Treptele evolutiei umane (!?)

Nevasta sau amanta?!

Cică se făcea un sondaj de opinie cu privire la relaţiile conjugale şi modul de a le privi în diverse pături sociale. Anchetatorii se opresc prima data la un muncitor:
- Cum credeţi că e mai bine, să ai nevastă sau amantă?
- Păi, dom'le, eu zic că e mai bine să ai nevastă.
- De ce?
- Păi eşti mai împăcat să ştii că te-ai însurat după lege, că nu trăieşti în păcat şi au şi copilaşii doi părinţi, cum se cuvine.
Urmează un intelectual, aceeaşi întrebare:
- Părerea mea este că e mai bine să ai amantă, pentru că e relativ mai civilizat: cînd unul se plictiseşte, pleacă pur şi simplu, fără formalităţi, divorţ, tribunale, etc. Şi-apoi mai e şi acel savuros sentiment de clandestinitate…
Şi în sfirsit, un academician:
- Domnilor, fără îndoială că cel mai bine este să ai şi nevastă, şi amantă.
- ?! (stupoare printre anchetatori).
- Păi să vă spun cum e în cazul meu: acum, de exemplu, nevasta ştie că sînt la amantă, amanta ştie că sînt la nevastă, iar eu stau în bibliotecă şi citesc…

Educatie aleasa

Subject: Proveniti dintr-o familie buna? :-)
Rabinul unei mici localitati a murit si dupa un timp congregatia a hotarat ca vaduva trebuie sa se recasatoreasca. Avand in vedere ca localitatea era mica nu s-a gasit decit un candidat: macelarul. Nu prea entuziasta, pentru ca se obisnuise sa traiasca cu un intelectual, vaduva accepta totusi. Dupa casatorie, vineri seara si dupa baia rituala, sotul ii spune fostei vaduve:
- Mama mi-a spus ca la inceputul Sabatului trebuie sa fac dragoste cu nevasta, inainte de a merge la sinagoga. Si au facut-o.
Revenind de la sinagoga sotul spune:
- Tata mi-a spus ca trebuie sa fac dragoste cu nevasta inainte de masa. Si au facut-o din nou.
Inainte de a se baga in pat pentru culcare sotul spune:
- Bunicul a spus ca trebuie sa faci dragoste in noaptea de Sabat. Si au mai facut-o o data.
A doua zi dimineata, la trezire sotul a spus:
- Matusa mi-a spus ca un evreu pios isi incepe ziua de Sabat facand dragoste.
Si au facut-o inca o data.
Luni dimineata, fosta vaduva a rabinului se intalneste la piata cu o prietena care o intreaba:
- Cum iti merge cu noul sot, macelarul?
- Draga nu e chiar un intelectual, dar sa stii ca provine dintr-o familie foarte buna... care i-a dat o foarte buna educatie!

Din "Elogiul nebuniei"-Erasmus

Când un om ia un dovleac drept o femeie, nu şovăie nimeni să-l creadă nebun, pentru că un asemenea caz este rar, când, însă, un bărbat o crede pe nevasta sa care i-a sădit o întreagă pădure de coarne pe cap credincioasă ca Penelopa şi, în fericita lui închipuire, îşi binecuvântează soarta, - pe un astfel de om nu-l numeşte nimeni nebun, pentru că acest lucru li se întâmplă multor bărbaţi.

Dor-Valeriu Barbu

parcă aş fi mâncat
varză murată
aşa-mi scârţâie între dinţi
teiubescul

De ce mă doare locul lipsă
de unde ai smuls, Doamne, coasta
să faci femeia?!

Dialog bovin

Despre cei cu limba lată
Se vorbeşte că, odată,
Tot păscând într-o poiană,
Boul o-ntâlni pe vacă.
Brusc le reveniră-n minte,
Dulci, aducerile-aminte,
Dar să facă pe eroul,
Vorba o deschise boul:
- Ţi-aminteşti, frumoasă Vineri,
Când eram şi noi mai tineri...?
Te-am văzut şi m-ai plăcut,
Când te-am vrut, te-am şi avut,
Iar te-am vrut, te-am tot avut,
N-ai mişcat, nici n-ai gemut...
Vaco...!

Vaca, foc de supărare,
Cu codiţa-ntre picioare
Fără nici-un chef de şagă,
Mai că începu să ragă,
Dar cu toată supărarea,
Stăpânindu-şi indignarea
Şi dorinţa de-a pleca,
Boului grăi aşa:
- Dragule, mi-aduc aminte,
Eram mică, fără minte...
M-ai văzut şi te-am plăcut,
Când m-ai vrut, m-ai şi avut,
Iar m-ai vrut, m-ai tot avut,
Am mai vrut, n-ai mai putut...
Boule...!

Morala

Dragii mei baieţi şi fete,
Ca să nu aveţi regrete,
Evitaţi, de-acum-nainte,
Partenerii fără minte.

Fumatul pe timp de criza

Radio Erevan -ultimile noutati

Un ascultător: De ce romanele poliţiste sunt scrise, cu mici excepţii, numai de bărbaţi ? Radio Erevan : Fiindcă femeile nu ştiu să păstreze un secret până la capăt.
* Un copil: Nene, ce face găina după ce a ouat ? Radio Erevan : Publicitate !
* Un ascultător: Există în viaţa unei femei 10 ani cu adevărat frumoşi ? Radio Erevan : Absolut ! Cei dintre 28 şi 30 de ani.
* O ascultătoare: Ce este un corp transparent ? Radio Erevan : Ceva prin care se poate vedea. Exemplificăm: gaura cheii !
* Un ascultător: Ce este un an lumină ? Radio Erevan : Pe noi nu ne interesează, noi plătim consumul lunar.
* Un alt copil: Cât poate trăi o cămilă fără să bea apă ? Radio Erevan : Până moare.
* Primul copil: Nene, de ce toate magazinele din Bucureşti au gratii la ferestre ? Radio Erevan : Ca să se obişnuiască patronii cu puşcăria...
* Un şofer din România: O Dacie 1300 poate lua o curbă de 90 de grade cu o viteză de 120 de kilometri pe oră ? Radio Erevan : Bineînţeles că poate, dar numai o singură dată...
* O bunicuţă: Nepoţelul meu are 11 ani. Pot să încep să-i fac educaţie sexuală ? Radio Erevan : Puteţi, dacă vreţi să aflaţi noutăţi.
* Un ascultător: Ce poate face o femeie cu soţul ei care se uită tot timpul după fuste ? Radio Erevan : Vă sugerăm să-l trimiteţi într-o vacanţă în ...Scoţia.
* Un ascultător: Câţi miliardari sunt în România ? Radio Erevan : Nu stim, dar până să va raspundem, au mai apărut câţiva. * Un tânăr ascultător: Azi mă însor. Puteţi să-mi daţi un sfat ? Radio Erevan : Deja este prea târziu.
 

