duminică, 30 octombrie 2011

Poezii umoristice -Ion Pribeagu



Amicul Ion


La vestitul doctor Costea
Vine Ion de la Copou
- Buna ziua, domn'le doctor
Mi-a intrat o tapa-n . . . . ou.
Pacientul se dezbraca
Doctorul il urca-n pat
Si cu mare atentiune
Cerceteaza-n lung si lat.

Ia luneta
O fixeaza
Ia penseta
O flambeaza
Scoate teapa
Pensuleaza
Pune vata
Bandajeaza
Pune fese
Si panseaza
Scoala omul
Si-l aseaza.

Pacientu-achita taxa
Si apoi satisfacut
Ii da doctorului mana
- Buna ziua ! - Va salut !





Peste-un timp, aproape-o luna
Vine amicul Ion din nou
- Uite, dom'le doctor, iarasi
Mi-a intrat o teapa-n ou. . . . . . . . . . . . . . . . . .
. .

Pacientul se imbraca
Si achita taxa-n graba
Cand deodata domnul doctor
Foarte curios intreaba :

- Ia sa-mi spui domnule draga -
Care vii de la Copou -
Cum se-ntampla ca intr-una
Iti tot intra teapa-n ou ?

- Ma iertati, domnule doctor, -
A raspuns omul "solemn" -
Dar nevasta-mea e schioapa
Si-are un picior de lemn !



Amintiri

Nu s-au mai vazut aproape
De vreo cincisprezece ani
De pe cand umblau la scoala
Ambele in Botosani.
Anii trec pe nesimtite
Si trec si visele si ele
Si s-au intalnit pe strada
Amandoua tinerele.

- Nici nu stii ce bine-mi pare
Scumpo, ca ne-am revazut
Sa ne povestim crampeie
S-amintiri despre trecut.

Au vorbit de film, de Beatles,
De artistii consacrati
Despre moda, despre blanuri
Si apoi despre barbati.

- I-a sa-mi spui iubita Cleo
Insa cu sinceritate,
Cum petreceti, tu cu sotul
Clipele de voluptate ?

- Spune-mi-o cu de-amanuntul
Pentru ca prin jocul firii
Stim deja ce inseamna aia
Care-i baza omenirii.

- Draga mea, Ionel m-adora
Ma dezmiarda ca pe-un miel
Si in ce priveste amorul
Nu pot sa ma plang de el !

Ma saruta cu pasiune
Si sa nu spun mai departe
Dar isi face datoria
Dupa cum scrie la carte !

Dar tu, scumpa mea Ortansa,
Ca te-ai maritat devreme,
Cum te-mpaci cu-al tau in visul
Indragirilor supreme ?

- Drept vorbind - a spus Ortansa
N-am ce spune despre mine
Nu o duc rau cu iubirea
Insa n-o duc nici prea bine.
Si Vasile-al meu e tandru
Insa are-o apatie
Parca e si parca nu e
Cum ar trebui sa fie.

Dar cum nu-s din mamaliga
Ca sa rabd si nopti si zile
Eu m-am dus la doctor Staicu
Si mi-a dat niste pastile.

Ii pun una in mancare
Fara nici o emotiune
Si de-atuncea merge treaba
Admirabil, o minune.

Da-ntr-o zi cand stam la masa
Nu stiu cum, dar lui Vasile
Ca sa-i stimulez dorinta
I-am pus doua-trei pastile.

A mancat si deodata
Fara urma de rusine
A sarit in sus, salbatec
Si s-a napustit la mine.

A smuls toata imbracamintea
Ce sa-ti spun, m-a facut praf
Nuda, ca pe Sofia Loren
De la cinematograf.

Ma strangea la piept cu sete
De credeam ca-mi sparge coasta
Si ma imbratisa naprasnic.
- Ei, si ce vezi rau in asta ?

- Nu e rau ! Din contra ! Imi place !
A raspuns Ortans senina
Insa noi, functionarii
Luam masa la cantina !

joi, 27 octombrie 2011

Fabule marunte-Cincinat Pavelescu



Greoi alearga un magar
Cu fruntea-n jos, cu pasul rar;
Si iepurele, cand il vede,
Usure-n urma-i se repede,
Goneste ca o vijelie
L-ajunge si-l intrece, dar...
Morala.:
Ce mare grozavie
Sa-ntreci pe un magar!

II
Doi serpi au intrebat o stanca:
Ce-ti face stropul mic de apa?
In fiece minut ma sapa
Incet-incet si ma mananca!
Dar ea ca noi nu are dinti
Sa te manance; stanca, minti!
Si stanca le raspunde: Iata,
De dintii vostri nu mi-e frica,
Caci se tocesc, dar picatura,
Desi e alba si e mica,
Eterna e ca si natura!

D-a lungul umedelor stanci,
Uitate-n marile adanci,
Ca-ntr-un mormant ce le inghite,
Necunoscute nasc si mor,
In scoica lor,
Margaritare negasite!
Sunt lacrimi de ondine-amorezate
De vrun triton necredincios?
Si-acum sclipesc cristalizate
In fundul marilor sticlos?
Dar indraznetul, beat de vraja
Stralucitorului sau vis,

In valul care le ascunde
S-azvarle, fulger in abis!
Inoata, se scufunda, spera,
Si apa il cuprinde lin;
Si-n adancimea-i il primeste
Ca p-un nou monstru submarin.
Adesea un rechin 1-atinge
Si sepii vin, meduze pier...
Un crab pe umar ii imprima
O clipa gheara lui de fier.
Precum in vis numai s-arata,
Vezi albe cranguri seculari
Ce-n loc de muschi bureti au numai
Si-n loc de iarba alge mari!
Pe cand in juru-i urca valuri,
Picioarele-i se-nnamolesc
Intr-o padure de coraluri
Rosite-n sange omenesc.
Si mana-i pipaie cu spaima
Si se tot lasa mai afund...
Ce daca dr umu-i plin de chinuri
Cand perla alba sta in fund?
O vede, o atinge, iat-o!
Sub nazuinta care-l mana

Prin valul de-ntuneric suie
Ca si un zeu c-o stea in mana.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Si voi, poeti, artisti salbatici
Ce rascoliti orice abis,
Ca si pescarul asta, -n suflet
Va coborati pe scari de vis,
In fundul marii nestiute
A cugetului indraznet,
Sa smulgeti tainelor ideea,
Margaritarul fara pret...
Multicolora perla fina,
In zare zace nestiut,
Tot rasaritul aurorii,
In coaja tristului trecut.
Ca sa gasesc si eu comoara
Acestor flori ce nu mai mor,
In marea plina de primejdii
As vrea nebun sa ma cobor.
Spre largul ocean de vise,
Scafandru nou ma las si eu,
In fundul caruia e golul
Neantului sau Dumnezeu.
Ce-ngrozitoare e caderea
In al problemelor abis!

La orice pas pricepi durerea
De-a-ti omori intaiul vis!
Dar cand mereu spre alte dor uri
Te poar ta sufletul amar,
Pescuitorului de vise
Ce-i pasa? El coboara iar.
Ce daca inima se zbate
Si urla creierul trasnit,
Daca din fundul suferintei
O raza noua-a rasarit?
Si glorie de veci acelui
Ce-nsangerat si-nvingator,
Din noapte scoate, ca pescar ul,
Lumina noua tuturor!

