În fericire-George Bacovia

          

         Sunt clipe când toate le am…

 Tăcute, duioase psihoze-

Frumoase poveşti ca visuri de roze… 

Momente când toate le am. 

Iată, sunt clipe când toate le am…

 Viaţa se duce-n şir de cuvinte-

Un cântec de mult… înainte…

 Momente când toate le am…

 

Ninge de George Bacovia

Când iar începe-a ninge

Mă simt de-un dor cuprins.

Mă văd, pe-un drum, departe,

Mergând, încet, şi nins.

Sub streşină, cerdacul

Se-ntunecă mâhnit;

Stă rezemată-o fată

De stâlpu-nzăpădit.

Amurg violet-George Bacovia

Amurg de toamnă violet...

Doi plopi, în fund, apar în siluete

- Apostoli în odăjdii violete -

Oraşul e tot violet.

Amurg de toamnă violet...

Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;

Mulţimea toată pare violetă, 

Oraşul tot e violet.

Amurg de toamnă violet...

Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;

Străbunii trec în pâlcuri violete, 

Oraşul tot e violet.

Ecou de romanță-George Bacovia

S-a dus albastrul cer senin

Şi primăvara s-a sfârşit –

Te-am aşteptat în lung suspin,

Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,

S-a dus, şi câmpu-i veştejit –

Te-am aşteptat pe lângă tei,

Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,

Frunzişul tot e răvăşit –

Plângând, pe drumuri, te-am chemat,

Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,

De mine-atunci nu vei mai şti –

Nu mai veni, e prea târziu,

Nu mai veni!

Monosilab-George Bacovia

Toamna sună-n geam frunze de metal,

Vânt.

În tăcerea grea, gând şi animal

Frânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:

Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tăcut,

Loc.

În van peste foi, singur, un condei

Frec.

Lampa plânge… anii tăi, anii mei

Trec.

Să mă las pe pat, ochii să-i închid,

Pot.

În curând, încet va cădea în vid

Tot.

O, va fi cândva altfel natural,

Bis.

Toamna sună-n geam frunze de metal,

Vis.

Largo-George Bacovia

Muzica sonoriza orice atom…

Dor de tine, şi de altă lume,

Dor…

Plana:

Durere fără nume

Pe om…

Toţi se gândeau la viaţa lor,

La dispariţia lor.

Muzica sentimentaliza

Obositor, –

Dor de tine, şi de altă lume,

Dor…

Muzica sonoriza orice atom.

Alean-George Bacovia

E-n zori, e frig de toamnă,

Şi cât cu ochii vezi

Se-ncolăceşte fumul

Şi-i pâclă prin livezi.

Răsună, trist, de glasuri,

Câmpiile pustii, -

Şi pocnet lung, şi chiot

S-aude-n deal la vii,

C-un zmeu copii aleargă,

Copil, ca ei, te vezi,

Şi plângi... şi-i frig de toamnă...

Şi-i pâclă prin livezi.

Serenada muncitorului-George Bacovia

Eu sunt un monstru pentru voi
Urzind un dor de vremuri noi,
Şi-n lumea voastră-abia încap...
Dar am să dau curînd la cap.

O, dormi adînc, mereu, aşa,
În vise dulci, hidos burghez,
Oftînd, palate de-ţi lucrez,
Eu ştiu şi bine-a dărîma.

În noaptea asta, iată, sună
O serenadă din topor,
Amanţilor pierduţi sub lună,
Poeţi cu putredul amor.
O, dormi în noaptea infinită,
Burghez cu aer triumfal,
Dar preistoric animal
În raţiunea aurită.

Sub luna blondă nu se plînge,
Ci răzbunările se curmă,
Martirilor scăldaţi în sînge,
Cînt serenada cea din urmă.

O, dormi... dar voi urca spre soare
În zbor sublim de-aeroplan...
Cu vise dulci, burghez tiran:
E aurora-ngrozitoare...

Nervi de primăvară..., de George Bacovia

Primăvară...

O pictură parfumată cu vibrări de violet.

În vitrine, versuri de un nou poet,

În oraș, suspină un vals de fanfară.


O lungă primăvară de visuri și păreri ...


O lungă deşertare zvonește împrejur,

E clar și numai soare.

La geamul unei fabrici o pală lucrătoare

Aruncă o privire în zarea de azur.


O nouă primăvară pe vechile dureri ...


Apar din nou țăranii pe hăul de câmpie,

În infinit pământul se simte tresăltând :

Vor fi acum de toate cum este orișicând,

Dar iar rămâne totul o lungă teorie.


O, când va fi un cântec de alte primăveri ? ! ...

Amurg de iarnă-George Bacovia

Amurg de iarnă, sumbru, de metal,
Câmpia albă - un imens rotund -
Vâslind, un corb încet vine din fund,
Tăind orizontul, diametral.
Copacii rari şi ninşi par de cristal.
Chemări de dispariţie mă sorb,
Pe când, tăcut, se-ntoarce-acelaşi corb,

Tăind orizontul, diametral.

Note de primăvară(Verde crud) -George Bacovia

Verde crud, verde crud,
Mugur alb si roz si pur
Vis de albastru si azur,
Te mai vãd te mai aud.

O, puncteazã cu-al sãu foc
Soare, soare,
Corpul ce întreg mã doare
Sub al vremurilor joc!

Dintr-un fluier de rãchitã,
Primavarã, primavarã,
O copilã popositã la fîntîna te-ngînã
Pe cîmpia clarã.

Verde crud, verde crud…
Mugur alb, şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur.