreaza, si e lira.
Ni-s pasii mici si rari, porniti spre gara
Peronul despartirii sa-l refuze:
În parul tau mai e un rest de vara,
Dar - vinetie - toamna-ti sta pe buze.
Se-mbraca-n demnitate regiunea:
Duminica de ieri si-a scos coroana.
Saruturile tac. Zi trista lunea.
Ramas-bun, ochi. Ramas-bun, tîrg. Ramîne rana.
vineri, 16 noiembrie 2012
Acasă sunt ca un tigru
Discuţie între doi prieteni:
- Acasă sunt ca un tigru...
- Adică?
- Merg în patru labe şi fără zgomot!
marți, 13 noiembrie 2012
Criza...(sursa internet)
Un șef dintr-o unitate
De profile laminate
Ține-o scurtă cuvântare
Către clasa muncitoare
-Oameni buni,e treaba groasă
Criza tot mai greu apasă
Aș dori să vă consult
Ce credeți că-i de făcut?
-Eu propun, zice Vasile
Să muncim mai multe zile
Să trudim din greu,cu râvnă
Fără zile de odihnă.
Apoi un altul,Virgil
Zice pe un ton umil
Scărpinându-se la ceafă
-Ia-ne,șefule din leafă!
Take din ultimul rând
Se înscrie la cuvânt
-Din cârciumi să fie scoase
Băuturile spirtoase
Berea,vinul să dispară
Și să bem doar apă chioară
După țuică,vin sau bere
Omul cată la muiere
Și-apoi peste nouă luni
Ce se-ntâmplă, oameni buni?
Nevastă-sa-i face-un plod
Prost,tâmpit,zălud,nărod
Oligofren,bou,debil
Ca Vasile și Virgil.
luni, 12 noiembrie 2012
Verişoara-Ion Pribeagu
Nu mai eram un oarecare,
Veneam la clubul “Lumea Nouă”,
Şi alte cercuri literare.
Îl cunoscusem pe Gîrleanu,
Pe Cincinat, pe Efitimiu,
Ş-a apărut de Minulescu,
“Romanţe pentru mai târziu”.
Văzând – directorul revistei –
Că am talent de pamfletar,
Fără să steie mult pe gânduri,
M-a angajat ca secretar.
Redacţia era în centru,
O cameră – unde-încăpea,
Biroul, scaune, dulapul,
Maculaturi ş-o canapea.
De joi, când apărea revista,
Şi până Lunea care vine,
Redacţia era închisă,
Şi cheile erau la mine.
Directorul – un om politic,
Cu redingotă şi cu cioc –
Venea în timpul săptămânii,
Însă Duminica, deloc.
Aşa că, tânăr, cu speranţe,
Plutind în sferele senine,
Mi-închipuiam că-n toată ţara,
Nu-i altul mai grozav ca mine.
Şi într-o Sâmbătă, pe seară,
Plimbându-mi visul pe Lipscani,
M-am cunoscut cu o fetiţă,
Cam de vreo douăzeci de ani.
De parcă Dumnezeu din ceruri,
Vrând dorurile a-mi înfrâna,
O nimfă mi-a trimis în cale,
Şi mi-a şoptit: – Ionică na !
Nici nu-mi mai încăpeam în piele,
De-acest potop de fericiri,
C-avea cosiţă în inele,
Şi-n sân ascunşi doi trandafiri.
Guriţa roşie şi mică,
Şi ochii negri, plini de foc,
Că tot privindu-i mi-era frică
Să nu pleznesc de atât noroc !
Ne-am dus la cinema, la “Clasic” –
Un film cu Eva şi Adam –
O vorbă n-am scos pe-ntuneric,
Ci doar prin mâini ne-nţelegeam.
Târziu, ca după miezul nopţii,
Ca un autentic amorez,
Am invitat-o ca să vadă,
Redacţia unde lucrez.
În cameră, printre săruturi,
Înghirlandate în rondele,
Am proclamat-o, într-o poemă,
Prinţesa visurilor mele.