Ecuatorul și polii-Marin Sorescu

Împreună suntem foarte dialectici                              

(Tu ştii că a fost cea mai frumoasă
Zi din viaţa mea?
Ce bine-ar fi să fie aşa. “Ba da”.
Te rog fraza asta să n-o tai)
De fapt, poezia de dragoste ar trebui să fie semnată
Chiar de muze.
Poeţii să se inspire şi ele să pună degetul.
Tu să întinzi aripa peste versurile mele
“N-am întins-o?”
Aşa, o pană. Vreau o fâlfâire deplină.

Simţeai că veneai până lângă mine
Şi deodată un gol de aer.
Ce se întâmplă?
Mă gândeam la tine.
Golurile de aer nu ştiu ce-o fi cu ele,
Aşa e când zbori, zburam spre tine.
“Oricum, eu receptam fluidul.”
Şi eu mă ghidam tot dupa fluid.
Noi nu lucrăm decât pe
Bază de flux magnetic.
Ştii că la ecuator cântărim
Mai mult decât la poli?

În orice caz, când suntem împreună
Cântărim mai mult,
Suntem două ecuatoare încolăcite,
Două ecuatoare şi – un pol – ca nişte şerpi.
De ce numai unul?
Pentru unitatea contrariilor.
Plus cea mai ieftină energie…
Nu ştiu dacă înţelegi?
Ce zici de titlul ăsta?
Eşti ca o sferă de sticlă
În care Dumnezeu a strecurat
Şi-un clopoţel.
Când se-nvârteşte pământul, sună clopoţelul.
Tu suni. Da, dar n-am sunetul frumos
Decât în sfera de sticlă
Vibrez din toată fiinţa
Şi tu-mi culegi vibraţiile
Şi mi le restitui, sărutate.


miercuri, 26 octombrie 2011

De la Păstorel citire


La venirea ruşilor:

Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!

Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!
Statuii ostaşului sovietic:

Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele...
Sau fiindcă-ţi put picioarele?

Votaţi soarele!

Când te văd aşa pe garduri
Şi cu raze împrejur,
Mai că-mi vine să te-asemui
Cu o gaură de c*r!



Radioului (unde era invitat să intre prin str. Temişana, adică prin spate)

De un an şi jumătate
Mă băgaţi numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viaţă
V-am băgat numai... prin faţă!

Diviziei Tudor Vladimirescu, decimată la Debreţin

Din falnic vânător de munte
Mi te-a făcut Ana pandur!
Întâi ţi-i-nfipt o stea în frunte
Şi-apoi un Debreţin în c*r!

Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari

Căpitane,
Nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!

După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votaţi soarele!


Nu credeam s-ajung vreodată
C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri,
Să o fac direct în... soare!

Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.

Catren omagial către Caragiale:

Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern...

La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie:

Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când va plimbaţi
Să nu călcaţi în ... ce creaţi!

Guvernul Groza

În guvernul Groza, cel de concentrare,
S-au primit trei membri, pentru completare,
Însă ca să fie cabinet etern,
Îmi bag şi eu membrul... în acest guvern!

Zece membri de partid

Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!

Steaua

Câte stele sunt pe cer
Toate pan' la ziua pier.
Numai una, ca o proastă,
Şade pe uzina noastră....


Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.


Reclamă

Îmi spunea un beţivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!


La restaurantul Uniunii Scriitorilor:

Beau băieţii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii... turnători!



Drăgălaşe păhărele

Drăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !

Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !

Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !

Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.



Geometrie bahică

Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal
Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei " Madera ",
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.



Prin anii '30 Viorica Porumbacu, a scris nişte
versuri de adâncă simţire şi vibraţie, de genul:
" O, Europa, te simt în mine
Te simt vibrând adânc.."

A doua zi Păstorel:

"Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din "Gazeta literară"
Dovedeşte elocvent
Ca în ...chestia matale...
De-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!"

Un schimb de epigrame între Mihail Codreanu şi Păstorel:

Când a pornit lugubrul zvon
Cum că murit-ai la Carlton
Mi-am zis atunci: - cu adevărat
O fi el mort, însă mort beat.

La care Păstorel, îi răspunde:

La Carlton eu ca dintr-un vis
Lugubrei morţi scăpat-am trenul
Însă aflai că m-a ucis
La Iaşi, Codreanu' cu catrenul.

Sadoveanu era dator cu nişte bani la Păstorel. Sadoveanu era zgârcit ca un scoţian. Au trecut câteva luni fără nicio mişcare din partea lui. Aşa că Păstorel compune:

De-ar fi să mori (cam ar fi cazul)
Să nu-mi laşi bani,
Să-mi laşi obrazul
Să-mi fac din el bocanci.

Lui Mihail Sadoveanu

Venea o moară pe Siret
Legănându-se pe-o coastă,
Şi-n ea un autor şiret
Măcina făină proastă!

Naşul lui Păstorel, Sadoveanu, ţine o conferinţă la Ateneu: "Lumina viine de la Răsărit" în care îi pupă-n c*r pe ruşi şi declară că din acel moment se întoarce cu faţa spre Răsărit. Atât i-a trebuit lui Pastorel:

Naşu sfătuit de-un rus
Întoarse curu la Apus
Şi arătă Apusului
Care-i faţa rusului...

Americanilor

Dacă şi de astă dată
Se retrag din Orient,
Mă fac porumbelul păcii
Şi mă cac pe occident!

Lucreziei Karnabat, autoarea cartii "Sexul de peste drum":

Sexul doamnei Karnabat,
De vreo lună mi se pare,
A sporit mult la vânzare,
Căci se vinde separat,
Fără doamna Karnabat

lui Iuliu Maniu

Într-un moment de grea povară
Pentru sărmana ţară-a mea,
Eu unul stâlp de cafenea,
Închin pentru un stâlp de ţara!



După prima vizită a lui Petru Groza în URSS, Păstorel a scris:

Din Galaţi la Port Arthur
Petru Groza, în carlingă,
N-a văzut atâta cur
Cât ar fi putut să lingă.



Caligula Imperator
A făcut din cal - senator,
Petru Groza - mai sinistru
A făcut din bou - ministru.



Epigrama nu e sculă
Care-ţi poate şterge crima,
După ce că scrii cu sula
Vrei să regulezi cu rima?



În ţara asta prefăcută
Căcaţii scriu în loc sa pută.
Iar scriitori-adevăraţi
Sunt daţi afară de căcaţi...


Aici zace Păstorel,
Veşnic şi nemângâiat
Ca e prima dată mort
Fără ca să fie beat...

Mircea Ionescu-Quintus:

Să-nchinăm paharul
Pentru Păstorel:
N-a fost nici Cotnarul
Mai spumos ca el.

marți, 25 octombrie 2011

Iubirea sotului

O femeie a furat un compot de piersici dintr-un market si a fost prinsa de
politie. Este dusa la tribunal, iar judecatorul o intreaba:
- Cate piersici erau in borcan?
- 6.
- Atunci vei sta pt fiecare piersica cate o luna la inchisoare...
Din spate, sotul ei:
- Domnule judecator, a furat si un borcan de mazare.

Fara Zahar - Cine mi-a-mpuscat maimuta

luni, 24 octombrie 2011

În timp înveți-Jorge Luis Borges



După un anumit timp,
omul învaţă să perceapă diferenţa
subtilă între a susţine o mână
şi a înlănţui un suflet,
şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de
siguranţă,
şi aşa, omul începe să înveţe...
că săruturile nu sunt contracte
şi cadourile nu sunt promisiuni,
şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi
ochii larg
deschişi,
şi învaţă să-şi construiască toate drumurile
bazate în astăzi şi acum,
pentru că terenul lui mâine
este prea nesigur pentru a face planuri ...
şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se
opresc însă la
jumătatea drumului.

Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult,
până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi
calcinează.
Aşa că începe să-şi planteze propria grădină
şi-şi împodobeşte propriul suflet,
în loc să mai aştepte ca altcineva să-I aducă flori,
şi învaţă că într-adevăr poate suporta,
că într-adevăr are forţă,
că într-adevăr e valoros,
şi omul învaţă şi învaţă ...
şi cu fiecare zi învaţă.

Cu timpul înveţi că a sta alături de
cineva pentru că îţi oferă un viitor bun,
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te
întorci la trecut.

Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil
să te iubească cu defectele
tale,
fără a pretinde să te schimbe,
îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.
Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această
persoană doar pentru
a-ţi întovărăşi singurătatea,
în mod inexorabil
vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt
număraţi,
şi că cel care nu luptă pentru ei,
mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de
false prietenii.

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie,
pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot
face.

Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten,
e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi
la aceeaşi
intensitate.

Cu timpul îţi dai seama că deşi
poţi fi fericit cu prietenii tăi,
într-o bună zi vei plânge
după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită
alături de fiecare
fiinţă,
nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau
dispreţuieşte o fiinţă
umană,
mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi
umilinţe şi dispreţ,
dar multiplicate,
ridicate la pătrat.

Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se
petreacă,
asta va determina că în final,
ele nu vor mai fi aşa cum sperai.

Cu timpul îţi dai seama că în realitate,
cel mai bun nu era viitorul,
ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi
sunt împrejur,
îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
şi acum s-au dus şi nu mai sunt...

Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să
ceri iertare,
să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor,
să spui că ai nevoie,
să spui că vrei să fii prieten,
dinaintea unui mormânt,
nu mai are nici un sens.

Dar din păcate,
toate se învaţă doar cu timpul...

10 reguli pt a trai experienta umana

Regula nr. 1 – Vei primi un corp

Chiar daca iti iubesti corpul sau nu, este al tau pentru toata viata, asa ca accepta-l. Ceea ce conteaza este inauntrul tau.

Regula nr. 2 – Vei primi lectii

Viata reprezinta o experienta continua de invatare, fiecare zi aducand oportunitati de a invata mai mult. Invatarea acestor lectii reprezinta cheia catre descoperirea si implinirea propriei tale vieti.

Regula nr. 3 – Nu exista greseli, exista doar lectii

Evolutia ta catre intelepciune este un proces de experimentare, incercare si greseala, asadar inevitabil lucrurile nu vor merge intotdeauna conform planului sau vor iesi exact asa cum vrei tu.

Compasiunea este remediul pentru judecata aspra – a noastra si a celorlalti. Iertarea nu este doar divina – ea reprezinta “comportamentul prin care se sterge un gol emotional”. A te comporta etic, pastrandu-ti integritatea si cu umor – in special capacitatea de a rade de tine si de propriile tale greseli – confirma faptul ca “greselile” sunt doar lectii pe care trebuie sa le invatam.

Regula nr. 4 - Lectia se repeta pana cand este invatata

Lectiile se repeta pana cand sunt invatate. Ceea ce se manifesta ca probleme si provocari, neplaceri si frustrari sunt lectii – acestea se vor repeta pana cand le vei accepta si invata. Constientizarea si abilitatea ta de a face schimbari sunt elemente necesare pentru invatarea acestei reguli.

Fundamentala este de asemenea acceptarea faptului ca nu esti o victima a circumstantelor sau a sortii – “cauzele” trebuie recunoscute; altfel zis: totul se intampla raportat la modul tau de a fi si la comportamentul tau. A invinovati pe altcineva pentru propriile tale probleme este un mod de a scapa si de a nega; tu singur esti responsabil pentru tine si pentru ceea ce ti se intampla. Rabdarea este necesara – schimbarea nu vine peste noapte, asa ca acorda timp schimbarii.

Regula nr. 5 – Invatarea este un proces continuu

Cat traim invatam. Intra in “ritmul vietii”, nu i te impotrivi. Asuma-ti angajamentul de a invata si de a schimba – fii suficient de umil pentru a-ti recunoaste propriile slabiciuni, si indeajuns de flexibil pentru a te adapta, pentru ca rigiditatea va nega libertatea noilor posibilitati.

Regula nr. 6 – “Acolo” nu inseamna mai bine decat “aici”

Celalta parte a dealului s-ar putea sa fie mai verde decat a ta, dar existenta ta acolo nu garanteaza fericirea eterna. Fii recunoscator si bucura-te de ceea ce ai si de calatoria ta. Apreciaza mai bine ceea ce este bun in viata ta, decat sa acumulezi lucruri care nu te vor conduce catre fericire. Trairea in prezent te ajuta sa obtii pacea.
Regula nr. 7 – Ceilalti sunt oglinzi ce te reflecta pe tine

Iubesti sau urasti ceva la o persoana raportat la ceea ce iubesti sau urasti la tine. Fii tolerant; accepta-i pe ceilalti asa cum sunt si straduieste-te sa constientizezi; straduieste-te sa te intelegi si sa percepi obiectiv propria ta persoana, gandurile si sentimentele tale. Experientele negative sunt oportunitati de a vindeca ranile pe care le ai. Ajuta-i pe ceilalti, si astfel te vei ajuta pe tine. Unde ai fost incapabil sa-i ajuti pe ceilalti este un semn ca nu raspunzi corespunzator propriilor tale nevoi.

Regula nr. 8 – Ce se intampla cu viata ta este alegerea ta

Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie. Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asuma-ti responsabilitatea asupra ta. Invata sa renunti atunci cand nu poti schimba lucrurile. Nu te enerva – gandurile amare iti intuneca mintea. Curajul este in fiecare dintre noi – foloseste-l atunci cand trebuie sa faci ceva bun pentru tine. Cu totii avem o putere innascuta si un spirit aventuros, pe care ar trebui sa le folosim pentru a imbratisa ceea ce urmeaza.

Regula nr. 9 – Raspunsurile sunt la tine

Ai incredere in instinctele tale si in sentimentele tale, chiar daca le auzi ca o voce slaba sau daca apar ca o sclipire de moment. Asculta-ti sentimentele ca si cum ar fi sunete. Vezi, auzi si ai incredere. Foloseste inspiratia innascuta.

Regula nr. 10 – Vei uita toate acestea la nastere

Toti ne nastem cu aceste capacitati – primele noastre experiente ne conduc intr-o lume fizica, departe de sentimentele noastre, acestea devenind nehotarate, cinice si lipsite de credinta si incredere. Cele 10 reguli nu sunt porunci, ele sunt adevaruri universale care se aplica tuturor. Cand te ratacesti, apeleaza la ele. Ai incredere in puterea spiritului. Aspira catre intelepciune – aceasta este ultima incercare a vietii si nu cunoaste limite inafara acelora impuse de tine.

Sorin Cerin -Doar tu


Sorin Cerin - Doar tu

Esti oaza regasita din desertul sperantei,
Sau dorul cernut de orizontul lacrimii,
Unica în care ne mai putem ascunde,
De noi însine.

Doar tu ai fost floarea daruita de destin,
Inimii mele cu petale de dor
Si zbucium si durere
Unica de altfel în lumea florilor,
Vei ramâne inimii Cuvântului cu nume de iubire
Ce pare mai vechi decât vremea
Si curge în sângele amintirii,
Prelins în penita simtirii
Pentru a scrie:Te iubesc,
Pe întreg cerul inimii mele.