Radio Erevan

  Radio Erevan emite înca.
Ultimele stiri Radio Erevan raspunde ascultatorilor:
Un ascultător: Acum, in capitalism, mai poate fi actuală vechea deviză leninistă: "Invaţaţi ! Invaţaţi ! Invaţaţi !" ? Radio Erevan : Da, dar în forma: "Inhăţaţi ! Inhaţaţi ! Inhăţaţi !
* Un ascultător: Cine a inventat valsul ? Radio Erevan : Bineânţeles că Lenin, prin istorica sa lucrare: "Un pas înainte, doi paşi înapoi".
* Un copil: Când e timpul cel mai potrivit pentru culegerea merelor ? Radio Erevan : Când doarme paznicul.
* Un ascultător: Cine a fost Cristofor Columb ? Radio Erevan : Primul socialist: nu ştia unde merge, habar n-avea unde se află şi toate acestea pe banii contribuabililor.
* Un ascultător: Ce este statistica ? Radio Erevan : Este ceva asemănător costumului de baie: arată multe, dar ascunde esenţialul !
* Un ascultător: Care a fost cel mai nefericit şi ghinionist om de pe Glob ? Radio Erevan : Iuri Gagarin, pentru că după ce a înconjurat globul pământesc de şapte ori tot în URSS a căzut.
* Un ascultător: De ce Adam şi Eva au trăit peste 800 de ani, iar astăzi omul nu trăieşte mai mult de 100 de ani ? Radio Erevan : Deoarece, între timp, medicina a progresat foarte mult !
* Un tânăr logodnic: Care poate fi cea mai mare decepţie a unui logodnic ? Radio Erevan : Să ceară mâna fetei şi să primească piciorul tatălui.
* Un ascultător: Ce poţi face când doctorul îţi interzice să te apropii de votcă ? Radio Erevan : Bei votca de la distanţă, cu paiul.
* Un grup de ascultători: De ce în China femeile merg în urma bărbatului, iar în America se intâmplă mai rar lucrul acesta ? Radio Erevan: In China , când o femeie merge în urma soţului înseamnă că-l respectă. In SUA, când o femeie face acelaşi lucru, inseamnă că-l urmăreşte.
* Un ascultător amărât din România: De ce trebuie să strângem cureaua în vremuri de tranziţie ? Radio Erevan : De gât.
* O tânără ascultătoare, nevinovată şi pudică: De ce multe fete se căsătoresc cu bătrâni care înnoată în bani ? Radio Erevan : Fiindcă sunt foarte miloase ! Vor să-i salveze de la înec !
* Un ascultător: Cum se trece de la capitalism la socialism ? Şi, mai ales, cum se poate trece de la socialism la capitalism ? Radio Erevan : De la capitalism la socialism se poate trece prin revoluţie; iar de la socialism la capitalism cel mai bine se poate trece prin agenţiile de turism.
*   Un ascultător: Prin ce a rămas celebru Războiul de 100 de ani ? Radio Erevan : Prin faptul că atunci a apărut centura de castitate şi meseria de lăcătuş mecanic !
* Un ascultător: Există vreo asemănare între istorie şi sutien ? Radio Erevan : Desigur ! Una foarte mare ! Amandouă deformează realitatea !

* Un ascultător: Cum se îmbracă eschimoşii ? Radio Erevan : Repede !

Ne-om întâlni în cer-Pavel Coruț

Deşi suntem frumoşi şi buni,
Iubirea noastră-i un blestem,
Se-nfruntă-n Cer zeii străbuni,
O zi de linişte n-avem..

Să pleci desculţă mândro-n Cer,
S-ajungi la zeii răi şi cruzi,
Nu vezi speranţele cum pier?
Nu vezi, iubito, şi n-auzi..

Iubire, lacrimă de stea,
Nu vezi speranţele cum pier,
Cum scade viaţa mea şi-a ta?
Se-nfruntă zeii noştri-n Cer..

Să strigi, iubito, să te-aud,
Că viaţa noastră îi-n dureri,
Căci sub destinul rău şi crud
N-avem speranţe de-nvieri.

N-avem nici vreme să iubim..
Nu vezi speranţele cum pier,
Cum înserăm şi asfinţim?
Ne-om întâlni iubito-n Cer...

Iubire, lacrimă de stea,
Nu vezi speranţele cum pier,
Cum scade viaţa mea şi-a ta?
Se-nfruntă zeii noştri-n Cer...

Iubire, lacrimă de stea,
Nu vezi speranţele cum pier,
Cum scade viaţa mea şi-a ta?
Ne-om întâlni iubito-n Cer...

Păcatul-Alexandru Vlahuţă

Păcătuit-a omul în vremuri fericite,
Când nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă,
Când n-avea a se teme de zile amărâte,
Când roabă-i era lumea - şi el domnea în tihnă.
Pământul, încă proaspăt, pătatu-s-a de sânge
Când lumea era largă şi oamenii puţini,
Când nimenea, sub soare, n-avea de ce se plânge,
Când cerul n-avea trăsnet - şi nici pământul spini.
Şi vreţi ca astăzi omul să nu păcătuiască?
Când grijile-l apasă, nevoile-l muncesc,
Când el se vede-n lume menit să pătimească,
Când rălele-l frământă, şi poftele-l robesc!
Şi vreţi să n-avem Caini, când e nepotrivire,
Şi ură şi cruzime în neamul omenesc,
Când neagra duşmănie şi lacoma râvnire
De-a pururea-ncuibate în inimi clocotesc!
Nu, nu; din nopţi pierdute în vremuri depărtate
Blăstemul stă pe oameni, în veci vor suferi,
Şi râvna, şi ispita, şi negrele păcate
Născutu-s-au cu lumea, cu lumea vor pieri!

Versuri-Florin Iaru

Henri Matisse

Dragostea mea a ajuns la locul faptei
cu mii de zile întîrziere.
Te găsiseşi să mori în America
în braţele colorate ale unui ecran-bărbat
şi te-a plîns numai Hermes electricul
acolo, căzută şi arsă lîngă pat.
Tu nu mă ştii deloc pe mine, Fulminata!
Tu nici n-ai visat!
Cum te mai căutasem, zornăitor de braţe şi glasuri
şi gînduri şi nasuri suflate
şi inimă - un fel de inimă
atîrnată de trup
ca un deget plimbat
prin foiala hebdomadarelor de scandal.
Te-ai găsit să mori în America...
Şi încă cum!
Carne şi sentimente sfîrîiră
pînă te-ai abandonat şi te-ai făcut scrum!

Aşa s-a-ntîmplat:
am auzit brusc, într-un fier înnoptat
grohăitul scîrţîit, animal şi mizer
cu care ai atins moartea.
Am zărit brusc
flacăra botului
ochiul umblat al înotului
sînii sexul şi inima ta în bikini
făcînd condensatorii să pocnească
şi - intrînd în tine - scîrţîitul flasc al luminii
cu care moartea mi te-a adorat.
Şi numai Hermes, electricianul, te-a plîns
cu toată compania.
Şi-a stat în aer o clipă
un fetus enorm
într-o cagulă de somn.
Şi moartea mi te-a adorat, Fulminata,
electrica finală a unui orgasm de gală
te-a adorat.

Am auzit brusc, am văzut brusc
sentimentele spărgeau metodic ochii timpului de iarnă
şi iarăşi brusc am uitat că nu aveam cum te cunoaşte
căci simţurile îşi luaseră pauza de masă
şi scoteau salamul de vis din hîrtia de ziar
(colorat sintetic - aromatizat artificial).
Un regret sări brusc să-mi ofere
neputinţa rostogolirilor moi din sfere.
Numai că tu... numai că tu... Fulminata...
ce să mai vorbim... să mori în America....
(Bănuiesc că pe undeva, prin morga oraşului natal
te-a plîns numai electricianul Hermes ca un erou imperial)
Atît.
Ochii tăi moi, Fulminata
şterşi de dorinţe electrice
tipăriţi încă o zi două trei
pe prospecte de bikini cu petice
ochii unei posibile tandre femei
(spun acum la rece
în clipa lecturii
cu verbale bucurii ale gurii)
pe care n-o am aflat în poemul naturii.

Memoria - unde nevroza făcuse o cută
am călcat-o mărunt-mărunt în picioare.
Sîngele l-am oprit cu lipitori de ziare.
Iar hîrtia subţire a cardiogramei
am traversat-o cu munci şi zile.
Mai rămîn
icnete ofuri speculaţii
ce... săă... ah, Fulminata, bezmetico!
De aceea închei apocrif aceste zadarnice ore
cu titluri de-o şchioapă, de-o surdă, de-o moartă:

FULMINATA DAL TELEVISORE
DURANTE UN FOLLE GIOCCO EROTICO!

de-a waţi ascunselea

Criza energiei a alungat bulevardul 1 Mai
la periferie.
N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri;
maşina 34, înhămată la şoferi singuratici
îşi cîştigă existenţa.
În piaţa de f

lori a singurătăţii
eu cînt o baladă
la pianul mecanic
femeii
ce a coborît în întunericul
acestui de-a waţi ascunselea.
Ea se sufocă fragilă
în dragostea mea
lipsită de viitor.
- Dă-mi energia electrică - suspină ea -
dă-mi voltajul, dă-mi amperajul
dă-mi parfumul electrizat
din care m-am coborît pînă la tine!

Maşina 34 nechează ducînd-o înapoi.
Ea
de la geam
nu ştie vai dacă să mă regrete
nu ştie vai dacă să rîdă cînd mă vede urcat
pe epava pianului din piaţa de flori şi dîndu-mă
peste cap la plecare.

"Îţi pare rău" mă acuză un om albastru
cu suflete de vînzare.
"Îţi pare rău?" mă întreabă o femeie ruinată
din dragoste pentru asfaltul autostrăzii.
"Îţi pare rău..." conchid vidanjorii, sentimentalii
mînuind pompa, aspirînd canalul
aruncînd cu becuri uscate după cotoii îndrăgostiţi.
"De ce să-mi pară rău?" răspund
căzînd de pe pian
"mai funcţionează şurubul
pinionul
şi piuliţa
mai bate
roata maşinilor de cusut
se învîrte
cilindrul cu găuri
se aprinde motorul
de la flacăra
inimii mele
Nu-mi pare rău!
Prietenii mei dorm pe acoperişuri
prietenii mei dorm
dar ar putea depune
ceva în acest sens"
Mai bine ajutaţi-mă
voi, vidanjorilor
tu, femeie de autostradă
tu, albastrule somnambul
ajutaţi-mă
să trag această grea perdea
a camerei mele
peste viziunea maşinii 34
înhămată la şoferi singuratici
şi care continuăcontinuă
să îşi cîştige existenţa.

Noutăţi despre Euridice-Florin Iaru

Ce ghinion, frumoaso, cumplit ghinion!
Te-ai îndrăgostit - după lungi ecuaţii
după lungi tribulaţii
în care te-ai frecat de toţi tatuaţii -
acum şi de omul frigider
cel de te mîngîie înfrigurat şi de fier
şi care te pătrunde
prin bucătării rotunde
cu falusul lui de ger.
Ce-ai făcut, proasto?! Cum i-ai deschis uşa
Cum de-ai căzut atîta de jos?
Ce-am să mai cînt despre tine
pe coale veline
în zile senine?
Cum să mai trăiesc lîngă frigider?
Cum să mai pun laptele ouăle vinul în frigider
fără să plîng fără să zbier
de ce e atît de frig în frigider?
Ce e becul ăsta cînd deschid uşa şi nu te găsesc?
Ce e groapa asta adîncă în metrul lui cub?
Daţi-mi, vă implor, un punct fix: un termostat, un şurub...
Domnule cu pălărie!
Obosesc!
Mă opresc!
Nu mai pot să cînt!
De ce tocmai în frigider atîta pămînt?

Am tăcut m-am întors te-am pierdut
în faţa ieşirii
şi-am fost scos la plimbare cu dricul.
Tu
te-ai rătăcit şi mai tare
te-ai iubit, nu te-ai mai fi iubit în continuare
în compartimentul de foarte înaltă refrigerare.

declaraţia de independenţă

Această dimineaţă a început aseară
cu o durere de cap
cu o debarcare în Angola
somn
o femeie
iarbă de sticlă
pick-nick imoral (cu idei)
mai multe femei plimbîndu-şi umbra la soare
cîţiva germeni de melancolie
orele
soarele
evenimentele
capul meu strîns
în lemnăria patului
sufletul tău iubito strîns în lemnăria patului
schisma albastră a unui cuţit
pus din adolescenţă la mijlocul patului
ah evenimentele
ah evenimentele
ne-am îmbrăţişat (fireşte)
jurnalul intim îşi clefăie foile
pendula pleşuvă face dragoste
cu interiorul domestic
o durere de cap
o debarcare în Angola
o dormi
o dormi
prin parcuri bătrînii ultimului război
zbîrcesc cu umbra lor
soarele
aha - soarele
şi dimineaţa
aha
- Bună dimineaţa.

