Şi poate fi un început de primăvară...

Mă cred la un început de primăvară...
Poate fi adevărat sau poate nu...
Eeeeh,nu e vorba de durerea mea care nu are anotimpuri,
aia e altă chestie .
Primăvara o simţi sau nu!
Dacă nu o simţi , nu există!
.Dacă nu există, atunci nu  poţi spera ......
Dacă nu speri, eşti sfârşit.
...Dar ,ca o aripă  pe umăr ,
îmi flutură un soi de mângâiere...
Chiar şi anul acesta vor înflori cireşii...!

Întâlniri de gradul 3 acum 10.000 de ani?(sursa: epochtimes-romania.com)

Picturile rupestre, descoperite în localitatea Valcamonica din Italia, datează de 10.000 de ani şi înfăţişează persoane care au o îmbrăcăminte asemănătoare costumelor spaţiale. Discurile misterioase din rocă, a căror vârstă e estimată între 10.000 şi 12.000 de ani, ar putea fi descrieri detaliate ale aterizării unor OZN.

Să aruncăm o privire asupra dovezilor ce ar putea indica întâlniri antice de gradul 3.

1. Maşini zburătoare din folclorul Indiei antice

Texte sanscrite şi sculpturi din India antică se referă adesea la maşini zburătoare, cunoscute sub numele de Vimanas, care au adus fiinţe din alte lumi pe Pământ.

În localitatea Piska Nagri din statul Jharkahnd din India, geologul Nitish Priyadarshi studiază o pereche de urme mari de tălpi cioplite în piatră acum câteva mii de ani. Conform folclorului local ele semnifică aterizarea în acel loc a Zeilor din cer. Ceea ce i se pare şi mai interesant geologului e faptul că lângă urmele de tălpi este gravată imaginea unui obiect zburător.

Priyadarshi a declarat anul trecut pentru Epoch Times: “urmele şi obiectul zburător sunt gravate unele lângă altele pe aceeaşi piatră. Poate au fost gravate ca să indice că cei doi zei au ajuns acolo cu ajutorul unui obiect zburător”.

2. Deşertul Nazca din Peru

În jurul anilor 1920, când avioanele au început să survoleze deşertul Nazca, piloţii au fost uimiţi de ceea ce au văzut: desene colosale gravate pe sol, care se întindeau pe lungimi mai mari de 80 de kilometri, unele măsurând 182 de metri lăţime. Se crede că au fost gravate între anii 300 îHR şi 800 dHR. Arheologii şi antropologii sunt încă uimiţi de acestea.

Unii spun că cei care le-au făcut au avut îndrumare din cer, alţii că se puteau obţine prin planificare atentă, fără acea îndrumare. De ce ar crea oamenii semne gigantice care pot fi văzute doar din cer, rămâne încă un mister.

Unul dintre semnele masive a fost numit “astronautul”, celelalte reprezintă animale şi forme geometrice.

3. Poporul Dropa din China antică

În 1938, conform Asociaţiei Internaţionale de Cercetare şi Păstrare a Artefactelor Paranormale (AICPAP), în peşterile din munţii Chinei Baian-Kara-Ula, au fost găsite sute de discuri de piatră care descriau întâlniri cu extratereştrii.

Cercetările AICPAP, o organizaţie non-profit compusă din arheologi, paleontologi, studenţi şi savanţi, sunt prezentate de Universitatea Lehigh din Pennsylvania.

Discurile au o vârstă de aproximativ 10.000-12.000 de ani şi au fost găsite în timpul unei expediţii conduse de Dr. Chi Pu Tei. Hieroglifele de pe discuri povesteau despre nave spaţiale, pilotate de aşa - numiţii “Dropa”, care s-au prăbuşit în munţi.

AICPAP ne-a pus la dispoziţie un paragraf din traducerea făcută de Dr. Tsum Um Nui: “Dropa au coborât din nori cu navele lor. Bărbaţii, femeile şi copiii popoarelor din jur s-au ascuns în peşteri de zece ori înainte de răsăritul soarelui. Când au înţeles în sfârşit limbajul semnelor poporului dropa, au înţeles că nou veniţii aveau intenţii paşnice”.

Deşi se spune că discurile au fost depozitate în mai multe muzee de pe teritoriul Chinei, unele fiind trimise în URSS pentru analiză, se pare că discurile au dispărut. AICPAP nu a reuşit să le găsească, dar a descoperit o fotografie a acestora făcută în muzeul din Cen, la sud de Guangzhou, înainte ca discurile să fie mutate din expoziţie

.http://epochtimes-romania.com/news/intalniri-de-gradul-3-acum-10-000-de-ani---211527

Amicale

     Nu lua niciodată un somnifer şi un laxativ în aceeaşi seară.

     Experienţa este un lucru minunat: îţi permite să recunoşti o greşeală atunci cand o repeţi.

     Greutatea normală: nu trebuie să cântăreşti mai mult decât frigiderul tău.

     Dacă trebuie să alegi între două rele - alege-l pe cel pe care nu l-ai mai încercat până atunci.

     Nu testa niciodată adâncimea apei cu ambele picioare.
 
     A avea conştiinţa curată înseamnă a avea memorie proastă.

     Cei cinstiţi sunt inadaptaţii societăţii.

     Peştele care luptă împotriva curentului moare electrocutat.

     Nu este important să câştigi! Este important să-l faci pe celălalt să piardă.

     A greşi este omeneşte. A da vina pe altul este şi mai omeneşte.

     Cel mai important nu este "să ştii"! Mai important este să ai telefonul celui care ştie.

     Eu nu sufăr de nebunie! Mă bucur de ea în fiecare minut.

     Banii nu fac fericirea, o cumpără gata făcută.

     Inteligenţa mă urmăreşte, dar eu sunt mai rapid.

     Fugi de tentaţii, dar încet, să te poată ajunge.

     Există o lume mai bună, dar este foarte scumpă.

     A studia înseamnă să te îndoieşti de inteligenţa colegului de birou.

     Alcoolul omoară încet-încet. Nu contează, te grabeşti?

     Există două cuvinte care îţi deschid multe uşi: "trage" şi "împinge".

     Nu bea la volan! Te loveşti de ceva şi se varsă băutura.

     Se spune că înotul face bine la siluetă... Spun cei care n-au văzut încă balena.

     Orice bărbat are nevoie de o femeie fiindcă sunt o gramadă de lucruri pentru care nu poţi să faci guvernul vinovat.

     Să cucereşti o femeie şi să nu povesteşti la prieteni, e ca şi cum ai trece Pacificul înot în secret.

     Fiecare al cincelea om e chinez. Şi noi suntem cinci în familie, deci cineva e chinez. Poate tata sau mama, poate frate-meu mai mare Costel, sau frate-meu mai mic Ho-Xiao-Pen. Eu cred că-i Costel.

     M-am sculat cu stângul. Mi-am îmbrăcat cămaşa, s-a rupt nasturele, am luat servieta, i s-a rupt toarta, deja mi-e frica să mă duc la budă...

     Prieteni sunt acele persoane, care te iubesc cu toate că te cunosc bine.