Fara sa te ofilesti vreodata
Esti si vei ramâne
Roua strigatului surd
Al carui zori îmi sfâsie
Orizontul întregii mele vieti
Pustiite de amintirea
Ochilor tai,
Pierduti pentru eternitate,
În mine.

Octavian Paler- Pasul absent

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape,
ca să rămînem atît de departe,
doar un pas ne desparte...
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

duminică, 23 octombrie 2011

Scrisoarea a-III-a( Parodie)

Scrisoarea III (Biletul lui Călin)

La un semn, deschisă-i calea şi coboară din maşină,
Împărţind bezele-n dreapta şi în stânga, o blondină.
– Tu eşti, şefu? – Da, frumoaso. – Am venit să te mai văd
Şi să stăm la sfat, Traiane, că în ţară... e prăpăd!!!.....
– Orice gând ai, păpuşico, şi-orice inima-ţi dictează,
Ai ales corect momentul, şezi colea şi croşetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură şi-un mop!
După ce ştergi bine praful, deapănă-ţi în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ţi zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreţi
Şi-o să vrei şi altădată experienţa s-o repeţi.
Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne şi distrăm puţin
Şi s-o punem de-o scenetă cu... biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din şcoală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid şi Mircea. N-o fi fost Vlahuţă, oare?
Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Şi cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanţii mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid
Şi-o să-ţi demonstrez, drăguţo, că nu este nicio bârfă
Când se spune, de când lumea, că politica-i o târfă!
Aşadar, să bată gongul şi da capo cu scrisoarea,
Eu sunt turcul, tu eşti Mircea, iată mi-am făcut intrarea:
– Tu eşti Mircea? – Da-Împărate. – Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta parcare într-un câmp plin de ciulini!
– Orice gând ai, Împărate, şi orice pofteşti a face,
Să lăsăm ameninţarea şi să discutăm în pace!
Despre treaba cu parcarea, însă, Doamne, să ne ierţi,
Căci, fiind la Primărie, pentru ea primit-ai şperţ,
Ţi-a adus Cocoş, Mărite, sarsanale cu parale,
Să ne dai ceva şi nouă din moşia dumitale.
De-o fi una, de-o fi alta, pentru noi ce este scris,
Bucuroşi le-om face toate, Împărate, cum ai zis...
Dar, când eu ţi-am stat alături la bucurii şi necaz,
Tu te-mpiedici de-o parcare şi faci azi atâta caz?
- O, tu nici visezi, frumoaso, câţi în calea mea s-au pus,
Toată floarea ce vestită a regimului apus,
Mafioţi de pretutindeni, oligarhi, moguli s-adună
Să dea piept cu marinarul suspendat pentru o lună.
Pesedişti pe care ţara nu putea a-i mai încape
Începură, pe la spate şi prin faţă, să mă sape,
Hotărâţi să mă doboare, năvăliră toţi, ca chiorii,
Liberalii lui Patriciu, ungurii, consevatorii,
Oastea lui Vadim Tribunul, risipită pe coclauri,
Ar fi vrut şi ea să smulgă, de pe frunte-mi, mândrii lauri,
Şarpele crescut la sânu-mi, ajuns mare pe la PIN,
Mă-mproşca, de pe ecrane, Guşă, cu al lui venin.
Adunaţi pe Dealul Spirii, vreo treisute douăjdoi,
În a lor nesăbuinţă, îmi declarară război,
Ca bezmeticii, porniră, de la Parlament, asaltul,
Nea Ion, cu trei mandate puse unul peste altul,
Agita, deasupra hoardei, ca pe un stindard, toiagul
Şi, punându-mi sula-n coaste, m-ar fi vrut răpus – moşneagul.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză au copacii,
M-apucară, dintr-o dată, păsărica mea, toţi dracii!
Şi-am jurat ca, peste dânşii, să trec falnic, fără păs,
Cum trecui odinioară peste Roman şi Duvăz.

N-am avut decât cu mâna sau cu ochiu-a face semn,
Şi-apăru Boc, la comandă, pe căluţul lui de lemn,
Stolojan, cu mercenarii, a picat şi el la ţanc,
Lovind hoardele din spate şi-mpungându-le din flanc,
Vorbă mi-a trimis Becali că-i şi el la Golden Blitz
Şi m-aşteaptă, după luptă, să ne răcorim c-un şpriţ.
El, "războinicul luminii"? Hahalera de la Steaua
Se gândea la băutură, când mie-mi crăpa măseaua!
La referendum, văzut-ai gloatele cum au venit,
Ca să steie împrejuru-mi, ca un zid de neclintit?
Explicaţia e simplă, căci acest stupid norod
M-a văzut, cu muncitorii, la Mărăcineni, pe pod,
M-a văzut cum, în mulţime, baie fac mai des ca-n cadă
Şi să fac cu dânşii poze, puradeii vin grămadă,
Iar ţăranii, peste care a trecut din nou potopul,
Îşi pun voturile-n urnă, cum scot eu, la sticlă, dopul.
Chiar de-aş da şi foc Cetăţii, precum legendarul Nero,
S-or găsi să mă aclame mulţi la kilometrul zero,
De-asta n-am eu a mă teme de aceste mici lichele
Ce se pun de-a curmezişul la ambiţiile mele.
Dumitrescu şi o haită (cum să zic de... piţifelnici,
Prin studiouri mă latră zi de zi. Nişte nemernici
Ce-şi închipuie că, poate, mă apucă tremuriciul
Dacă vor da iar pe sticlă filmuleţul lui Patriciu.
Analişti cu ochii umezi şi cerniţi în cerul gurii,
Pe la cele trei Antene, zilnic, îşi tocesc condurii
Şi încearcă, în talk-sow-ul nu ştiu cărui găozar,
Toţi să scormone trecutu-mi de ministru şi primar.
Între noi rămână vorba, fără foc nici fum nu iese,
Dar nu ai fi vrut, păpuşă, de-ale lor vorbe să-mi pese,
C-am semnat, la Capitală, precum primarul (pardon!)
Şi terenuri, vile, parcuri le-am dat unora plocon.
Multe am făcut în viaţă, dar cea mai de preţ ispravă
E că, din întreaga flotă, n-am păstrat nicio epavă,
Dar, când nu petrec prin crâşme, nopţile dorm fără frică,
Pentru c-am urmat întocmai strategia lui Petrică
Şi, văzând şi eu în nave un morman de fiare vechi,
Am vândut, pe mai nimica, vasele, perechi, perechi.
Dar, văd că nu stai degeaba şi croşetezi cu mult sârg,
Până termini căciuliţa, toarnă-mi ce mai e prin târg!
- Doamne, n-aş vrea să te supăr sub niciun motiv, parol,
Dar să ştii că în sondaje am ajuns să stăm nasol,
A luat-o Boc la vale, ca purtat de avalanşă,
Şi, dacă-l mai ţii în braţe, nu mai avem nicio şansă
Nici în Parlament, în toamnă, la putere nici atât,
C-a ajuns piticu` ăsta să le stea la mulţi în gât.