Ordinul jartierei-Florin Iaru

Eram ultimul reprezentant
al camerelor locuite
(şi cel mai întîrziat)
În urmă, paharul gol mă va descrie
cum nu se poate mai bine...
Femeia care a rîs gîdilată...
Pendula care a fost consultată...
I.M.S.-ul înecat în zăpadă şi pe care am scris
un cuvînt mic...
Cîinele care n-a vrut să-nţeleagă
cum se poate trăi în case pe timp de iarnă...
Brusc am început să vorbesc cîinelui
să-i spun îngrozitoarea
a camerelor locuite
cu ferestre nisipoase
cu bibliotecă încinsă la roşu.

Brusc a început cîinele să mă înţeleagă
şi coada lui grea a dirijat o clipă timpul.
Brusc ne-am declarat de acord
cu zăpada care înnebunise
în cădere liberă.

- Dă-mi un foc - a adăugat tîrfa - şi
hai în parc să facem ceva pe zăpadă!
Apoi şi-a suflecat tot piciorul
pînă la jartiera bătrînă
pe care mai putrezea în patru litere
obositul Hony.
- Dă-mi un foc a spus şi hai în parc.
Lumea nu merită decît un sfîrşit
în negru pe alb.

Ea îşi făcea meseria.
Eu nu i-am spus nu.
Eu am dus coasa ei, umbreluţă tăioasă pe umăr
fără să mai tai
Cîinele ne-a urmat scoţînd strigăte de uimire.
(Poate că ei îi plăcea să facă asta.
Poate că de aceea suna ceva ruginit
pre braţul coapsei dumisale)
Poate aşa umbrele lumii rămăseseră rare.
Dar spune şi tu, iubito,
cine-ar fi gîndit ceva rău,
nu zău,
cine-ar fi gîndit ceva rău
pe o asemenea ninsoare?

Hai Ku
Mine peste muntele Fudji

Capul meu cade
pe
maşina de scris
..........................
fruntea de rînduri mi-a plină

cîntec de trecut strada

Ce grea a fost strada pe care m-am culcat!
Sufletul meu a umplut perne cu pietre
cu şisturi bituminoase -
şi în oase
a curs cu măduvă de lătrat.
Ce greu era semaforul de treceri pe roşu
în chinuri năştea el culoarea verde!
Ce aglomeraţie pe zebră
pe rinocerul ce-a refuzat
plimbarea duminicală
pe acuzatul
cu mîinile electrocutate în poală
şi o femeie care ieşea şuierînd
din amintirile tale
ca x y din algebră
ca publicul evacuat din sală.

Ce grea era strada, mamă, pe care m-am culcat!
Ce trist trombonistul
care lega trotuare
cu arpegii sfîşietoare
do-mi do-re-mi fa-fa-fa
Maşinile grele - ce multe se adunaseră
şi ce discret - mă călcau
triburi barbare
avînd de păscut
de luat femei
de hrănit o Asie mare
cît un început de iluminare
Ce greu era episodul care cădea din televizor
ca o halteră mondială pe un particular picior

Mi-aş fi aşternut pămînt de-aş fi crezut în stele -
aş fi dormit străzi şi bulevarde de-a rîndul
pentru că
domnilor, da,
eu am făcut sfertul de secol
în oraşe fără părere de rău.

Ce greu era corpul tău
în mişcare
prin
dragostea mea
copilul meu
Strig
din nou după tine
cu toată singurătatea de care sînt în stare.

Aer cu diamante-Florin Iaru

Ea era atît de frumoasă
încît vechiul pensionar
se porni să roadă tapiţeria
scaunului pe care ea a stat.
În iarna curată, fără zăpadă
maşina uscată încercă s-o ardă.
Dar ea de mult coborîse cînd s-a auzit
înghiţitura.
Şoferii mestecaţi
au plîns pe volanul păpat
căci ea nu putea fi ajunsă.
În schimb era atît de frumoasă
încît şi cîinii haleau
asfaltul de sub tălpile ei.

Atunci portarul îşi înghiţi decoraţiile
cînd ea intră în casa fără nume
iar mecanicul sparse în dinţi
cheia franceză şi cablul
ascensorului ce-o purtă
la ultimul etaj.
Paraliticul cu bene-merenti
începu să clefăie clanţa inutilă
şi broasca goală
prin care nu putea curge
un cărucior de lux.

Ei cu toţii mîncară
piciorul mansardei
ei cu toţii mîncară ţiglă
cînd ea urcă fîlfîind pe acoperiş
cînd ea nu putea fi ajunsă.
Meteorologul de pe muntele Golgota
roase timpul probabil
iar ultimul Om în Cosmos
îşi devoră capsula
cînd ea depăşi sistemul terestru
- Ce-ai să faci de-acuma în cer? -
au întrebat-o
cu gurile şiroind de regrete.
Dar ea era atît de frumoasă
încît a fost la fel de frumoasă
şi-n continuare.

Iar ei nu găsiră în toată
lumea largă
destule măsele
destule gîtlejuri
în care să spargă
să macine să îndese
distanţa care creştea mereu
şi restul cuvintelor pînă la moarte.

Si cu asta ce-am facut?-Constantin Tanase

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc într-una taxe-accize
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?


Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

-----------------------------------

Daţi-mi un trup- Lucian Blaga

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Maher Zain - For The Rest Of My Life | Official Music Video

Ordinea de zi-Adrian Păunescu

 După-atâtea grozăvii care mai sunt
Şi-naintea celor ce vor fi
Noi, cei simpli şi cei buni de pe pământ
Vrem o altă ordine de zi.
Recunoaştem, sunt probleme, fel de fel;
Se tot plimbă-n pielea unui urs,
Dar înaintăm solemn acest apel,
Dar înaintăm acest recurs:

 Viaţa noastră, unde e?
Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?
Viaţa noastră, unde e?
Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?
În cuprinsul tablei noastre de valori,
Peste aur şi argint şi diamant
Pentru noi, ca simpli muritori
Viaţa-i lucrul cel mai important.

 Viaţa noastră n-are parcă niciun rost,
Viaţa noastră e un ban de schimb.
Pe pământ, noi, oamenii, o ducem prost
Şi murim absurzi şi n-avem timp.
Dacă-i bal atunci să fie, totuşi, bal.
Protestăm în modul cel mai crunt,
Nu vrem milă sau concediu medical,
Vrem să ne înscriem la cuvânt.