        Psihiatrii zic că una dintre patru persoane are o deficienţă mintală. Dacă eşti cu încă trei amici şi nu ai observat nimic ciudat, atunci nu te gândi la chestia asta!

     Dacă eşti în stare să zîmbeşti când ceva merge rău este pentru că ai găsit un tâmpit pe care să arunci vina.

     Ca să-ţi realizezi obiectivele trebuie să fii un visător... Aşa că nu mai pierde vremea, lasă totul baltă şi du-te să te culci!

     Dacă încă n-ai găsit persoana ideală, distrează-te cu cea care o ai la îndemână!

     Dacă într-o zi femeia pe care-o iubeşti ţi-e infidelă şi îţi trece prin cap să te arunci din balcon, adu-ţi aminte că ai doar coarne, nu şi aripi!

     Femeile sunt ca traducerile: cele bune nu-s fidele, şi cele fidele nu-s bune.

Gena lui Dumnezeu

Cel care ar fi trecut prin 2002 pe culoarele Departamentului de Neuroştiinţe al Universităţii Wisconsin ar fi asistat la nişte scene destul de neobişnuite: ar fi văzut călugări budişti meditând în poziția lotus în interiorul unui aparat de rezonanţă magnetică. La acea vreme, autorii experimentelor (autorizate şi încurajate de însuşi Dalai Lama), neurocercetătorul Richard Davidson şi asociatul său, Antoine Lutz, remarcau studiind diagramele activității psihice a călugărilor că, pe parcursul exercițiilor psihice în care aceştia se concentrau asupra unor sentimente de compasiune pură, anumite regiuni ale creierului păreau a fi adormite, ca şi cum budiştii ar fi îndepărtat toate barierele mentale existente între lumea lor şi universul din jur. Şi mai interesante au fost considerate apoi diferențele între activitatea cerebrală a călugărilor în vârstă, mai exact cei cu state vechi în meditație, şi activitatea novicilor: la primii se evidenția o activare semnificativ mai accentuată a traseelor cerebrale asociate empatiei şi dragostei; cu cât aveau în spate mai mulți ani de antrenament în meditație, cu atât dispuneau de mai multe conexiuni între regiunile frontale ale creierului şi regiunile emoțiilor. În plus, existau şi diferențe majore la nivelul ariei cortexului prefrontal stâng, zonă implicată în elaborarea sentimentelor de fericire. În timp ce călugării erau adânc cufundați în exercițiile de compasiune, activitatea în regiunea prefrontală stângă se amplifica enorm, afectând şi activitatea din regiunea dreaptă, asociată sentimentelor negative. Şi întrucât era vorba de nivele de activitate neurală niciodată observate până atunci la persoanele „normale”, cercetătorii trăgeau concluzia că şi gândirea pozitivă este o abilitate ce poate fi antrenată.

Neurologii au fost primii care au studiat experiența religioasă, descoperind o legătură între epilepsia lobului temporal şi apariția neaşteptată a interesului religios la pacienți. Într-o carte publicată încă din 2001, intitulată „Why God Won’t Go Away” („De ce Dumnezeu nu va dispărea”), Andrew Newberg, cercetător la Universitatea din Pennsylvania, împreună cu Eugene d’Aquili, afirma că experiențele spirituale sunt pur şi simplu consecința (inevitabilă) a configurației cerebrale („Creierul uman a fost configurat din punct de vedere genetic să încurajeze credința religioasă”) şi că până şi o simplă rugăciune are un efect remarcabil la nivel cerebral.

În studiile lui, Newberg detecta un soi de „black out” al alimentării cu sânge în zona posterioară a encefalului, cea care guvernează percepția asupra Supraeului şi a lumii şi conchidea că, la nivel neurologic, rugăciunile şi meditația induc ideea de uniune a persoanei cu Creatorul printr-o senzație cât se poate de „reală”. În cadrul altor experimente, la călugărițe franciscane aflate în timpul rugăciunii era detectată şi o reducere a activității neurale în aria „delegată” cu orientarea, fapt care le-ar furniza măicuțelor sentimentul aproape „tangibil” de uniune cu divinitatea.

Potrivit lui Newberg şi d’Aquili, fie că-i vorba de fervoare mistică, de sentimentul sacrului sau de iluminare,  orice stare spirituală se reflectă într-un fenomen cerebral cât se poate de concret şi, în mod surprinzător, zona cerebrală responsabilă de cât de religioasă este o persoană este şi cea care se activează la epileptici pe parcursul unei crize.

Gena lui Dumnezeu

În 2004, Dean Hammer, biolog molecular la Oxford University National Cancer Institute, publica „The God Gene” („Gena lui Dumnezeu”), în care explica felul cum nivelul de spiritualitate variază de la individ la individ în funcţie de nivelul anumitor neurotransmițători produşi de creier: dopamina şi serotonina.  Pe cât se pare, responsabili de sentimentul uniunii cu Universul şi de toate acele senzaţii ce caracterizează experienţa spirituală ar fi tocmai aceşti doi mediatori hormonali, gena care reglează producţia lor, Vmat2, fiind botezată, desigur, „gena lui Dumnezeu”. Potrivit cercetătorului, cu cât activitatea acestei gene este mai intensă, concretizată aşadar în producţia de dopamină şi serotonină, cu atât este mai accentuată spiritualitatea persoanei respective. În cadrul unei serii de studii pe gemeni, tot Hammer mai demonstra şi că principalul factor determinant al spiritualităţii acestora nu este mediul cultural în care s-au născut, au fost educaţi şi s-au format, ci ereditatea. Mai exact, în vreme ce gemenii identici (monozigotici) posedă acelaşi nivel de spiritualitate, gemenii fraternali (dizigotici) se raportează la credință în mod diferit unul de celălalt, chiar dacă au crescut în acelaşi mediu. Prin urmare, comenta Hummer, printr-o stimulare cerebrală „țintită”, poți face un om să simtă mirosul unui trandafir chiar dacă trandafirul nu există sau îi poți furniza o experienţă mistică în timp ce face shopping într-un centru comercial.

Însuşi Francis Crick, unul dintre descoperitorii structurii ADN-ului, împărtăşea această viziune mecanicistă asupra experienţei spirituale. Într-unul dintre ultimele interviuri acordate înainte de a muri, Crick declara că ar fi identificat în celulele neuronale o schemă coerentă a conştiinţei şi deci a sufletului.  De altfel, există o întreagă şcoală de oameni de ştiinţă convinşi că experienţele mistice ale Sfântului Francisc, Confucius, Buddha şi Mahomed ar fi doar o chestiune de hormoni şi neurotransmiţători, de a căror producție depinde măsura în care fiecare dintre noi este capabil să-şi ridice mintea deasupra logicilor materiei brute.

La ora actuală, rădăcinile biologice ale experienței religioase fac obiectul speculațiilor mai multor discipline, de la antropologie şi până la psihologia evoluționistă şi genetică, iar din punctul de vedere al neuroştiintelor, teoria cea mai acreditată este aceea conform căreia comportamentul religios şi credințele ar fi “un subprodus al evoluției”. Tot lui Newberg şi d’Aquili li se datorează şi apariția unei noi discipline, neuroteologia, menită a explica felul în care comportamentul ritualic suscită stări cerebrale aflate în spatele unei vaste game de senzații umane. (Litaniile, de exemplu, se crede că ar genera senzații de calm si relaxare.) Oamenii de ştiință consideră că aceste ritualuri reuşesc să declanşeze tocmai mecanismele cerebrale care îi fac pe credincioşi să-şi interpreteze senzațiile drept dovezi ale existenței lui Dumnezeu; focalizând atenția asupra minții, ele blochează percepțiile senzoriale, inclusiv pe cele folosite de zona însărcinată cu orientarea pentru a stabili granițele eului, o explicație a faptului că şi oamenii necredincioşi se emoționează în timpul slujbelor religoase.

Emisfera stângă a creierului este asociată inteligenței emoționale, situațiilor de calm şi seninătate, în timp ce despre emisfera dreaptă se spune că se activează în situații de stres şi furie. Emisfera cerebrală stângă a fost multă vreme cea mai studiată de neuropsihologi tocmai pentru implicarea ei în procesele de dezvoltare a limbajului, fiind esențială în studiul leziunilor cerebrale. Încă din anul 2500 î.Hr., medicii egipteni semnalau existența unei legături strânse între dereglările de limbaj şi paralizia părții drepte a corpului.

Tot de emisfera stângă depind şi nivelurile înalte de elaborare cognitivă, capacitatea de a descompune analitic o configurație globală în elementele ei constitutive, fie că este vorba despre un chip, o problemă sau un concept.

Mai puțin studiată din cauza unei aparente lipse a simptomelor în leziunile cerebrale, emisfera dreaptă le-a trezit interesul oamenilor de ştiință abia în urmă cu câțiva ani, în ceea ce priveşte prestațiile vizual-spațiale. Această emisferă este considerată a fi corelată în principal părții afective şi emoționale a comportamentului uman.

Dacii, strămoșii popoarelor latine...!?

Elogiul chinezilor adus unui șef de stat român

Misterele unui mare clarvăzător - WOLF MESSING

Wolf Messing a fost una dintre cele mai enigmatice personalităţi ale secolului XX. El a prezis cu exactitate moartea lui Hitler, înfrângerea Germaniei naziste şi victoria URSS-ului în cel de-al doilea război mondial. Previziunile sale uluitoare au creat în jurul lui o aură mistică, care înspăimânta şi totodată fascina. Prin puterea sa fenomenală de sugestie şi control al minţii, el a reuşit să scape de lagărele morţii hitleriste şi de gulagurile sovietice. Deşi capacităţile sale uimitoare au fost studiate de savanţi din întreaga lume, Wolf Messing a rămas o enigmă, un om-legendă, cunoscut astăzi ca cel mai renumit hipnotizator şi cel mai bun telepat din istoria omenirii. Toate documentele care i-au aparţinut se află astăzi în arhiva FSB şi poate că într-o bună zi vor fi desecretizate 

Eu sunt Wolf Messing!

Moscova, noiembrie 1940. Ora 9.50 dimineaţa. Prin poarta maiestuoasă a cetăţii Kremlinului, străjuită de ofiţeri înarmaţi, păşeşte ferm un bărbat scund, cu o înfăţişare modestă, chiar cenuşie, însă cu o privire pătrunzătoare, ce trăda o fire puternică. În mod uluitor, trece pe lângă gărzi fără să fie întrebat absolut nimic, şi pătrunde dincolo de zidurile groase de cărămidă roşie. Coridoarele întortocheate ale palatului sunt înţesate de soldaţi cu arma la picior. Individul necunoscut trece pe lângă ei, ca şi cum nimeni nu l-ar ob­serva. Face la stânga, apoi la dreapta, urcă scările şi în câteva minute ajunge la etajul superior, acolo unde, în capătul culoa­rului, se află cabinetul tovarăşului Iosif Vi­sarionovici Stalin, conducătorul su­prem al Uniunii Sovietice. Ajungând la uşa biroului, se opreşte în dreptul ofiţe­ru­lui de serviciu. Acesta ţâşneşte în picioare în poziţie de drepţi şi îl salută solemn pe necunoscut, de parcă ar fi fost o persoană extrem de importantă. Bărbatul apasă mânerul masiv, de bronz, deschide uşa dublă şi intră dezinvolt în cabinetul celui mai temut om din Uniunea Sovietică. Din spatele biroului, Stalin ridică privirea şi întreabă cu o voce ce vădeşte uimire totală: "Incredibil! Cum ai reuşit să treci de toate gărzile şi să ajungi până aici?" "E foarte simplu, tovarăşe Stalin! Le-am inoculat în minte tuturor că eu sunt Lavrenti Beria, şeful aparatului poliţie­nesc!", a răspuns zâmbind bărbatul.

Individul necunoscut care izbutise să străpungă în doar câteva minute toate filtrele de control ale celei mai bine păzite fortăreţe ale Moscovei nu era nimeni altul decât Wolf Messing, celebrul clarvăzător. Cu câteva zile înainte, avusese o întrevedere cu Iosif Stalin care, neîncrezător în puterile sale extrasenzoriale, l-a supus unui test: să pătrundă fără documente în Kremlin şi să se prezinte în cabinetul său, fix la orele 10 ale dimineţii. Deşi o asemenea tentativă era echivalentă cu sinuci­derea, Messing acceptă imediat provocarea, răspunzând cu nonşalanţă: "Am să execut ordinul dumneavoastră şi am să vă demonstrez că pot penetra întregul sistem de apărare al Kremlinului! Pentru că eu sunt Wolf Messing!".

Dar cine era Wolf Messing, acest personaj misterios şi cum ajunsese el să se întâlnească personal cu însuşi temutul Stalin?

Copilul-minune

Povestea începe în septembrie 1899, în Polonia, în oraşul Góra Kalwaria, care la vremea aceea făcea parte din Imperiul Rus. În familia negustorului evreu Messing se născu un băieţel ce de la prima vedere le păru tuturor foarte ciudat: cu ochii mari, de culoarea tăciunelui, cu părul negru, neobişnuit de des pentru un nou-născut. Tocmai de aceea primi numele de Wolf, cuvânt care în limba germană înseamnă "lup". La vârsta de patru ani, băieţelul a început să sufere de som­nambu­lism, o tulburare neurologică care atunci se considera ca fiind provocată de fazele lunii. Fusese adesea surprins de familie stând în somn la fereastră şi privind luna. Într-o bună zi, le povesti părinţilor că astrul ceresc este locuit de nişte fiinţe stranii care îi vorbesc. "Mi-au spus că eu nu sunt ca toţi ceilalţi. Că în mine este ascunsă o putere incredibilă şi că ei toţi, locuitorii cerului, mă vor ajuta să o scot la iveală". Auzind grozăviile pe care le îndrugă băiatul, tatăl lui Wolf s-a gândit că cea mai bună soluţie este să îl dea la şcoala religioasă.

Misterele unui mare clarvăzător - WOLF MESSING

Wolf Messing în anii tinereţii

De boala noctambulismului, Wolf a fost vindecat printr-un leac simplu, băbesc. Părinţii i-au aşezat lângă pat un lighean cu apă, astfel încât, atunci când se ridica, trebuia să păşească în apa rece care-l trezea pe dată. Încă din primii ani de şcoală, Wolf dovedi că are o memorie excepţională, învăţând cu rapiditate texte complexe din Talmud. Întreaga familie îl vedea deja ca pe un viitor rabin. Însă învăţătura religioasă nu era deloc pe placul copilului şi, într-o bună zi, se hotărî să fugă de la seminar.

Având în buzunar doar câteva monede, Wolf se îndreptă către staţia de cale ferată şi se urcă în primul tren care-i ieşi în cale. Nu voia decât să doarmă puţin după drumul lung şi obositor pe care-l parcursese până la gară. Se ascunse sub o banchetă şi adormi pe dată. Acesta a fost momentul decisiv care i-a marcat întreaga existenţă. Aici, în vagonul trenului ce se îndrepta către Berlin, i-a fost dat lui Wolf să descopere pentru pri­ma dată puterea sa incredibilă de sugestie, capacitatea de a in­duce anumite gânduri oame­nilor. Con­trolorul de bilete îl văzu ghemuit sub banchetă şi îi ceru biletul. Speriat, băiatul se uită în jurul său şi, zărind o hârtie aruncată pe jos, i-o întinse controlorului spunând în gând: "Acesta e biletul meu!". Conductorul luă hârtiuţa, o suci între palme, o compostă şi i-o înapoie ca pe un adevărat bilet: "Ce cauţi sub banchetă dacă ai tichet? Sunt locuri destule. În două ore vom fi la Berlin!".

Aşa ajunse Wolf în capitala Germaniei, singur şi fără nici un ajutor de nicăieri. Urmară zile grele, de foame cum­plită. Singura modalitate de a scoate câţiva bănuţi era să văcsuiască pantofii trecătorilor, însă câştigul era atât de mic, încât Wolf era mereu lihnit de foame. Până în­tr-o zi, când trupul său firav cedă şi puştiul se prăbuşi pe caldarâm. Găsit de poliţai şi considerat mort, este dus la morgă. După trei zile, din întâmplare, un student descoperă că băiatului încă îi bate inima. Readus în simţiri, începu să strige: "De ce să mă duceţi la poliţie sau la casa de copii?". Profesorul Abel, un renumit neurolog care fusese chemat de urgenţă pentru a vedea ciudatul caz, îl privi năucit şi îl întrebă: "De ce ai spus asta?". "Pentru că asta aţi gândit chiar acum câteva minute", replică băiatul. După câteva zile, profesorul Abel constată cu şi mai multă uluire că Wolf, în ciuda fap­tului că suferise de o anemie foarte pu­ter­nică, era capabil să-şi regenereze singur organis­mul, prin proprie voinţă. Neu­rologul ger­man a realizat rapid că băiatul deţine capa­cităţi extrasenzoriale fantastice. Şi astfel, Wolf a ajuns să fie cunoscut în spital sub numele de "copilul minune".

În vizită la Einstein şi Freud

Misterele unui mare clarvăzător - WOLF MESSING

În Germania în anii când i-a cunoscut pe Freud şi Enstein

Sub îndrumarea şi atenta supervizare a profesorului Abel şi a altor specialişti neu­ro­logi şi psihiatri, Wolf a început să-şi des­copere şi apoi să-şi exerseze abilităţile sale unice. Treptat, şi-a conştientizat capacitatea de a controla oamenii la nivel mental şi a învăţat să desluşească din "corul de voci" care-i răsuna în subconştient exact acea vo­ce pe care trebuia să o capteze şi să o indi­vi­­dua­lizeze. După câţiva ani de experi­men­te şi exerciţii, băiatul reuşea să se introducă în stare de catalepsie şi îşi putea suprima com­plet orice durere. Atunci hotărî împre­ună cu profesorul Abel că este pregătit să se facă cunoscut marelui public. Şi astfel, tânărul Wolf, în vârstă de 16 ani, s-a angajat la circul de stat din Berlin, unde avea pro­priul său număr de iluzionism. În prima parte a reprezentaţiei, Wolf uluia spectatorii mergând desculţ pe săbii şi înfigându-şi ace în trup, fără ca măcar o picătură de sânge să-i curgă. Iar în a doua parte, realiza de­monstraţii de hipnoză şi telepatie: citea gân­durile celor aflaţi în sală, "şterpelea" din buzunarele spectatorilor diverse obiec­te, fără să părăsească scena, sau transmitea la nivel mental di­ver­se comenzi subiecţilor. "Nu este vorba despre citirea gândurilor ci, mai corect spus, citirea muşchilor. Când un om se gândeşte intens la ceva anume, celulele ner­voase din creier transmit impulsuri către toţi muşchii din organism. Această acţiune nu este vizibilă ochiului neiniţiat, eu însă o captez imediat şi o preiau sub con­trol. Şi astfel, transmit cu uşurinţă subiectului co­menzi la nivel subconştient, fără să avem un contact direct", explica câţiva ani mai târziu Wolf Messing.

Experimentele sale psihologice neobişnuite deveni­seră atât de cunoscute, încât mii de oameni se buluceau să prindă un loc la reprezentaţiile care se desfăşurau pe întreg teritoriul Germaniei. Tânărul era cap de afiş cu show-ul său intitulat "Experienţele psihologice ale lui Wolf Messing". Curând, faima lui s-a răspândit în întreaga Europă, şi însuşi Albert Einstein îşi exprimă dorinţa arzătoare de a-l cunoaşte pe tânărul medium. Aflând că este în turneu în Austria, celebrul fizician îl invită pe Messing în vizită. În casa acestuia, Wolf îl întâlneşte şi pe Sigmund Freud, marele neuropsihiatru care, de îndată, îi propune să realizeze împreună un experiment. Prin telepatie, Freud îi sugerează tânărului Wolf să se ducă în cealaltă cameră, să aducă de pe birou o vioară, să i-o înmâneze fizicianului şi, la nivel mental, să-i transmită acestuia rugămintea de a le inter­preta o bucată muzicală. Wolf a trecut cu succes testul psihiatrului care, încântat peste măsură, îi propune un al doilea experiment. De data aceasta, Messing trebuia să ia de pe masa de toaletă o pensetă şi să-i smulgă fizi­cianului trei fire de păr din faimoasa mustaţă luxu­riantă. Uşor stânjenit, Wolf a luat cu două degete pen­se­ta, s-a îndreptat către savant şi, scuzându-se, i-a ex­plicat ce este obligat să facă. Einstein a zâmbit şi a acceptat jocul.

Astfel s-a ales tânărul Messing cu doi prieteni ce­lebri în întreaga lume. Se pare că tânărul telepat a locuit timp de câteva luni în casa lui Freud, unde părintele psihanalizei l-a ajutat să îşi lărgească şi mai mult orizonturile, instruindu-l în domeniul hipnozei şi auto-hipnozei.

Prins între Hitler şi Stalin

Misterele unui mare clarvăzător - WOLF MESSING

La o demonstraţie publică

Ani la rând, a călătorit în întreaga lume, oferind reprezentaţii senzaţionale în întreaga Europă, în cele două Americi, în India şi în Japonia. Ajungând cu turneul în Riga, capitala actualei Letonii, Wolf Mes­sing a realizat în faţa a mii de spectatori un experiment unic, complet inedit: a condus o maşină pe bulevardul principal al oraşului, legat la ochi. În dreapta lui, şoferul îi dicta la nivel mental manevrele pe care trebuia să le execute. Messing nu şofase niciodată în viaţa lui şi acest experiment, deşi îndeplinit cu succes, în aplauzele mulţimii, nu s-a mai repetat vreodată.

În 1937, în timpul unei reprezentaţii din Varşovia, Messing a îndrăznit să rostească o predicţie care avea să îi schimbe traiectoria vieţii şi a strălucitei sale carie­re. În faţa a mii de oameni, a prezis data exactă a morţii lui Adolf Hitler, pe atunci cancelar al Germa­niei, care deja pregătea politica de declanşare a celui de-al doilea război mondial. A doua zi, toate marile coti­diene poloneze titrau cu litere mari pe prima pagină "Un prooroc evreu prevesteşte data de 30 aprilie 1945 ca fiind ziua morţii lui Hitler!". Fireşte că aceas­tă ştire a ajuns de îndată la urechile conducă­torului nazist şi Führer-ul a oferit o recompensă de 200 de mii de mărci, o sumă fabuloasă, celui care îi va aduce "ca­pul" profetului.

Misterele unui mare clarvăzător - WOLF MESSING

În anii săi sovietici

Când trupele germane au invadat Polonia, împo­tri­va lui Wolf Messing s-a declanşat o adevărată vână­toare. Conştientizând pericolul, vestitul medium s-a ascuns luni în şir în beciul casei unui negustor din Varşovia, până într-o zi, când inevitabilul s-a produs. Messing a fost descoperit, arestat şi bătut cu cruzime, până şi-a pierdut cunoştinţa. Revenindu-şi în simţiri abia în celula întunecoasă din subsolul Ministerului de Interne din Varşovia, Messing şi-a adunat toate forţele şi, prin puterea minţii, a transmis gardienilor aflaţi dincolo de zidurile reci ale carcerei în care fusese aruncat, ca toţi să se adune acolo. Întâi au sosit gardienii şi, după câteva minute, în fugă, a venit chiar ofiţerul de serviciu. Lui Messing nu i-a mai rămas nimic de făcut decât să treacă pe lângă ei fără pro­ble­me, să zăvorască uşa grea de fier şi să părăsească clă­direa.

În anii aceia cumpliţi, pe întreg teritoriul Poloniei, evreii erau arestaţi şi siliţi să trăiască în ghetouri. Cei care reuşeau să scape fugeau peste graniţă, cu pre­cădere în Uniunea Sovietică, în speranţa unei vieţi mai tihnite. Astfel, deşi ideea nu îl încânta, Messing decide că noua sa destinaţie trebuie să fie imensa ţară de la răsărit. Deşi nu vorbea limba rusă şi nu cunoştea pe nimeni, Wolf Messing este primit în trupa unor artişti care ofereau re­pre­zentaţii în regiunea Brest, din sud-vestul Belaru­siei. Şi iată că, încă o dată, darul său unic, neobişnuit, avea să îi salveze viaţa. În timpul unui spectacol oferit în Minsk, pe sce­nă, lângă Messing, şi-au făcut apa­riţia câţiva agenţi NKVD (poliţia secretă sovietică) care, cerându-şi scuze publi­cu­lui, l-au "săl­tat" pe telepat. A fost dus direct în faţa te­ri­bilului Sta­lin, care deja auzise despre puterile feno­menale ale clar­vă­zătorului. Pentru a-i verifica capa­cităţile, Stalin i-a ordonat să pătrundă în trezoreria de stat şi să obţină o sumă uriaşă, o sută de mii de ruble, fără niciun document la mână, ajutându-se doar de puterea minţii. Chiar sub ochii agenţilor secreţi, Messing a intrat în clădirea Băncii Centrale, s-a îndrep­tat către casierie şi, întinzându-i funcţio­narului o simplă pagină goală dintr-un caiet dictando, şi-a deschis servieta în aşteptarea bancnotelor. Casierul a cerce­tat simpla bu­cată de hârtie, apoi a deschis seiful şi a nu­mă­rat o sută de mii de ruble. Pentru telepat, experimentul s-a dovedit a fi floare la ure­che.

Deşi în Rusia, în acea perioadă, hip­no­za, telepatia sau alte asemenea "trucuri ilu­zioniste" erau considerate şarla­tanii şi, ca atare, complet interzise, Stalin i-a permis lui Wolf Messing să ofere reprezentaţii pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice.

În 1943, în timpul unui spectacol sus­ţinut în No­vosibirsk, Messing a fost întrebat când se va sfârşi războiul. Fără să stea pe gânduri, clarvă­ză­torul a răspuns cu voce gravă: "Văd tancuri cu însem­nele Armatei Roşii defilând pe străzile Ber­linului. 8 mai 1945".

Testamentul lui Messing

Misterele unui mare clarvăzător - WOLF MESSING

Psiholoaga Olga Migunova

Singura persoană pe care Messing a acceptat-o în preajma sa şi căreia i-a dezvăluit o parte din tehnicile experimentelor sale psihologice este Olga Migunova, astăzi preşedinta Academiei de Hipnoză de la Mos­cova, psihoterapeut şi doctor în ştiinţe neuropsi­ho­lo­gice. Cu celebrul telepat, Olga Migunova s-a întâlnit în 1966, în oraşul Gelendjik din regiunea Krasnodar. "Aveam 17 ani, venisem împreună cu mama să asis­tăm la una dintre conferinţele profesorului Messing. Îmi amintesc perfect acea zi, de parcă ar fi fost ieri. Sala era arhiplină. Pe scenă, în aplauzele a sute de oameni, a apărut Wolf Messing. S-a oprit pentru câ­teva clipe şi s-a uitat în sală, căutând parcă pe cineva. S-a îndreptat direct către rândul unde stăteam şi s-a oprit în dreptul mamei. S-a aplecat şi i-a spus: «Vă rog să o scoateţi pe fiica dumneavoastră din sală. Ol­ga îmi perturbă experimentele. Aşteptaţi-mă după re­prezentaţie». Ardeam de nerăbdare să îl urmăresc pe acel personaj fascinant, dar m-am supus voinţei lui şi am ieşit din sală plângând. Biata mama nu ştia cum să mă împace. Dar nu am ple­cat acasă şi, după două ore, profesorul Messing a venit la noi şi i-a spus mamei: «Olga trebuie să meargă cu mine la Moscova. Locul ei este ală­turi de mine, pe scenă. Fiica dumneavoastră deţine capa­ci­tăţi fenomenale»".

Astfel a ajuns Olga asis­ten­ta şi eleva lui Wolf Mes­sing. Şi, într-o bună zi, ma­estrul i-a destăinuit un secret: starea letargică în care că­zuse în copilărie fusese pri­ma sa călătorie în lumea de dincolo. Se pare că Wolf Messing trecuse de zeci de ori pragul lumii celor fără viaţă, în încercarea de a desluşi taina morţii. "Păstrez cu sfinţenie până astăzi aceas­tă hârtie pe care pro­fe­sorul mi-a înmânat-o într-o zi", povesteşte Olga Migu­no­va. "Am în­văţat pe de rost toate liniile şi formele ciu­date care au fost desenate de mâna maestrului. Când mi-a dat hârtia avea o strălucire caldă în ochi. Am ştiut că este un mesaj important, dar nu am reuşit nici până astăzi să îl descifrez. Cred că este un mesaj codat des­pre faptul că omul poate exista în am­bele dimen­siuni: a vieţii şi a morţii".

În ultimii ani ai vieţii, Wolf Messing s-a închis tot mai mult în el. Reprezentaţiile erau tot mai spo­radice şi mai scurte.

Misterele unui mare clarvăzător - WOLF MESSING

Mormântul de la Moscova al lui Messing şi al soţiei sale Aida

Decesul soţiei sale, Aida, alături de care tră­ise zeci de ani, l-a dărâmat com­plet. Îl chi­nuia cumplit ideea că el, Wolf Messing, cel care ajutase mii de oameni, deşi prevăzuse cu exac­ti­tate ziua şi ora morţii iubitei sale soţii, cu toate abilităţile sale feno­menale, nu fusese capabil să o sal­veze. "Omul nu ar trebui să îşi afle ni­cio­dată viitorul. O asemenea cu­noaştere i-ar putea fi fatală", spusese cândva celebrul tele­pat.

Wolf Messing a murit în ziua de 8 noiembrie 1974. Cu două zile mai devreme, bolnav fiind şi urmând să fie operat, înainte de a pleca la spital, s-a oprit în dreptul portretului său de pe birou şi a spus: "Ei, gata Wolf, povestea s-a sfârşit! De acum nu te mai în­torci!".

Pasarea Phoenix

Pasărea Phoenix este cunoscută din Orientul Mijlociu și îndepărtat până la Mediterana şi Europa, dar există mențiuni despre o pasare similară şi la nativii americani. Este o pasare de o frumusețe neasemuită, care nu moare niciodată, ci se mistuie in flăcări și renaște apoi din propria cenușă. Se spune că Pasărea Phoenix originară ar fi aparut dintr-un ou de aur ce plutea pe apele Oceanului Primordial.
La egipteni ea este pasărea Bennu, asociată ciclului zilnic al soarelui și ciclului anual al creșterii apelor Nilului, de unde legatura sa cu regenerarea și viața.
Phoenixul evocă focul creator și distrugator din care se naște lumea și care îi va aduce sfârșitul. Simbolismul ei este legat de marile adevăruri ezoterice, reprezentând nemurirea spiritului şi reîncarnarea. în alchimie, ea este un simbol al transmutației alchimice, al renașterii magice prin inițiere şi al creșterii spirituale.
Pasărea Phoenix ne vorbește despre puterea de a depăși fluctuațiile vieții noastre obișnuite, ne îndeamnă să ne orientam către cele spirituale şi ne dă speranţă, inspirație şi putere regeneratoare atunci când renunțăm la vechiul mod de viață pentru a îmbrățisa unul nou, superior. Phoenixul ne poate ajuta şi atunci când trecem prin experienţe emoționale devastatoare.
În alchimie, Pasărea Sublimării este asociată corpului astral, care, după cum arată marele alchimist Paracelsus, este corpul nostru spiritual  purificat, care se dezvolta în cursul evoluţiei noastre personale și reprezintă renaşterea spiritului pe un nivel superior. Atunci când corpul fizic moare, spiritul începe o nouă existență într-o altă lume, non-fizică.La chinezi, Feng Huang, Pasarea Roșie, este unul din cele patru animale spirituale. Ea putea fi încălecată numai de către Nemuritori. Feng desemnează pasărea mascul şi Huang pe cea femelă, fiind in legatură cu simbolul Yin-Yang, cele doua principii polare opuse care guvernează întreaga manifestare. Această pasăre este de asemenea un simbol al dragostei nemuritoare.
Esenţa pozitivă a acestei creaturi se manifestă atunci când cineva îşi recunoaşte şi işi dezvoltă latura feminină a naturii sale spirituale. Acea persoană îşi urmează atunci vocea sa interioară şi latura creatoare a vieţii. Esenţa sa negativă se manifestă atunci când cineva îşi neagă şi îşi reprimă aceasta latură a sufletului său, rezultând astfel deviaţii de comportament şi alienare.
Pasărea Phoenix este in creştinism o pasăre sacră, simbol al reînvierii şi emblema a Arhanghelului Mihail. Regăsim reflectări ale acestui mit şi în unele tradiţii populare. Astfel, Pasărea Măiastră din basmele româneşti este uimitor de asemănătoare cu Pasărea Simorgh a persanilor, care simboliza înţelepciunea divină şi perfecţiunea umană.

Amintiri din vieţi anterioare

Doctorul Ian Stevenson, un psihiatru apreciat din statul american Virginia, care a decedat în 2007, la vârsta de 89 de ani, a început să studieze cazurile de copii cu amintiri conştiente ale vieţilor anterioare, cam când se afla în pragul vârstei de 50 de ani. În cadrul acestor investigaţii, doctorul a studiat aproape trei mii de copii cu varste între patru şi zece ani, constatând că în multe cazuri micuţii îşi aminteau identităţile lor din vieţile trecute, precum şi detalii de context istoric şi geografic ale perioadelor invocate, detalii privitoare la rude din familiile trecute, precum şi amănunte referitoare la momentul morţii. Mai mult, în urma răscolirilor, unii dintre micii subiecţi s-au identificat atât de plenar cu vieţile lor anterioare, încât au insistat să fie apelaţi pe fostele lor nume, chiar simţindu-se străini de familiile actuale şi devenind vădit deranjaţi când nu li s-a permis să mai "petreacă" ceva timp cu rudele dinainte. Interesant la toate aceste amintiri este faptul că "pacienţii" nu au fost hipnotizaţi sau "regresaţi" în vreun fel spre a accesa amintiri latente, ci au expus de la vârste foarte fragede informaţii perfect conştientizate, în mod spontan, ale unor vieţi trecute. În timp ce toate aceste relatări şi înclinaţii tind să devină neclare şi chiar să dispară odată cu anii, ele rămân între cele mai bune dovezi existente în sprijinul ideii de reîncarnare.

Xenoglosia

Între cele mai interesate, şi totuşi foarte rare, manifestări ce vin ca dovezi în sprijinul ideii că reîncarnarea este un fenomen real, se numără xenoglosia, capacitatea sau tendinţa unei persoane aflate în stare de hipnoză regresivă de a se exprima într-o limbă străină şi pe care nu o cunoaşte. De multe ori este vorba despre numai câteva cuvinte sau fraze, dar există şi cazuri când subiectul poartă o întreagă conversaţie într-un dialect despre care nici măcar nu ştie că există. Sunt cazuri extrem de rare, foarte credibile şi convingătoare, de xenoglosie, în care subiectul nu doar vorbeşte într-o limbă străină, ci chiar foloseşte o versiune arhaică ce a ieşit din circulaţie, spre exemplu, de mai multe secole. Acest lucru face puţin probabil ca fenomenul să fie o fantasmă, o înşelătorie sau un caz de criptomnezie (amintiri uitate). Un exemplu bun în acest sens este cel al actorului Glenn Ford care, sub hipnoză, prin anii "60, şi-a amintit de o viaţă anterioară de cavaler francez sub domnia Regelui Ludovic al XIV-lea. Aflat în starea respectivă, bărbatul a descris fluent în franceză trăiri şi întâmplări din acea existenţă a sa, iar ceva mai târziu avea să se constate ca dialectul vorbit de Ford era cel parizian de secol XVII, nefolosit de mai bine de 300 de ani. Prin urmare, xenoglosia rămâne un pilon rezistent în susţinerea reîncarnării, dar se întâmplă prea rar pentru ca cercetătorii să poate trage o concluzie clară.