Dascălii îşi pierd răbdarea, nu mai stau în banca lor,
Iar funcţionarii publici ne cam iau peste picior,
Cântăreţii şi actorii nu vor să-şi plătească birul
Pus pe capul lor, Mărite, de Mihai Şeitan, vizirul,
Medicii-şi găsesc de lucru prin întreaga Europă,
De-or să rămână-n spitale doar bolnavii şi vreun popă
Care să le fie-aproape când aceştia îşi dau duhul,
Despre pruncii arşi în august ni s-a dus în lume buhul,
Rezerviştii lui Dogaru încep şi ei să se-agite
Căci nu vor să li se taie pensiile nesimţite.
Cică au răbdat în viaţă tot felul de servituţi,
Iar tu îi tratezi, Mărite, ca pe ultimii recruţi,
Ba, vor, de Ziua Armatei, să vină cu toţi, în păr,
Şi să-ţi strige, sub ferestre, zic ei, crudul adevăr.
- Uite ce e, păpuşico, te-aş ruga să nu insişti,
Că simt că m-apucă greaţa, când aud de apevişti!
Nu i-am pus eu să devină, ca tâmpiţii, militari,
Când ţara avea nevoie de frezori şi ospătari.
Îţi zic eu, păpuşă scumpă, c-aveau drepturi căcălău,
Ca activi, chiar şi-n rezervă. Ia să mă scutească, zău!
După câte ţin eu minte, primeau gratis şi izmene,
Chiar din mâinile lui Oprea, cel cu clipitul din gene.
Cât au stat prin aplicaţii, n-au avut nimic a pierde,
Căci au stat, pe banii ţării, la aer şi iarbă verde,
Dac-au mers, când a fost cazul, şi la niscai inundaţii,
Au primit mâncare gratis, la gamelă, ca soldaţii,
Au primit grade la termen, unii chiar şi decoraţii,
Aşa că s-o lase moale cu tot felul de-aberaţii!
Fesul ăla tot nu-i gata, ca să pot să îl probez?
Dă din andrele mai iute, că-ncep să mă enervez!
Cât împleteşti tu acolo, unul pe dos, trei pe faţă,
Ia să-mi chem aghiotantul, că-n pahar mai am doar gheaţă
Şi-aş avea, după aceea, o dorinţă, dar expresă,
Vreau să aflu de la tine ce mai zic ăia prin presă!
- Să nu-ţi dea prin gând, Mărite, c-aş fi eu prăpăstioasă,
Dar să ştii că treaba asta cu imaginea e groasă,
Ziariştii şi-analiştii au înebunit cu toţii
Şi strigă prin studiouri, zi şi noapte, "Hoţii, hoţii...",
Alta neavând ce face, stau cu toţii la taclale
Şi se iau, fără ruşine, de neamul Măriei Tale.
Ca să vezi ce îndrăzneală la unul ciufut, Ciuvică,
Să se ia de armamentul traficat de Mirciulică,
Ca să nu mai zic de faptul că ziariştii, în goana
După câte-o ştire-bombă, s-au legat şi de Ioana,
Cum că ar fi primit casa şi biroul de serviciu,
Drept plocon pentru matale, de la Puiu Popoviciu.
Bârfe, Doamne, numai bârfe, doar asta ţi-i dat s-auzi,
Bine-ar fi să ieşi pe sticlă, la B-1, să-i acuzi
Pe nemernicii aceştia care nu mai ştiu de frică
Şi-au luat-o în tărbacă până şi pe aia mică,
De-a ajuns, biata, s-o lase cât mai moale şi cu clubul
Şi cu casele de modă, fiindcă s-a cam strâns şurubul
Şi netrebnicii din presă dau tot felul de-nţelesuri
Năzuinţei ei, ca-n viaţă, să aibă numai succesuri.
- Vezi că ţi-au scăpat trei ochiuri, ai grijă să le repari!
Dă-i în mă-sa de nemernici, de moguli şi găozari!
Dacă văd că latră-ntruna şi nu înţeleg să tacă,
Le dau, ca lu` ăla micu`, una scurtă peste moacă
Şi-o să ştie toţi rataţii şi tâmpiţii ce e frica,
Să nu se mai ia de mine, ca Chitic, la Cireşica.
Şi cu astea fiind zise, lecţia e încheiată!
Sper c-ai înţeles destule din a mele vorbe, fată.
Apropos, de-o fi să fie să avem remaniere,
Eşti dispusă, păpuşico, să-ţi mai dau trei ministere?

Şi abia tăcu-Împăratul, ce mai zbucium, ce mai freamăt,
Se-auzeau prelungi suspine şi un mult prea dulce geamăt.
SPP-işti, copii de suflet ai jandarmului Pahonţu,
Alergau pe coridoare ca, scăpat din puşcă, glonţu`.
Neştiind acele stranii zgomote de unde vin,
Nici nu bănuiau sărmanii că biletul lui Călin,
Bine pitulat la sânu-i de pârdalnica Elenă,
Penetrase obiectivul şi-acum, fără pic de jenă,
Fostul comandant al navei botezată "Biruinţa",
Din sutienul blondinei, să-l scoată îşi da silinţa.
Când, într-un târziu, spahii pricepură cum stă treaba,
O lăsară pe-altădată cu-alergatul lor degeaba,
Revenind, tăcuţi, la posturi, negândind la vreo Isoldă,
Ci la banii de chirie şi la ciopârţita soldă...

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Planeta nebunilor



O cometa trece pe linga planeta Pamint s-o intreaba?
-Ce mai faci soro???? Nu te-am vazut de milioane de ani???
-Nu prea bine,stii?? mi-au iesit Homo Sapiens......
-Nu te ingrijora,o sa treaca!............

vineri, 21 octombrie 2011

aparatul de prins râme

Un pescar se plimbă prin târg şi vede pe o tarabă un aparat care semăna cu un redresor:
- Ce-i frate ăsta?
- Aparat de prins râme.
- Şi merge?
- Băi nene, îţi dau factură şi garanţie. Dacă nu-ţi convine în 2 săptămâni mi-l poţi returna. Nu mai stai să sapi de nebun. Bagi firele în pământ, răsuceşti de comutator la dimensiunea dorită şi apeşi pe buton. Doar le culegi.
După două săptămâni se întoarce cu aparatul şi îi spune vânzătorului că vrea să-l returneze:
-Păi n-a mers?
- Perfect!
-Şi?
- Frate, l-am pus pe 1, am apăsat pe buton... numai râme adevărate. N-ai văzut ce peşte am scos!!!
- Şi?
- L-am pus pe 2; numai râme ca pe deget... somn şi ştiucă frate!
- Bun, şi?
- M-a mâncat în cur să-l dau la maxim si au apărut doi mineri şi mi-au tras o mama de bătaie...

joi, 20 octombrie 2011

Pastorul si leul

Un pastor stia ca o lighioana ii fura oile si hotari sa o omoare.
Asa ca puse la intrarea in grota ei o capcana si astepta.

Pentru ca lighioana nu se arata, pastorul se ruga:
- Doamne, daca-o faci sa iasa din grota o sa sacrific pentru tine cea mai buna oaie!

Dar cand iesi din grota un leu fioros, pastorul spuse:
-Intoarce-l inapoi in grota si voi sacrifica un bou!

Morala acestei fabule:
Ai grija la ceea ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa se îndeplineasca.

joi, 13 octombrie 2011

De-abia plecaseși-Tudor Arghezi



De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-aș fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn de umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?


miercuri, 12 octombrie 2011

Lied-Al.O.Teodoreanu

Toamna a trecut
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
În zadar te-alint!
Trandafirii mor,
Visurile mint.

Toamna fuge-acum,
Învelitã-n fum.
Unde-i, de argint,
Glasul ei sonor?
Trandafirii mint,
Visurile mor.

Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrimã de dor,
Strop de mãrgãrint,
Trandafirii mor,
Visurile mint.







luni, 10 octombrie 2011

Uneori zâmbesc

 
Posted by Picasa

Obsesie

Medicul deseneaza o linie si apoi il intreaba pe nebun:
-Ce va sugereaza asta?
-Femei goale...
Mai deseneaza un cerc si iar:
-Dar asta ce va sugereaza?
-Femei goale...
Mai deseneaza un patrat:
-Ce va sugereaza asta?
-Femei goale...
Psihiatrul lasa jos creionul din mana si zice:
-Vad ca aveti o idee fixa cu femei goale:
-Eu am o idee fixa? Dar cine a desenat aici toate obscenitatile astea?

La nebuni

Doi nebuni.
-Ce faci ,ma acolo?
- Scriu.
- Ce scrii?
- O scrisoare.
- Si cui o scrii?
- Mie.
- Si ce scrie in ea ?
- Nu stiu ca nu am primit-o inca!

duminică, 9 octombrie 2011

Cantecul nebunului-Ion Minulescu

Ei sunt cuminţi... 
Eu sunt nebun... 
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun, 
Eu pentru Ei... sunt tot nebun... 

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei... 
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine... 
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei... 

Lor nu le place-amanta Mea... 
Mie nu-mi place-amanta Lor... 
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia... 
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea... 

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei, 
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău, 
Cumintele voi fi tot Eu!...



Horoscop hazliu

Berbec
Semn de foc: scanteie
Trasatura principala: impetuozitatea.
Fraza favorita: primul!
Berbecul nu stie niciodata ce va face. De asta, atunci cand merge, merge cu capul inainte. Astfel, daca ajunge la linia de finis in acelasi timp cu altcineva, va putea spune: "Primul!".
Atunci cand trebuie sa treaca la actiune, nu sta prea mult pe ganduri. Se arunca de la trambulina si, pe la jumatate, descopera ca in piscina nu mai e apa. Cuvantul esec nu exista insa in vocabularul sau si va incerca sa-si "dreaga" imaginea prin cinism. Va spune: "Poate acum schimbati apa! Ca e mizerie in piscina!".

Taur
Semn de pamant: Casa
Trasatura fundamentala: rabdare inepuizabila.
Fraza favorita: gandesc, deci insist.
Taurul, atunci cand merge, nu ridica un picior daca celelalt este asezat ferm pe pamant. Din aceasta cauza, mai mult decat sa mearga, el face istorie. Daca Berbecul sare de la trambulina inainte sa se uite, Taurul va sti numele constructorului, materialele folosite, volumul apei si temperatura. Berbecul actioneaza cu hotarare, Taurul cu obstinatie. Berbecul vrea ca toata lumea sa-l asculte, Taurul are o rabdare fara limite incercand sa-i faca pe ceilalti sa-si schimbe parerea.
In concluzie, relatia lor s-ar putea desfasura asa:
Berbecul ii spune Taurului, aflat la 10 metri distanta: - Vino aici! (asta e hotarare).
Taurul: - Nu! (asta e obstinatie).
Berbec: - Vino aici!
Taurul (fara sa se miste): - Nu!
Berbecul (facand doi pasi): - Vino aici!
Taurul (fara sa se miste): - Nu!
Berbecul (avansand doi pasi): - Vino aici!
Taurul (fara sa se miste): - Nu!
Berbecul (facand doi pasi, se trezeste fata in fata cu Taurul): - Vezi? Asa imi place! Sa vii unde-ti spun EU!

Gemeni
Semn de aer: rafala.
Trasatura caracteristica: mai multi intr-unul.
Fraza favorita:Adevarul e ca totul e minciuna.
Gemenii sunt ca o rafala cu corp uman: nu-i vezi sosind, nu-i vezi nici plecand. Toti avem un eu care ne conduce, dar gemenii au doua, uneori mai multe. Unul dintre ele este dulce si tolerant, celalalt este critic si uracios. De-asta, gemenii nu cunosc drumul de mijloc: ori iti vad defectele, ori calitatile, depinde de geamanul care te priveste.
Daca acesta este cel dulce, iti va spune: "arati mai bine ca niciodata!"
Daca dai peste cel uracios: "Cand o sa mai slabesti si tu?"

Rac
Semn de apa: marea.
Trasatura caracteristica: nesiguranta pe plan sentimental.
Fraza favorita: Simt, deci exist.
La inceput, nu-ti acorda cine stie ce incredere. Trebuie sa ti-o castigi singur, fiind afectuos si tandru. Si sa le spui de o mie de ori ca-i iubesti, pentru ca Racii sunt adevarati vampiri sentimentali si tot timpul se plang ca nu primesc suficienta dragoste. Tu-i spui:
- Te iubesc.
Si Racul intreaba: Cat?

Leu
Semn de foc: soarele.
Trasatura caracteristice: nevoia de a fi in centrul atentiei.
Fraza favorita: Sunt rege /regina.
Leul este steaua zodiacului, cea mai stralucitoare. Sunt usor de recunoscut: sunt aceia care, privind un reflector, exclama:
- Trebuie sa vedeti cata stralucire ii confer!
Leul are o foarte buna parere despre sine. Daca iti este prezentat unul si tu ii spui:
-Imi pare bine sa te cunosc.
El va raspunde:
- Te inteleg.
Leii nu merg pe strada, ci defileaza. Daca strada este plina de magazine, Leul priveste vitrinele. Dar nu pentru a vedea ce este expus in ele, ci pentru a se privi pe sine. Moment in care va exclama:
- M-as cumpara daca n-as fi atat de scump!

Fecioara
Semn de pamant: recolta.
Trasatura caracteristica: ingrijorarea.
Fraza favorita: Permite-mi sa te contrazic.
Fecioara este o lupa cu picioare. Ajunge in casa ta si primul lucru pe care-l face este sa treaca cu degetul pe televizor pentru a vedea daca este prafuit. Si, cum are un umor sarcastic, iti va spune:
- Televizorul asta are un mileu foarte frumos pe el!
Nu-i scapa nimic! Sa fie ingrijorata este starea naturala a Fecioarei. Se va plange mereu:
- Sunt ingrijorat, sunt ingrijorat.
Si daca-i spune cineva:
- Dar nu se intampla nimic.
Fecioara va raspunde:
- Asta ma ingrijoreaza cel mai mult

Balanta
Semn de aer: briza.
Trasatura caracteristica: indoiala.
Fraza favorita: cateodata da, cateodata nu.
Gandeste rapid. Singurul inconvenient este ca, atunci cand ii vine o idee, odata cu ea, vine si indoiala.:
- Da, da, am hotarat, anul asta ma casatoresc.. . si daca nu anul asta, atunci anul viitor... sau in trei ani, n-am de ce sa ma grabesc.
Cantecele lui Julio Iglesias, reprezentant faimos al zodiei, sunt un tratat asupra indoielii: "nici nu te iubesc, nici nu te uit", "cateodata da, cateodata nu", 'nici pisica perfida, nici caine fidel". Niciodata nativii acestei zodii nu sunt siguri de nimic si asta ii transforma in niste certareti aproape profesionisti, dar nu vor recunoaste niciodata acest lucru. Din aceasta cauza, trebuie sa-i prinzi in capcana. Tu spui:
- Iti place sa te contrazici!
Si Balanta va raspunde:
- Nu-i adevarat! Si te pot contrazice cat vrei tu!