 Haideţi să uităm să vieţuim urât,
Mai avem pe lume ce iubi,
Şi, sătui de surogate până-n gât,
Să refacem ordinea de zi!
Dacă-i bal atunci să fie, totuşi, bal
Şi un ceai să fiarbă în ibric,
Puneţi viaţa noastră punctul principal

Şi în rest să nu vorbiţi nimic.

Întâmplări-Emil Brumaru

Se întîmpla să-mi cadă-un fruct în mînă
Neatins decît de inocenţa mea,
Să-mi izvorască pragul, cheia-n uşă
Să înflorească mi se întîmpla.
Şi cum eram şi neatent şi-aproape
De mine orice astru se rotea,
Tăiam candid cu borul pălăriei
Cîte un soare fericit, cîte o stea...

Tăcerea ta-Octavian Goga

Noapte albastră

Mai ţii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umedă, albastră...
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră...

De-atunci atâtea nopţi trecură,
Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte...
Din câte-alături povestirăm...
Nimic nu-mi mai aduc aminte...

Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi
rămâie
Şi-o să-mi vorbească totdeauna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie...

Bocet de înger-Emil Brumaru

Rodul săptămînii
Cade-n palma mîinii
Şi mi-l iau străinii
Şi mi-l duc departe.
Roua mi-o desparte
De cîntec şi carte.
Lumina mi-o plimbă
Pe-o uliţă strîmbă.
Flaut schimbă-n drîmbă
Ţipînd a ruşine.
Şi-mi rup de pe mine
Aripile fine...

Vis alb-Otilia Cazimir

Aș vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheața mării clare se desparte
În blocuri plutitoare de cristal.

Desfășurând culorile-i spectrale,
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpură, de aur și smarald.

Banchiza albă ne-ar așterne-n față
Covoare de omăt imaculat.
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață,
Am arde-un foc de spirt denaturat.

Din larga-mpărăție de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopților polare, să ne vadă:
Urși albi, de vată — foce mari, de glod...

Iar când natura-n soare nou învie
Și când văzduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licări oglinda unui lac.

Acolo-n apa-i calmă și albastră
M-aș duce-n zori de ziuă să mă scald
Și cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face să-mi închipui că mi-i cald!

Când ai nevoie de dragoste -Mircea Cărtărescu

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte

În ţara mea-Ion Pribeagu

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante !…
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Că-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe …
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi …
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege ?

(“Vârfuri de spadă “, 1915)

O lume nebună

Dacă Dumnzeu crea internetul de la începutul lumii astăzi ştiam şi noi ce statusuri aveau marile personalităţi istorice la messenger , de exemplu:

Ştefan Cel Mare: – “Da-ţi un buzz când năvălesc turcii” sau “Plecat să zidesc o mânăstire”!

Adolf Hitller: – “Supărat, mi-a venit factura la gaz”

Ultimul status al Printesei Diana: – “Caut şofer cu experienţă”

Ion Creanga: – “La cireşe, BRB”

Ultimul status al lui Nicolae Ceauşescu: – “La un Counter Strike”

Osama Bin Laden: – “Invisible to everyone!”

Ana lui Manole: – “Prin casă”

O lume nebună,nebună

O maimuţă intră într-un bar şi comandă o bere. Ospătarul, foarte mirat, desface o bere şi o serveşte. Maimuţa bea berea, după care cere nota.

Ospătarul, şi mai mirat, îi spune:

- 100 de Euro!

Maimuţa scoate 100 de Euro, îi pune pe masă şi dă să plece. Ospătarul, de-a dreptul stupefiat, zice:

- Nu te supăra, dar e prima oară când văd o maimuţă la noi în bar!

Maimuţa răspunde supărată:

- La preţurile astea, nici nu-i de mirare!

O lume nebună,nebună de legat!

Un tip intră într-o cârciumă cu ditamai struţul după el. Chelneriţa vine să ia comanda. Tipul zice:

- Un hamburger, cartofi prăjiţi şi o cola.

Apoi întreabă struţul:

- Tu ce vrei?

- La fel! zice struţul.

În scurt timp chelneriţa se întoarce cu mâncarea :

- Poftiţi, face 47.50 de lei. 

Omul bagă mâna în buzunar şi scoate din prima, fără să se uite, exact suma care-i trebuie, cu mărunţiş cu tot. A doua zi, omul şi struţul revin la aceeaşi cârciumă, face tipul comanda, struţul vrea la fel, vine nota de plată 39.50, bagă mâna în buzunar şi scoate fix cât trebuie.

A treia seară se întâmplă la fel iar chelneriţa nu-şi mai poate stăpâni curiozitatea:

- Scuzaţi-mă domnule, cum reuşiţi să aveţi întotdeauna pregătită suma exactă, scoţând-o din buzunar fără măcar să vă uitaţi?

- Păi, zice tipul, acum câţiva ani făceam curat în pod şi am găsit o lampă veche. Când am încercat să o lustruiesc a ieşit din ea un duh şi s-a oferit să-mi îndeplinească două dorinţe. Prima a fost cam aşa: de câte ori va trebui să platesc pentru ceva, să bag mâna în buzunar şi să găsesc acolo întotdeauna exact banii potriviţi.

- Dar e fantastic! zise chelneriţa. Cei mai mulţi oameni şi-ar fi dorit un milion de dolari sau cine ştie ce alte averi, însă dumneata vei fi atât de bogat cât vei dori pentru tot restul zilelor!

- E-adevărat. Fie că e vorba de o sticlă de lapte, un pachet de ţigări, un apartament sau o maşină luxoasă, suma exactă se află pregătită la mine-n buzunar.

- Extraordinar, exclamă chelneriţa. Auziţi, dar care-i treaba cu struţul?

Omul trage aer în piept, oftează apoi lung şi zice:

– A doua dorinţă a fost cam aşa: O păsărică înaltă, cu fundul mare, cu cracii lungi şi care să fie de-acord cu tot ce spun!

Gheto-parodie de Rudy Valentino

Ai tulit-o-n ţări străine, tu, marmotă migratoare,
În ghetoul nostru jalnic astăzi nu te-am regăsit,
Doar factura de "lumină" mă orbeşte, ca un soare,
Şi-un tataie,cu bastonul, imi urează "bun sosit".

Uşa spartă la intrare mai păstrează-n broască cheia,
Telefonul cordless, roşu, cu buline, este mort,
Şi mormane de gunoaie zac sinistru pe aleea
Unde mă băteai cu geanta, fiindcă nu stiu să mă port.