Şi dimineaţa, pe la zece,
Când vream să-i mai dedic o strofă,
Deodată a bătut în uşă
Directorul ! O catastrofă !
În clipe de-astea, turbulente,
Tu nu ştii singur ce să faci,
S-ascunzi după birou fetiţa,
Sau cât mai grabnic să te-mbraci?
Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă
Când n-ai un pic de prevedere:
Eu numa-n pantalon şi guler,
Şi ea cu nudul la vedere.
Directorul, galant din fire,
Privind-o a şoptit: – Scuzaţi !
Iar eu am spus : – Mi-e verişoară
Venită-aseară din Galaţi…
A scotocit printre saltare,
A scos grăbit un manuscris,
Şi când fu gata de plecare,
M-a tras de-o parte şi mi-a zis :
- Să nu fii supărat, Ionică,
Insă aş vrea să-ţi spun ceva:
Acum trei luni fetiţa asta,
A fost şi verişoara mea !
miercuri, 7 noiembrie 2012
Rătăcire-Sorin Cerin
De cand ma stiu am cautat ceva,
La inceput probabil auzeam,
Pe urma sfidam cu privirea viata,
Nestiind ca aceasta va trece,
Crezandu-ma etern.
De aceea am ratacit,
Nestiind ca m-am nascut,
In lumea ratacirilor si a ratacitilor,
Care vor cauta mereu,
Fara sa gaseasca vreodata,
Nemurirea.
Nimeni nu stie ce este infinitul
Fiindca nu il poate cuprinde,
Nimeni nu stie ce este eternitatea,
Fiindca nu o poate trai,
Dar toti stiu ce este moartea,
Fiindca o ating,
Fara sa o poate intelege vreodata,
Intrucat nimeni nu s-a mai intors din moarte
Sa povesteasca vietii
Calea spre a nu mai rataci.
luni, 5 noiembrie 2012
Poveste cu un măgar
Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, că să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei.
Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după multe lopeţi de pământ, măgarul se potoli şi tăcu. Ţăranul se duse si privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sari peste ghizduri şi ieşi fremătând. Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi...Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus. Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l arunca peste tine ca să mergi înainte. Aminteşte-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curăţă-ţi inima de ură, frică si egoism.
2) Scuteşte-ti mintea de preocupări inutile.
3) Simplifică-ţi viata şi fă-o mai frumoasă.
4)Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.
5) Iubeşte mai mult şi scutură-te de pământ pentru ca în viaţa asta,
tu trebuie să fii soluţia,
nu problema!
duminică, 4 noiembrie 2012
Oul lui Columb
Pentru a-l umili, un mare nobil l-a
invitat într-o zi pe Cristofor Columb la un ospăţ, unde i s-au servit
vinuri bune, dar şi vorbe rele. Columb a tăcut un timp; apoi însă, luând
ca din întâmplare un ou de pe masă şi dând impresia că propune un joc
de societate, i-a întrebat pe comeseni – toţi nobili – care dintre ei
poate face ca oul să stea drept pe unul din vârfuri.
Mulţi au încercat, dar nimeni nu a
reuşit. Atunci Columb, lovind uşor oul la capăt, îl făcu lesne să rămână
în echilibru pe farfurie.
“Asta ştim şi noi!” – izbucniră strigăte.
“Nici nu mă îndoiesc – răspunse zâmbind Columb – dar vorba dumneavoastră: trebuia numai să-ţi vină asta în gând. Atât!”
Răspuns
Dar mai întâi, asigură-te ca floarea este în ghiveci !.....
vineri, 2 noiembrie 2012
Un bețiv la biserică
În biserică, un beţivan stând într-un colţ al bisericii, observă în depărtare o siluetă într-o rochie lungă.
Se apropie încet şi întreabă şoptind: - Madame, dansaţi?
- Nu! sună răspunsul.
La care beţivul:
- Şi de ce nu?
- Din trei motive:
1. Suntem într-o biserică.
2. Nu ştiu să dansez pe Sfânta Evanghelie.
3. Madame e mă-ta, eu sunt popa!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)