Deja Vu

Aşa cum probabil cei mai mulţi oameni ştiu, Deja Vu este un soi de al şaselea simţ prin care individul trăieşte senzaţia repetiţiei unui eveniment (mare sau mic) pe care însă nu l-a mai trăit, cel puţin în viaţa curentă. De asemenea, fenomenul se mai manifestă şi prin cuoaşterea inexplicabilă a planului unei clădiri sau al unui oraş, spre exemplu, de către o persoană care nu a vizitat niciodata locul respectiv. Pentru unii, asemenea episoade şi deprinderi înseamnă reminiscenţe ale unei vieţi anterioare, care au supravieţuit cumva procesului morţii şi renaşterii. Totuşi, ştiinţa insistă că asemenea experienţe sunt de fapt similarităţi coincidenţiale între prezent şi un trecut asemănător dar uitat. Această idee se bucură fără îndoială de ceva credit, pentru că s-a demonstrat în mod repetat că memoria este un mecanism uneori instabil şi fără reguli, capabil să amăgească mintea în diverse feluri. Cu toate acestea, nici chiar o similaritate de locuri şi întâmplări nu poate explica, de exemplu, cum reuşeşte o persoană să descrie şi să numească corect un labirint de străduţe dintr-o localitate unde se află în premieră. Nu există o logică foarte clară nici pentru capacitatea unor oameni de a şti exact dispunerea camerelor într-o casă nevizitată înainte. Similarităţile, şansele de potrivire, sau ghicitul au procentajul lor în acest context, însă unele relatări sunt atât de precise şi de stufoase încât fac din reîncarnare cel puţin o posibilă pistă de urmărit în încercarea de a găsi o explicaţie.

Double slit/Experimentul cuantic al fantei duble

http://www.youtube.com/watch?v=cyD-tap95ow

Glanda pineală /Al treilea ochi

Glanda Pineală a fost de mult asociată cu cunoașterea ezoterică ce învaluie aspectele spirituale si metafizice ale conștiinței și sinelui.

Rene Descartes o numea: "scaunul sufletului".El era convins că este punctul de conexiune dintre intelect și corp.

Glanda Pineala are forma unui con de brad,de mărimea unui bob de mazăre , este situată în spatele rădăcinii nasului,(chakra celui de-al treilea ochi- Ajna)ea plutește intr-un lichid cerebrospinal.Este ceasul nostru biologic si mai este numita si fereastra creierului,deoarece,spre deosebire de celelalte structuri ce imprejmuiesc cel de-al treilea si cel de-al patrulea ventricul al creierului,ea nu are o bariera creier-sange.Paradoxal,avand in vedere dimensiunile minuscule,ea beneficiaza,in mod constant de o alimentare proprie,directa,cu sânge.Deține o rețea vasculară particular bogată.

Funcționeaza ca un mecanism receptor capabil de a monitoriza câmpuri electro-magnetice și ajuta la alinierea corpurilor in spatiu.Cu ajutorul hormonului ei central, melatonina, glanda pineala nu numai ca regleaza ciclul veghe-somn si procesul de imbatranire, dar in acelaș timp pare a orchestra intregul sistem endocrin al corpului si .. energetic vorbind, sistemul chakrelor.Este deasemenea responsabilă de: stări samanice, viziuni, trezirea kundalini, etc.

Este prima glanda care se formează la fetus si se poate distinge la trei săptamâni.Atunci cand forța vietii individuale intra in corpul fetusul-ui, la sapte saptamani, momentul in care devenim cu adevarat umani, ea trece prin glanda pineala si declanseaza potopul primordial de DMT (dimetiltriptamina). Mai târziu, la naștere glanda secretă mai mult DMT. DMT-ul este capabil de medierea unor stări de meditație profundă, stări de conștiința șamanică, psihoze, trăiri spirituale și experiențe aproape de moarte.

Glanda pineala incepe să se intareasca cu țesut calcifiat in timpul adolescenței. Aceste ciudate depuneri calcifiate, intre 3 si 5 mm sunt numite "nisip cerebral", ele sunt cristale asimetrice si au proprietati piezo-electrice, ele practic transmit voltaj electronic, creând unde electromagnetice (EM). De cate ori o persoana este expusa unui camp electro-magnetic, cum ar fi cel al pamantului, glanda vibreaza, trimitand unde EM catre restul corpul-ui. Cand glanda este stimulata geomagnetic, produce alkaloizi, asemanator cu substantele psihedelice din unele plante. Orice schimbare majora in campurile EM ale pamantului va produce o revarsare de substante psihedelice in organism, permitandu-ne sa fim mult mai activi psihic in stari samanice (mai receptivi fata de Pamant).

Toiagul lui Dionis

Glanda pineala este afectata de campuri EM coerente si isi modifica productia de hormoni cand este expusa unor campuri EM de frecventa joasa. Asa cum din toate fortele, pamantul are cel mai puternic efect asupra fizicul-ui nostru devine logic faptul ca toate celulele corpul-ui si creierul-ui nostru se aliniaza cu el. Ori ce forma de viata din invelisul influentei vibrationale a pamantul-ui, incerca sa-si echilibreze frecventa-baza cu cea a pamantul-ui. Fiecare celula din corpul nostru isi schimba in mod constant tipare de energie pentru a ajunge la o rezonanta armonica cu semnalele de referinta ale pamantul-ui. Corpurile noastre sunt cu adevarat fantastice si sunt intr-un mod intim co-dependente cu pamantul si toate vietuitoarele lui. Corpurile noastre sunt miraculoase organe de o complexitate fenomenala si abilitati incredibile. Suntem alcatuiti din mai multe miliarde de molecule, fiecare vibrand cu o inteligenta proprie, toate interconectate exact ca si universul. Noi reflectam Intregul, putem atinge stari samanice prin intelepcuinea corpul-ui nostru ce vibreaza pe aceeasi frecventa cu cea a pamantul-ui.

Sceptrul lui Osiris

Cand experimentam o calatorie samanica, intensitatea pulsului nostru creste iar in acelasi timp presiunea sangelui scade; acelasi lucru se intampla atunci cand corpul se pregateste sa moara. In timp ce forta vietii paraseste corpul prin glanda pineala, inca o inundatie de DMT este eliberata. Stagiul initial al unei caletorii samanice copiaza aceasta experienta de aproape de moarte si astfel declanseaza eliberarea DMT-ului in creier.