Garsoniera fără geamuri e cuprinsă-n zori de ceaţă,
Beau din sticla prăfuită nişte surogat de vin,
O să ne vedem, grăsuţo, eventual în altă viaţă,
Deşi, de-mi trimiţi "chemare", îţi promit, n-o s-o declin,

Mă apuc de "alba-neagra", vreau să uit că eşti departe,
Şi că mi-ai furat "mercurul" în grădină îngropat,
Iar de-o să-ngrijesc băbuţe ce-or să-mi lase după moarte
Garsoniere fără geamuri, visul meu va fi-ntrupat...

si poezia parodiata:

Toamna
De Ion Pillat

Au vuit prelung ca vântul păsările migratoare
Peste casa părintească unde ieri m-am regăsit
Singur cu lumina care galbenă venea din soare,
În odaia de-altădată să-mi ureze bun sosit.

Toamnă, iată-ne-mpreună, gospodina ce porţi cheia
Ruginită ca o frunză, a trecutului meu mort.
Toamnă, iată-ne alături, noi cu visul pe aleea
„Nucilor” ce ancorează pentru iarnă-n al tău port.

Precum seara pe câmpie când fâşii se prinde ceaţa,
Tot auzi sunând vecernii şi nu ştii de unde vin,
Sub frunzarele rărite amintirea cheamă viaţă,
Dar trecutul îi răspunde ca un clopot în declin.

Zile albe, zile negre…ce străine, ce departe,
Buclele în care dorul meu de cer l-am îngropat…
Toamnă, lasă-mă să mângâi părul tău de frunze moarte,
Părul tău de aur roşu şi de soare întrupat.

Vreau să joc -Lucian Blaga

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"

Iti scriu, iubito, anonime -parodie de Rudy Valentino

Iti scriu,iubito,anonime,azi sunt o cana cu venin,
De le citesti,sa spargi vesela si sa ma-njuri cu lampa stinsa,
Cand sforai noaptea,parasita in colt de pat,eu am sa vin,
Ca un flamand sa-mbuc mancarea ce sta pe masa neatinsa.

Iti scriu,iubito,anonime,mi-e inima pe veci surpata,
Duzini de pixuri rup deodata,in plin sevraj,ca un berbec,
Un gand-calau ma sfatuieste sa-ti sparg parbrizul cu o piatra,
Iar cand te prind spaland in baie,sa te incui si-apoi sa plec.

Iti scriu,iubito,anonime,in timp ce un vecin se plange
Ca-i ploua zilnic din tavane, si-si sufla nasul,c-un suspin,
N-am sa-ti mai scriu.Ne-au luat "curentul".Ma duc sa-mi fac fripturi in sange,
Si pan-ai sa-ntelegi iubirea-mi,eu am sa beau un kil de vin...

Poezia parodiata:
Iti scriu iubito o scrisoare
de Ioan Grosaru

Îti scriu iubito, o scrisoare, cu sânge-albastru si venin
De ma citesti, sa spargi oglinda din foaia palida si stinsa
Când dormi în floarea parasita din coltul inimii-am sa vin
Ca un strain flamând de cântec si umbra-abia de ploaie-atinsa


Îti scriu iubito, o scrisoare din departarea mea surpata
Si-am rupt stiloul în cerneala când am rostit cu buze reci
Cuvântul demn de-ncatusare în lanturi de nisip si piatra
Când regasindu-te în mine te-am încuiat, sa nu mai pleci.


Îti scriu iubito, o scrisoare, din tâmpla unui nor ce plânge
Prin ploaia razvratita, rece, ce curge-n valuri de suspin
Si îti mai scriu din luna stinsa în propriul must uscat, de sânge,
Si când ai sa-ntelegi iubirea ce ti-am distrus-o, am sa vin.

Ce credem ca stie mama?

La 4 ani – Mama ştie tot.

La 8 ani – Mama ştie multe.

La 12 ani – Mama nu ştie tot.

La 14 ani – Mama mea nu ştie nimic.

La 16 ani – Mama mea ? Ce ştie ea ?…

La 18 ani – Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii…

La 25 de ani – Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta…

La 35 de ani – Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.

La 45 de ani – Precis ca Mama poate să mă îndrume…

La 55 de ani – Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ?

La 65 de ani – De-aş fi putut să vorbesc despre asta cu Mama…

Metafore artistice

Doctore, ma chinuie ingrozitor coloana. (Constantin Brancusi)

Posteritatea va crede ca am avut un singur ou. (Columb)

Prefer rima imbratisata. (Veronica Micle)

Femeile cu picioare lungi, sunt cele mai bune la pat. (Procust)

Duc o viata regulata; ma culc la sapte, ma scol la sapte. (Alba ca Zapada)

Femeia model trebuie sa fie tanara. (Corneliu Baba)

A fost nunta cu dar, dar nu cine stie ce! (Zamfira)

N-aveti, cumva, un foc? (Nero)

Si totusi, se invarteste! (Galileo Galilei la un chef)

Suntem rude dar foarte indepartate (Fratii Grimm)

Eu sunt o exceptie: mi-am facut carul vara. (Nicolae Grigorescu)

De cand cu politica, am tras poezia pe linie moarta. [A.(carul) Paunescu]

Justitia noastra este bolnava. (un doctor in drept)

Am fost corigent la zoologie si literatura. (La Fontaine)

Am oscilat intre Scoala Ardeleana si Scoala Militara. (Petru Maior)

Aria cercului se bucura de o celebritate nemeritata. (Giuseppe Verdi)

Noi vrem pamant! (un extraterestru)

Nu intrati in marile complexe cu sotia. (Freud)

Am picat la tanc! (Aurel Vlaicu)

Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri. (Mendeleev)

Intr-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la patrat. (Pitagora)

Cand pun mana pe un roman bun, nu-l las pana nu-l termin. (Cleopatra)

Cartea mea de capatai este "Dupa douazeci de ani". (Silviu Brucan)

Ma duc sa ma caut. ( Fiul ratacitor)

Astept Ziua Recunostintei. (Penes Curcanul)

Ce mica-i lumea! (Gulliver in tara piticilor)

Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)

Toti oamenii de valoare au zburat din Romania. (Henri Coanda)

De fapt, la tara eu n-am vara, ci un var. (George Toparceanu)

Vrem sa ne pastram limba si portul. (un constantean - R Mazare)

Ca orice om, am fost si eu la stramtoare. (Magellan)

Marile cuceriri le-am facut in moteluri. (Gingis-Han)

Eu stau, tu stai, el sta. (Imnul de stat)

Ostenii mei, astazi avem exercitii de tragere. (Vlad Tepes )

Americanii s-au obisnuit cu insula in coasta. (Fidel Castro)

Am ajuns in America pentru ca m-a trimis nevasta dupa cartofi. (Cristofor Columb)

Forma mea de protest este demonstratia. (Pitagora)

Pentru mama-de la Gigel citire

Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA:
"Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat"

2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA
"Roaga-te sa iasa pata aia din covor"

3. Mama m-a invatat ce e LOGICA
"Pentru ca asa am zis eu,de-aia"

4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA
"Daca cazi de pe hinta si iti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras"

5. Mama m-a invatat ce e IRONIA
"Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt care sa plangi"

6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL
"Uita-te la murdaria de pe ceafa ta"

7. Mama m-a invatat ce e VREMEA
"Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea"

8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA
"Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!"