Scorpion
Semn de apa: lac.
Trasatura caracteristica: pasiunea.
Fraza favorita: te doresc.
Sunt usor de recunoscuti dupa ochii misteriosi. Scorpionul nu priveste, ci fixeaza direct. Ochii scorpionilor sunt ca niste ace fine care te impung atunci cand isi atintesc privirea. Pot fi hipnotizanti si pasionali, exagerat de pasionali. Cand te iubesc, te iubesc mai mult decat toti ceilalti. Daca te urasc, proportia se pastreza. Daca tu le faci cadou o carte, ei iti vor face cadou o enciclopedie. In ceea ce priveste viata amoroasa, situatia sta la fel. Tu le dai un sarut, ei vor face dragoste cu tine de trei ori la rand. Sau, daca ti i-ai facut dusmani, pazeste-te. Tu le spargi geamul la masina, el iti dau foc la casa. Sigur vor spune dupa aceea:
- Nu am inceput eu.

Sagetator
Semn de foc: jaratec.
Trasatura caracteristica: adevarul verde-n fata.
Fraza favorita: iti spun sincer...
Vitalitatea sa e epuizanta si intampina orice cu un suras. Sunt posesorii unui spirit delicat si a unor gafe imense. Ii recunosti cu usurinta in metrou sau in autobuz: cineva te calca de vreo 10 minute si inca nu-si da seama pentru ca te priveste si zambeste:
- Salut, salut!
Si, bineinteles, cand cineva iti surade asa, ce-i mai poti spune? Ce te calca pe picior? Nici sa nu-ti treaca prin cap! Daca o vei face, Sagetatorul iti va purta pica, va ridica piciorul si iti va da o lovitura in fluierul piciorului.
Sagetatorul este sincer, dar nu este subtil. Se incapataneaza sa spuna mereu adevarul verde-n fata; mai devreme sau mai tarziu, spune mereu ceea ce gandeste. De asta, iti sugeram ca daca vreun nativ al acestei zodii se apropie de tine si-ti spune:
- Iti voi spune adevarul...
Tu sa-i raspunzi:
- Dar ce ti-am facut eu?!

Capricorn
Semn de pamant: muntele.
Trasatura caracteristica: crede ca este indispensabil.
Fraza favorita: ce te-ai face fara mine?
Capricornul este o capra si caprele se lupta cu muntele si-l domina. Daca vezi un Capricorn care se arunca de la etajul zece, urmeaza-l, caci sigur o va lua in sus. Mai mult decat in noroc, crede in efortul propriu.
Capricornul, pentru a fi fericit, trebuie sa detina controlul asupra tuturor lucrurilor. Daca acest lucru nu este posibil, se enerveaza. Cam ca un preot Capricorn care, aflat pe patul de moarte, le spune calugaritelor care-l ingrijeau:
- Vai! Ce o sa se aleaga de voi, cand eu nu voi mai fi, cine o sa aiba grija de voi, cine o sa va ghideze pasii?
Si una dintre calugarite, cel mai probabil o leoaica, i-a raspuns:
- Nu va faceti griji, Parinte, ca si Isus Hristos a murit si ne-am descurcat si fara El.

Varsator
Este o fiinta a viitorului care traieste in prezent ca si cum acesta ar fi trecutul. De-asta ne saluta ca si cum am fi prototipuri preistorice:
- Buna, Jurasicule. Cum iti duci existenta primitiva?
Le place sa surprinda cu jocuri de cuvinte si glume:
- Aseara, cand nu erai langa mine, imi lipseai. Acum imi prisosesti.
Nu te ingrijora, sunt doar incercarile lor de a parea originali.
Au cate o idee pe secunda; singurul inconvenient este ca atunci cand urmeaza sa o puna in aplicare, le vine alta, si alta, si alta. Dar, pana la urma, un Varsator se misca mai putin decat un arbitru de tenis. Ca acest nativ al zodiei care spunea:
- Mi s-au intamplat atatea lucruri de dimineata... ca nu numai ca nu am avut timp sa ma ocup de ele, dar mai sunt si epuizat...

Pesti
Semn de apa: rau.
Trasatura caracteristica: visul cu ochii deschisi.
Fraza favorita: nu stii ce-am patit?
Este semnul cel mai sensibil al zodiacului.. Sunt atat de schimbatori incat par ca ar avea centrul rasului si al plansului intersanjabile. Pestii plang pentru ca le-a murit matusa si, in urmatoarea secunda, se prapadesc de ras pentru ca aceasta, biata de ea, este atat de grasa incat nu incape in sicriu.
Pestii, mai mult decat a trai, stiu a exista.
Daca cineva se apropie de un nativ al acestei zodii in timp ce acesta priveste apusul si-l intreaba:
- Ce faci?
Pestii raspund, fara sa inceteze sa priveasca cerul:
- Nimic.
Celalalt intreaba:
- Si nu te plictisesti?
Pestii vor raspunde:
- Daca nu sunt intrerupt, nu.

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Frumoase mâini- Lucian Blaga



Presimt:
frumoase mâini, cum îmi cuprindeţi astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
aşa îmi veţi ţinea odată
şi urna cu cenuşa mea.

Visez:
frumoase mâni, când buze calde îmi vor sufla
în vânt cenuşa,
ce-o s-o ţineţi în pălmi ca-ntr-un potir,
veţi fi ca nişte flori,
din care boarea-mprăştie - polenul.

Şi plâng:
veţi fi aşa de tinere atunci, frumoase mâni.

vineri, 7 octombrie 2011

Repetabila povara-Adrian Paunescu



Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

joi, 6 octombrie 2011

Culori

 
Posted by Picasa

L'hiver sur la ulitza- Cosbuc reloaded

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-I dă pe toţi grămadă,
Înapoi.
Nu e cuşer, Dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.
Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.

Opt cercei cu dansul are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.

Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.

Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.

Un reporter vine-n grabă
Să Le IA un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.

Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi'ncă nu mai e româna
De bonton
.
Zice: -"Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.

Şi, degeaba NE-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.

Nu e mare socoteală
Că acasă ne-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris"!

Rică-Miron Radu Paraschivescu

William Merritt Chase- A Gypsy Swell

Bate-un vânt pe ulicioară
peste inima amară,
bate-un vânt prin ţigănie
peste inima pustie,
vânt uşor de primăvară
cu parfum de domnişoară.
Treci vântule fără teamă,
că nu te mai bagă-n seamă
nici-o pirandă-mpudrată
cu buzele de muşcată!
Poci, tu vântule, să treci,
că focul lor n-o să-l seci
şi nici lacrămile lor,
după Rică din Obor!
Îl faceau toţi zurbagiu,
dar altul ca el nu ştiu:
ăl mai prima barbugiu,
cuţitar, caramangiu,
ca un fante de spatiu.
Că nu era nici o fată
de el neamurezată,
nici nevastă cu bărbat
să nu-l fi râvnit la pat.
Şi-avea ochii de migdale,
de cătau la el cu jale,
şi-avea ghiersul cântător
de cătau la el cu dor,
Rică - fante de Obor.

Când trecea prin cartier,
avea pasul de boier,
legănat si nepripit
unde se ştia iubit.

De se lăsa cu bătaie
(că avea duşmani o droaie!),
atunci o făcea de oaie,
ca pâna să scoţi cuţitul,
el îţi şi lua piuitul.

N-avea pe lume păreche:
purta cercel la ureche
şi-avea degetu-nflorat
c-o piatră de matostat.

Noaptea, când venea matol,
zicea din gură, domol,
ca un vânt care se duce
în inima, s-o usuce,
ca steaua tremurătoare
de clipeşte-n bolta mare.

Uite-l, asta era Rică:
el de nimeni n-avea frică,
de nimeni nu se ferea,
cât este lumea de rea!

