Indecizie

Motto : Cele mai importante obstacole în calea perseverenţei sunt teama şi amânarea. (Herbert Harris} 

E atât de multă ceață, 

pe masa prăfuită, 

a promisiunii Dumnezeului Nostru, 

de a crede în pașii, 

pe care i-am pierdut, 

la loteria Timpului, 

încât am hotărât 

să spun: - Doamne ajută 

și să merg mai departe, 

fără să văd calea, 

prin hățișurile Destinului, 

orbit și el de atâtea meandre, 

sângerând printre spinii gândurilor, 

că într-o zi, 

te voi reîntâlni, 

neștiind că mergeam spre moarte, 

mai repede decât, 

ai fi alergat tu cu amintirea, 

către viață

Sorin Cerin - Jucării si iluzii..

Motto : Venim pe lume cu un dureros privilegiu: acela de a ne trai viata într-o frumoasa iluzie, de a lua drept realitate exterioara acest sentiment launtric al nostru despre viata, schimbator si van, dupa timpuri, dupa împrejurari, dupa noroc . Luigi Pirandello

Sorin Cerin - Jucarii si iluzii..

Te ascult fir de iarba,
ce-mi încoltesti sufletul cu iubirea ta,
stiind ca nu crezi în toamna despartirii,
pierduta definitv în destinul nostru.

Nisip al deznadejdii,
stiu ca te strecori în strafundul sufletului,
clepsidrei din inimile noastre,
spargând-o cu furtuna mortii din tine,
pentru totdeauna........

Unde ati mai ramâne,
nori de cremene ai vietii destinului meu,
ce asudati faclii de durere,
fulgerând cu sperantele unui Dumnezeu,
ce nu mai este al nostru,
de atât de demult.....

Incendii sufletesti,
ce-mi ardeti natura inimii mele,
ceruri de vise care si-au pierdut stelele,
orizonturi moarte dupa propriul miraj,
jucarii de Iluzii ale Vietii,
ce m-au nascut gresindu-si rostul.

Rătăcire-Sorin Cerin

De cand ma stiu am cautat ceva,
La inceput probabil auzeam,
Pe urma sfidam cu privirea viata,
Nestiind ca aceasta va trece,
Crezandu-ma etern.

De aceea am ratacit,
Nestiind ca m-am nascut,
In lumea ratacirilor si a ratacitilor,
Care vor cauta mereu,
Fara sa gaseasca vreodata,
Nemurirea.

Nimeni nu stie ce este infinitul
Fiindca nu il poate cuprinde,
Nimeni nu stie ce este eternitatea,
Fiindca nu o poate trai,
Dar toti stiu ce este moartea,
Fiindca o ating,
Fara sa o poate intelege vreodata,
Intrucat nimeni nu s-a mai intors din moarte
Sa povesteasca vietii
Calea spre a nu mai rataci.

Te iubesc dincolo de mine-Sorin Cerin

Si daca m-as îneca în ochii tai, Cine mi-ar descoperi trupul inimii mele? Ce a batut atât de dureros pentru tine, Înger al iubirii. Nu cred ca ai reusit vreodata sa întelegi, Moartea unui singur Cuvant, Din marea noastra iubire, A carui suflare s-a pierdut sub pasii, Uitarii tale. Si daca as reusi sa parasesc, Gândurile tale, Chiar crezi ca norii nu ma vor plânge niciodata? Ca Soarele nu ma va arde cu foc de amintire, În inima ta? Chiar crezi ca natura cuvântului prin care te-am iubit, Nu mai are lacrimile misterului prin care, Era candva o stea din tine, Mereu a sufletului meu? Ne-am întâlnit la margine de Destin, Unde ploua cu singuratate, Eram atât de mult adevar unul de altul, Încât nici oceanul privirilor noastre Nu putea fi mai singur si trist decât noi. Si atunci am înteles, Ca ne-am nascut din dorul de a muri împreuna, Mai vii cu fiecare zâmbet ce ne unea mâinile, Încatusate în speranta, De a fi una si aceeasi clipa, A Nemuririi, Fiindca pana si ingerii nostri Se iubesc, In paradisul de dincolo de noi.

Chipul tau-Sorin Cerin

Cât de putini, suntem cei care în viata, am trait cu adevarat o mare iubire, cât de putini ne-am nascut astfel aici în aceasta lume si cât de multi, îsi traiesc viata morti de ei însisi, cu sufletele neumblate de pasii nici unei mari iubiri. De ce? Sa-L întreb pe Dumnezeu sau pe Destin, care sunt imaginile lor? Sa întreb vântul, cuvântul sau oceanul. din apa caruia am ajuns sa visam aceasta lume? Raspunsul consta în noi si numai în noi, în iubirea din noi. Totul este o mare amintire, fiindca doar Dumnezeu este Unicul real, iar atunci cand iubim ne amintim mai mult ca oricând de Dumnezeu fiind mai aproape de acesta. Atunci când privesc în strafundurile fiintei tale, iubindu-te atât de mult, îl privesc si îl simt pe Dumnezeu, aminindu-mi de una dintre imaginile sale, atât de dragi mie: chipul tau.

Absolutul iubirii din noi-Sorin Cerin

A reusit cineva sa înteleaga vreodata iubirea?
Sa prinda orizontul inimii în pumnii sperantei,
Sa zboare pe aripile dorului peste infinit,
Acolo unde lacrima aminitirii tale ma mistuie?