9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII
"Eu te-am facut,eu te omor!"

Parodie matematica (! )-Miorita

Pe-un picior de PLAN
EUCLIDIAN
Iata vin in cale
TRANSLATAND la vale,
Trei MULTIMI de PUNCTE
Toate trei DISJUNCTE
De FUNCTII pazite
Toate diferite.
Ele sunt tot trei :
Una-i INJECTIVA,
Alta-i BIJECTIVA,
Si-alta-i SURJECTIVA.
Iar cea INJECTIVA
Si cea SURJECTIVA,
Mari se vorbira
Si se sfatuira
Sa ramana treze
Pana-o sa-nsereze
Si s-o ANULEZE
Pe cea BIJECTIVA,
C-are PRIMITIVA
Si ASIMPTOTE multe
Cate si mai cate,
Ca e INVERSABILA
Si chiar DERIVABILA.
Dar intr-o MULTIME
Asta s-a aflat
Si s-au indignat
C-ale lor cuvinte
Intrec orice LIMITE.
Dar de la f(0)-ncoace
Unui PUNCT nu-i place
Sa mai stea-n MULTIME
Si de treaba a se tine.
BIJECTIVA se-n treba :
-PUNCTUL asta ce-o avea?
Si se duse
Si ii spuse :
- Draga PUNCTULETUL meu
Ce rau, oare, iti fac eu,
Sau nu-ti place poate
C-ai COORDONATE
NATURALE toate?
Vrei sa stai mai jos
Crezi ca-i mai frumos ?
Nu vrei un` te-am pus
Vrei cumva mai sus?
-Draga BIJECTIVA
Eu chiar dimpotriva,
Ma simt foarte bine
Dar e rau de tine!
Cand o sa-nsereze,
Vor sa te-ANULEZE
Functia INJECTIVA
Si cea SURJECTIVA.
-Daca s-o-ntampla
De m-or ANULA
Sa ma-ngropi in zori
In CAMP DE VECTORI
Intr-o VECINATATE
Pe-aici pe-aproape
Sau chiar in MULTIME
Sa fiti tot cu mine.
Iar la cap sa-mi pui
CALCUL INTEGRAL
Ori un MANUAL
Sau poate-un TRATAT
Cat mai inspirat
Si de l-or citi
Isi vor aminti
Cei ce au uitat
Ca am existat
Si voi fi propusa
In SUBIECTE inclusa
Pentru OLIMPIADA
Sau BALCANIADA.
Si-n loc de ANULAT
Sa le spui curat
C-am INTERSECTAT
Mindrele ELIPSE
Ca am PUNCTE FIXE
RADACINI REALE
Si IMAGINARE
Si ca am DARBOUX.
Dar mai afla tu
Ca de-oi intalni
O SFERA batrana
Cu un CERC de lana
Prin SPATIU alergand
Si la toti zicand :
- Cine mi-a vazut
Sau mi-a cunoscut
O FUNCTIE - AFINA
Cu o PANTA lina
Bine DEFINITA
Si NEMARGINITA ?
Sa te-nduri de ea
Si sa-i spui asa :
C-am INTERSECTAT
Mandrele ELIPSE
Ca am PUNCTE FIXE
Radacini COMPLEXE
Si ca am DARBOUX.
Dar nu-i spune tu
De cele REALE
Ca de-i povesti
Mult ai s-o mahnesti
Si va sti de-ndat
Ca m-au ANULAT.
Si inca te mai rog
Ca-ntre colegi buni !
Tot ce am avut
Tu sa le aduni
Sa le scoti din SPATIUL
Cu trei DIMENSIUNI,
Iar tu dragul meu
Sa te INTEGREZI
Sa te ANEXEZI
La alta MULTIME
Ca-i greu fara mine
Dar iti va fi bine
Si vei rezista, cat va EXISTA
MATEMATICA !

Femeia(Compunere liberă despre femeie a elevului Gigel dintr-a-II-a)

Henri  Matisse -Nud albastru

Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pămînt după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea lui Pamela Anderson. De fapt şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).
Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere.
Cele mai în vîrstă intră în categoria „femei bine”. „Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vîrsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.
Femeia este subiectul celor mai multe cîntece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna un cîntec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie: zestrea fără nevastă şi soţ fără soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.
Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii:
femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate şi cele care au "nu-ştiu-ce" şi sunt căutate. Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: „Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medical”.
Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie. Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atît de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte.
Cică Eva a păcătuit cînd a muşcat din măr. E posibil să fie adevărat, fiindcă într-o seară, cînd mama era plecată de acasă, l-am auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigîndu-i: „Ho, nebuno, nu mă muşca!”. Probabil că pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, cînd a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gît, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei: „Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!”.
Eu l-am întrebat: „Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decît mama!”.
Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie la Biblie. Cînd s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors.
Atat ştiu despre femei. Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii.(Anonim)

Îndemn -Adrian Păunescu

La muncă, derbedei, că trece anul
Şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Cristosul mamii voastre de nemernici!
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
Şi-apoi convingeţi-vă că e bine.

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
Şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
Care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.

Şi, prin vânzări de ţară infernale,
Aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
Întoarceţi România-n Evul Mediu.

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
V-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
Ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
Şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
S-au compromis negustorind Ardealul.

De unde sunteţi, mă, din ce găoace,
Cum v-au putut părinţii voştri face?
Ce condimente le-au picat în spermă
De e trădarea voastră-atât de fermă?
Aţi pus nenorocita voastră labă
Pe-această tristă ţară basarabă.

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
S-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
Dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
Supunere poporului spre-a-i cere.

Şi toată zbaterea a fost degeaba
Că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
Actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
Ia cereţi-vă, puţintel, afară.

Decât să vă trimită ţara noastră,
Mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
Si nu albanizaţi această ţară.
Băgaţi viteză, că vă trece anul
Si s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
Decât lozinca lui Fănuş cel mare:

Nenorociţilor, se rupe şnurul,
“La muncă, la bătut ţăruşi cu curul!”