Şi cum venea într-o seară
senină, de primavară,
un ţigan mai mărunţel
se tot da pe lânga el:
- "Dă, bă Rică, o ţigare!"
Când căta prin buzunare,
parşivul, cu mâna scurtă,
i-a băgat cuţitu-n burtă.
Rică s-a-ndoit niţel
da' l-a muclit pe mişel
de-a sunat şi baba-n el.

Văicareală mare-n strada,
au dat toţi buluc, grămadă:
sângele-i curgea şiroi
ca apa dintr-un butoi.
Toata partea muierească
a sărit să-l oblojească,
dar el nu vroia deloc;
se ţinea doar de mijloc
şi şi-a pus o barză-n cioc,
a aprins-o şi-a zâmbit:
- "Ce-o sa mor dintr-un cuţit?"
Pân' vin ăi de la Salvare,
mai poci să trag o ţigare!"
Aşa era Rică - tare.

Se cruceau ţiganii toţi,
(mardeiaşi, giolari şi hoţi)
şi ţigăncile-nlemnite
se tânguiau pe şoptite.
Aoleo, ce n-ar fi dat
să-l vază pe Rică lat;
dar el, drept ca pălimarul,
îşi ţinea doar brăcinarul
cu o mână, apăsat
şi umbla în lung şi-n lat
Rică - fante-njunghiat.

Ieşea luna dintr-un nor
roşie ca un bujor
şi bătea un vânt de seară
subţirel, pe ulicioară
ca un plânset în suspine.

Dar Salvarea nu mai vine...

Rică s-a lăsat pe vine
şi s-a-ntins pe îndelete
rezimat de un părete.

Craii toţi, de bucurie,
se făceau că îl îmbie:
- "Spune bă, tot te mai doare?"
El tăcea cu ochii-n zare.
- "Vrei Rică, sa joci barbutu?"
Dar el tot facea pe mutul.
Una, cum dădea sa-l frece,
a ţipat - că era rece!
Şi când a sosit Salvarea
din el mai ardea...ţigarea.

Bate vânt, lacrimă pică,
după inima voinică!
Plânge-l, inimă amară,
ca s-a dus în primăvară
ca o apă d-a uşoară
şi ca fumul de ţigară!

Cântă-l, ghiers şi du-l departe
pe Rică - fante de Moarte!

O vaduva iubitoare

Un barbat a salvat fiecare banut castigat in timpul vietii. Era un adevarat zgarcit cand venea vorba de a cheltui ceva. Iubea banii mai mult decat orice. Inainte sa moara i-a spus nevestei sale “Asculta, cand mor vreau sa iei toti banii si sa-i pui in cosciug cu mine. Vreau sa-mi iau banii in viata de dincolo”. Dupa care a pus-o sa jure cu mana pe inima ca se va tine de cuvant.
Intr-o zi omul a murit. A fost pus in cosciug, sotia lui statea langa el imbracata doar in negru alaturi de prietena ei cea mai buna. Cand s-a terminat ceremonica, chiar inainte sa inchida cosciugul, femeia tipa “Stati putin!”

S-a apropiat de cosciug si a pus in el o cutie de pantofi. Cioclu a inchis sicriul si a inceput sa-l coboare in groapa. “Sper ca nu esti atat de nebuna incat sa-i fi pus banii in cosciug” spuse prietena ei.

Ba da, raspunse nevasta, i-am promis. Sunt un om credincios si nu pot sa mint. I-am promis ca ii voi pune banii in cosciug alaturi de el.

Vrei sa spui ca ai pus fiecare banut din banii lui in cosciug?

Evident,i-am strans pe toti si i-am depus in contul meu, si lui i-am scris un cec.

Ce noroc!

Eram o persoana foarte fericita. Aveam o minunata prietena cu care ma intalneam de mai bine de 1 an, asa ca ne-am decis sa ne casatorim.
Exista o singura chestiune care ma deranja. Frumoasa ei sora mai mica. Viitoarea mea cumnata tot timpul se imbraca cu fuste mini (extrem de mini), iar in vocabularul ei nu exista cuvantul sutien, darmite in garderoba ei.
Culmea era ca intotdeauna cand ma aflam in preajma ei mereu scapa cate ceva pe jos, iar cand se apleca sa ridice imi oferea o priveliste mai mult decat frumoasa. Era clar. O facea in mod deliberat. Pentru ca asemenea scene nu se intamplau daca era si altcineva de fata.
Pregatirile de nunta fiind in toi, intr-o zi micuta surioara m-a sunat si m-a chemat sa mai verific ceva la invitatiile de nunta. Am luat-o de buna si i-am spus ca vin in cateva minute.
Era singura cand am sosit si a inceput sa imi sopteasca ce dorinte si sentimente are pentru mine. Mi-a spus cat de mult ma doreste si ca ar vrea sa facem dragoste macar o data inainte de a ma insura si a ma darui surorii ei pentru intreaga viata. Eram total socat si nu am putut scoate un cuvant.
Mi-a spus ca merge la ea in dormitor iar daca doresc un ultim salbatic "zbor" nu trebuie decat sa intru la ea in camera. Am ramas ca o stana de piatra, stupefiat de cele ce auzeam, uitandu-ma dupa ea cum urca scarile.
Am stat asa cateva momente, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire. Am deschis usa, cautand cu privirea locul unde mi-am parcat masina, cand au inceput ropote de aplauze.
Toata familia viitoarei mele sotii era adunata in fata casei si ma aplauda. Cu lacrimi in ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine si a inceput un mic speech: "Nici nu iti poti imagina cat de mandri suntem de tine ca ai trecut cu felicitari acest test. Nu as putea gasi un barbat mai bun pentru fiica mea daca as cauta in toata lumea. Bine ai venit in familia noastra!"
Morala:
INTOTDEAUNA pastreaza prezervativele in masina.

Sorin Olariu-Sapte ani de-acasa



Dragii mei, de la o vreme cred ca stiti ca-i tare groasa:
Tineretul nu mai are aia sapte ani d-acasa!...
Ce mi-ar place sa fiu dascal, sa le dau la fiecare,
La nerozii astia tineri, câte-un patru la purtare!

Ascultati-ma pe mine, vreau sa stie azi tot natul
Ca de-o vreme tineretul face de rusine satul.
Nu va zic nicio minciuna... Sa vedeti ce întâmplare
Am patit în vara asta, de Sântamaria Mare!

Ca m-am dus de dimineata, de Utrenie, pe roua,
Sa ma rog ca tot crestinul la biserica cea noua.
Si m-am tras mai la o parte, ca tot omul cel cuminte,
Sa ascult cum se cuvine ce ne zice dom' parinte.

Când colo, sa vezi comedie: uite-asa, în graba mare,
Un copil intra 'nauntru dohanind dintr-o tigare!
Am ramas traznit, nu alta si d-asa o grozavie
Mi-au scapat pe jos Playboy-ul si butelca de rachie!

marți, 4 octombrie 2011

Medic....?Primar...?

Un politist il legitimeaza intr-o seara pe un trecator.
- Cum te numesti ?
- Dumitru Constantinescu.
- Ocupatia ?
- Sunt medic primar.
Nedumerit politistul se gandeste:
- Cum medic primar ? Ori e medic ori e primar. Asta e cam dubios...
- Hai cu mine la sectie sa vorbim acolo !
Ajunsi la sectie,politistul ii raporteaza superiorului.
- Si acum ce fac cu el, dom sef ?
Superiorul scarpinindu-se la ceafa,ii spune:
- Intreaba-l daca are facultatea facuta.Daca are,inseamna ca e medic,daca nu, inseamna ca e primar.