A despartit cineva,
Destinul de moarte
Si pasii zâmbetului tau,
De suferinta lumii
Care ne-a fost data?
De Dumnezeul iubirii
Din noi,
Sa putem visa,
La dulcea durere a eternitatii,
Ce pluteste nepasatoare,
Pe oceanul nesfârsit,
De lacrimi ale lumii.

A spus cineva vreodata de ce a pierdut Dumnezeu,
La roata norocului ce s-a învârtit la facerea lumilor?
De ce Pacatul a cuprins necuprinsul si trupul sufletul?
Închizându-ne în spatele portilor masive ale neputintei,
Absolutul iubirii din noi

Timpul unei lumi bizare-Sorin Cerin

Lacrima de destin însângerat
de Timp,
parasit de sarutul marii noastre iubiri,
legamânt de cer si eternitate,
de senin si nori de intimitate,
de atât de mult Tine,
încât toate gardurile vointei,
par a se surpa,
peste steaua mea calatoare,
de dor.

Am înteles de ce ramurile mugurilor,
viselor noastre reusesc sa înfloreasca,
pe buzele fierbinti de iubire,
a lacrimilor Lui Dumnezeu,
care abia acum a înteles,
de ce a gândit imperfectiunea,
acestei lumi bizare,
prin care ai devenit steaua eternitatii,

Amintirea clipei-Sorin Cerin

Nu-mi masura tarmurile iubirii,
prin carea-ai navigat,
înlauntrul sufletului meu,
pe timp de furtuna.

Lasa-mi naufragiul clipei,
peste care a zburat,
sarutul destinului,
lumii iubirii din noi,
care nu si-a mai aprins,
niciodata orizontul,
înaintea dumnezeului clipei,
unde ne-ar fi murit
pentru totdeauna,
amintirea,
ce l-ar fi putut cuprinde,
etern....

Revelion fara tine -Sorin Cerin

Ce înseamna dorul,
Atunci când eternitatea sufletului,
Nu se poate regăsi,
În remușcările surde ale acestei lumi,
Ale unor sentimente,
În care te caut mereu.
Mai mult decât pe mine,
În moartea în care m-am născut,
Mai viu ca niciodata,
Pentru tine,
Pentru cuvântul inimii tale,
Ce se vrea destin,
În blestemul meu de viață,
Primit în dar de la Dumnezeul iubirii,
De a nu fi nici măcar azi împreună,
La trecerea dintre anii,
Propriilor noastre istorii,
De a fi azi,
Fără de tine.
De aceea să nu plângi,
Fiindca în eternitatea iubirii noastre,
Nu poate exista,
Niciodată,
Mântuirea de plâns!

Nu-Sorin Cerin

Nu exista singuratate
fara moarte,
si nici viata fara speranta,
care sa nu creada,
în clipa eternitatii sale.

Nu pot sa afirm ca fericirea,
ar fi jocul vietii,
despre care moartea,
nu are habar,
dincolo de al iubirii hotar.

Nu cred în norii,
carora le este rusine,
de ploile sentimentelor,
pline de lacrimile,
sensului acestei lumi,
ce-si uda astfel destinul,
plouând cu viata!

Senin-Sorin Cerin

E atât de mult senin,
în ochii inimii tale,
încât pâna si cerul gândurilor mele,
e prea plin de tine,
în splendoarea solara a fericirii,
de a ne fi întâlnit,
pe una din strazile Clipei,
pustiite de atât de mult dor,
în timpul ce avea sa astepte,
întâlnirea noastra,
cu Destinul ce pâna atunci,
era al nimanui.

Ai sa-ntelegi

Ai sa întelegi vreodata ce a fost un sarut?
Când vei simti ca sunt steaua Destinului tau?
Ce va cadea cu mine,
Mai încolo de tine,
Cu o moarte.

Ai sa întelegi vreodata ce a fost o îmbratisare?
Fara palmele dorintelor noastre pierdute atunci în amintire?
Fiindca voi fi,
O floare din parul gândurilor tale,
Ce nu vei dori sa vestejeasca niciodata.

Ai sa întelegi vreodata ce a fost un Cuvânt?
La talpile caruia am îngenuncheat iubindu-ne?
Acolo unde voi fi tarâna,
Ce-o vei calca cu dragostea neputintei,
De a ramâne Urma marii noastre iubiri,
În lumea desertaciunii?

Ai sa întelegi vreodata ce a fost când ti-am spus cât te iubesc?
Vazând norii ce nu vor mai fi ai vietii mele?
Ce vor plânge cu lacrimile privirii sfârsite din mine,
Spalând fata inimii tale,
Cu o noua clipa al unui alt timp,
Fara de mine,
Încercând sa te fac sa zâmbesti.

Sorin Cerin -Doar tu

Sorin Cerin - Doar tu

Esti oaza regasita din desertul sperantei,
Sau dorul cernut de orizontul lacrimii,
Unica în care ne mai putem ascunde,
De noi însine.

Doar tu ai fost floarea daruita de destin,
Inimii mele cu petale de dor
Si zbucium si durere
Unica de altfel în lumea florilor,
Vei ramâne inimii Cuvântului cu nume de iubire
Ce pare mai vechi decât vremea
Si curge în sângele amintirii,
Prelins în penita simtirii
Pentru a scrie:Te iubesc,
Pe întreg cerul inimii mele.

Fara sa te ofilesti vreodata
Esti si vei ramâne
Roua strigatului surd
Al carui zori îmi sfâsie
Orizontul întregii mele vieti
Pustiite de amintirea
Ochilor tai,
Pierduti pentru eternitate,
În mine.