Glumite

— In blocul nostru peretii sunt atat de subtiri, incat aud de fiecare data cînd vecinul isi schimba camasa.
— La mine e si mai groaznic. Aud pîna si cînd vecina isi schimba ideile. Noroc ca asta se întimpla numai o data pe saptamana.

Junele e in vizita la logodnica lui. Cum se apropie miezul noptii, iar parintii fetei vor sa se culce, tatal intra în salonul unde stau cei doi îndragostiti si spune:
— As vrea sa te previn tinere, ca la noi, la miezul noptii stingem lumina in toata casa.
— Foarte dragut din partea dumneavoastra, domnule; nu îndrazneam sa va rog.

— Doctore, vreau sa va multumesc pentru medicamentul prescris.
— Te-a ajutat, vad, nu-i asa?
— Da, m-a ajutat de minune...
— Cit ai luat din el, cate sticlute?
— Nici una. Unchiul meu a baut una si eu am mostenit o casa de toata frumusetea!

— Buna! Ce mai faci? Ce-i cu tine?
— Pai, ma însor, dar am probleme. N-am apartament.
— Nu-i nimic... N-ai decat sa locuiesti cu socrul!
— A! Nu se poate... El locuieste la soacra-sa!

Intr-o zi Groucho Marx este întrebat de o ziarista:
— Nu va deranjeaza ca sunteti bunic?
— Nu, raspunse el. Ceea ce însa ma deranjeaza este faptul ca sunt casatorit cu o bunica!

Un bancher invita la vila lui un expert în tablouri si-i arata colectia sa de mari maestri ai renasterii italiene. .
— Nu incape nici o îndoiala, spune expertul dupa ce a examinat atent fiecare pînza. Toate sunt absolut autentice, de valori incontestabile. Un singur lucru ma intriga. Toate pînzele sunt iscalite Sarah!
— O, nu va nelinistiti, spune bancherul. Este un sfat pe care mi l-a dat avocatul meu, mi-a spus sa pun totul pe numele nevesti-mi.

Un turist intra intr-un han si comanda mancare si o sticla cu vin. Hangiul îi serveste, iar dupa ce clientul începe sa manance si sa bea, il întreaba:
— Ce spuneti de vinul nostru? Nu-i asa ca este minunat în timp ce mananci?
— Asta da, face clientul, însa in timp ce-l bei...

Un turist ajunge în Olanda, unde calatoreste cu masina proprie. Iesind de la un restuarant, constata ca i s-a furat masina. Politistul pe care îl cheama sa constate furtul ii spune:
— Aveti noroc, domnule, daca nu va furau masina, acum plateati amenda pentru ca ati parcat în ioc interzis!

Pe lista de bucate a unui restaurant dintr-o regiune montana, un turist citeste cu uimire ca pretul unui steak este extrem de mare.
El cheama chelnerul.
— Domnule, îl întreaba, este atît de rara carnea prin aceste locuri?
— Nu carnea, stimate domn, raspunde chelnerul, turistii...

Intr-un cinema de cartier, o fata batrana incepe sa se simta foarte agasata de faptul ca in fata ei, doi îndragostiti se saruta si se giugiulesc cu voce tare.
— Daca ati venit pentru film, încetati o data. Daca nu, tinere, du-o la dumneata acasa...
Baiatul se întoarce si, cu un gest de neputinta, spune:
— Asta si vreau, dar poate reusesti dumneata s-o convingi si pe ea...

Asezandu-se la masa într-un restaurant, un turist cheama chelnerul si înainte de a-i cere ceva ii da un bacsis.
— Acum, dragul meu, îi spune el chelnerului, sper ca o sa fii cinstit. Ce-mi recomanzi?
— Alt restaurant, dom­nul meu.

Zâmbete

La o lectie de religie profesorul isi intreaba elevul:
- Si în ziua a saptea ce a spus Dumnezeu ?
ELEVUL: ... A spus: "Mi se pare c'am comis o gafa..."

Un patron al unui restaurant se adreseaza unui turist:
- Notati bine ca beti acum un pahar de vin din 1880...
TURISTUL ... Cam mic, pentru vîrsta lui!...

Eu şi preşedintele Americii

Noaptea vrajitoarelor

Ai sa-ntelegi

Ai sa întelegi vreodata ce a fost un sarut?
Când vei simti ca sunt steaua Destinului tau?
Ce va cadea cu mine,
Mai încolo de tine,
Cu o moarte.

Ai sa întelegi vreodata ce a fost o îmbratisare?
Fara palmele dorintelor noastre pierdute atunci în amintire?
Fiindca voi fi,
O floare din parul gândurilor tale,
Ce nu vei dori sa vestejeasca niciodata.

Ai sa întelegi vreodata ce a fost un Cuvânt?
La talpile caruia am îngenuncheat iubindu-ne?
Acolo unde voi fi tarâna,
Ce-o vei calca cu dragostea neputintei,
De a ramâne Urma marii noastre iubiri,
În lumea desertaciunii?

Ai sa întelegi vreodata ce a fost când ti-am spus cât te iubesc?
Vazând norii ce nu vor mai fi ai vietii mele?
Ce vor plânge cu lacrimile privirii sfârsite din mine,
Spalând fata inimii tale,
Cu o noua clipa al unui alt timp,
Fara de mine,
Încercând sa te fac sa zâmbesti.

Paseste-ncet- Ion Minulescu

Un singur lucru-ti cer: Sa nu regreti...

Si-acum,
Paseste-ncet sa nu-mi destepti covorul
Si mastile-adormite pe pereti!...
Paseste-ncet ca si cum n-ai fi
Intrat aici!...
Odaia mea e o scena-n care-actorul
E vesnic altu-n fiecare seara -
O scena ce-si pastreaza doar decorul
Si linistea
Ca si o modesta gara
Prin care trenurile trec mânate
De gestul unor mâini halucinante.

Paseste-ncet sa nu-mi destepti minciuna
Scrisorilor inchise prin sertare
Si florile-adormite prin pahare.
Odaia mea e grota fara soare
Prin care nu mai intra azi
Nici una
Din cele ce pasira la-ntâmplare...

Paseste-ncet sa nu-mi destepti bazarul
De lacrime-ncrustate prin dantele
Si nasturi descheiati de mâini rebele.
Odaia mea-i cavoul fara poarta
Din care poti iesi afar cand vrei,
În el nu odihneste nici o moarta,
Ci numai visuri blonde de femei...

Paseste-ncet sa nu-mi destepti groparul
Si umbrele-adormite pe pereti,
Paseste-ncet si nu privi spre ele...
Si nu uita ce-ti cer: Sa nu regreti!