(NOTA: Yage sau Ayahuasca este o bautura produsa din asa numita "iedera spiritului", o planta folosita de samanii din America centrala si de sud, pentru a induce aceste stari si ca un indrumator, o calauza in cealalta lume.aceasta bautura o substanta echivalenta cu DMT-ul produs de glanda pineala.)

Ritualuri-le samanice combinate cu exercitii de respiratie aduc un mare volum de oxigen in circuitul sanguin iar datorita aprovizionarii particulare cu sange oxigenat, glanda este mult mai stimulata cea ce o face sa vibreze eliberand astfel DMT-ul, propriul nostru psihedelic puternic. Invatatii stiu ca glanda pineala este un portal catre suflet, un vortex de energie, un loc de intalnire intre suflet si corp.

Toiagul Papal

Anticii stiau de importanta glandei pineale. Delores Ashcroft-Nowicki spune ca, pentru preotii din Heliopolis, imbalsamatorii din Egiptul antic, Camera Stelei lui Isis si templele lui Anubis si Thoth, nu erau doar termeni fantezisti dati unor locatii mitice, ci practic sunt locatii in creierul uman unde preotii si preotesele "calatoreau" pentru a fi invatati de catre zei.

Urmatoarea este o descriere a camerei stelei lui Isis, descrisa de catre un preot al lui Isis in timpul unui ritual numit "intalnirea mintii cu mintea".

"Coridorul este lung si ingust si straluceste ca interiorul unei scoici din adancul marilor. Cortinele ce pazesc intrarea sunt din cea mai moale si usoara stofa, atat de fine incat par a fi ceata pe un lac dimineata. Trecand de ele ma aflu in prezenta zeilor. Peretii sunt de argint si dau o lumina argintie ce lumineaza acest loc sfant. Sub picioarele mele se afla albia nisipoasa a Nilului sacru, iar in jurul meu aud bataile inimii lui Isis. Iata patrund in Camera Stelei zeitei."

Vatican

Toate acestea se aseamana remarcabil cu descrierea fizica a glandei pineale, ce se afla intre cele doua emisfere cerebrale, o importanta legatura cu sinele nostru profund.

Tehnicile Tantrice incearca sa produca iluminarea prin extazul sexual. DMT-ul pineal poate media extazul sexual rezultat din efort intens, emotii intense si respiratie dinamica intensa. Este stiut ca, caracteristici psihedelice apar in timpul orgasmului. Legatura dintre starea constienta de veghe si constiinta profunda samanica este:

Extazul si Abandonarea, sentimente asociate cu placerea sexuala intensa.

Cel Mai Mare Secret Al Masonilor-Illuminati Dezvaluit ?

Piramida Si Ochiul atotvazator: Este un simbol ocult masonic – Este un fapt dovedit prin scrierile părinţilor fondatori şi documentaţia masonica.

“Simbolul piramida si ochiul atot-vazator este de fapt reprezentatia simbolica a glandei pineale sau al treilea ochi . (In centrul creierului tau este o mica glanda numita glanda pineala)

Se numeste pineala pentru ca are forma unui con de pin. Acesta este centrul geometric exact al creierului tau ! Aceasta este foarte importanta in culturile antice”

Kundalini

Kundalini este puterea divină primordială din interiorul nostru, care, de obicei, este latentă (nemanifestată). Sediul ei este osul triunghiular de la baza coloanei vertebrale, numit sacru (Hieron Osteon). Grecii antici, care i-au dat aceasta denumire, i-au atribuit o semnificaţie deosebită, deoarece acest os ardea cel mai greu la incinerarea corpului. De asemenea, egiptenii acordau o mare importanţă osului sacru, ca fiind lăcaşul unei forţe supranaturale.

În Vest, osul sacru este simbolizat prin semnul Vărsătorului şi prin Sfântul Graal, recipientul apei vieţii. Kundalini (spirala, în sanscrită), apare încolăcită precum un şarpe şi de aceea i se mai spune Puterea Şarpelui. Ea a fost descrisă amănunţit în Upanişade.

Conştientizarea energiei Kundalini în fiinţa umană era considerată de către marii înţelepţi ai antichităţii drept cunoaşterea supremă. Această cunoaştere subtilă era rezervată numai celor care atingeau un înalt grad de puritate şi sfinţenie. Cel care avea acces la această cunoaştere se numea Maestru (guru/învăţător spiritual). Acesta, la rândul său, o transmitea în mod direct unui discipol (aspirant la adevărul absolut).

Regele Tutankhano  are acest sarpe kundalini. kundalini trecand chiar prin capul lui. ! Acesta este simbolul pe care i l-au oferit, reprezentand  activarea completa a glandei pineale, si ca chakrele  toate, s-au transformat acum in aceste sfere concentrice, si accesul dinspre taramurile inalte dimensionale trece direct prin capul tau.

Cand treci prin aceste meditatia Kundalini, Ideea este ca trebuie sa inalti sarpele kundalini. Adevarata inaltare a sarpelui Kundalini il reprezinta coliziunea impreuna a chakrelor in acet set de sfere concentrice. Atunci cand faci asta focalizezi totul intr-un punct din creierul tau. Aceasta reprezinta unirea chakrelor .

Sistemul esoteric al chakrelor

Chakrele sunt de fapt nivele diferite ale sufletului tau, si nivelurile pe care se gaseste functiile tale cerebrale si constiinta ta .( fapt dovedit si de stiinta ca aceste chakre exista ,ele mai sunt numite si centrii energetici sau centrii ai constiintei )

.Vechile culturi se pare că aveau un respect deosebit pentru glanda pineala ( al treilea ochi ), căci o întâlnim în nenumărate texte, picturi şi monumente. Sumerienii au făcut desene oamenilor Anunaki, care aveau în vârful coifurilor această formă, de con de brad. Osiris, zeul lumii subterane, din mitologia Egipteană, este prezentat arătând cum energia kundalini se urcă spre glanda pineala, punctul de întâlnire al tuturor energiilor.

Toiagul reprezinta Sarpele Kundalini, Iar Conul de Pin: Glanda pineala ( al treilea ochi )

Când toate chakrele se mută în jurul capului, având în centru glanda pineală, putem avea acces la celălalt tărâm. ( la alte dimensiuni mai inalte )

Zeul babilonian Thamus tine în mâna sa un con.

În Hinduism, zeiţa distrugerii si dărâmarii Vechiului pentru a purifica drumul Noului., Shiva are părul coafat ca un con, având încolăcit în jurul gâtului un şarpe şi desenul celui de al 3 lea ochi, în mijlocul frunţii.

În Hinduism, zeiţa distrugerii si daramarii Vechiului pentru a purifica calea Noului., Shiva are părul coafat ca un con, având încolăcit în jurul gâtului un şarpe şi desenul celui de al 3 lea ochi, în mijlocul frunţii.

Zeul vinului, Bachus, este reprezentat ţinând în mână un sceptru ce are în vârf un con. Alcoolul nu a fost denumit întâmplător şi spirt ( eng.spirit ), ci ca fiind legat de spirit, pentru că el are capacitatea de a deschide glanda pineală.

Spiritul uman