Tu ai iubit-Geo Bogza

Tu ai iubit,
și depărtările au cântat în tine asemeni unor harfe,
toate cântecele pământului și ale mărilor,
cântece pentru călătoriile fără sfârșit, pentru călătoriile fără urmă
pentru toți cei ce se desprind de țărmuri și se duc departe...

Un paradis regăsit -Geo Bogza

...

Visez o lume în care oamenii să fie scutiţi de degradarea de a cumpăra cireşele de pe tarabă. Visez o lume - şi nu cred că e o pură utopie - în care fiece om să aibă cireşul său. Să ştie că îl are şi că se poate duce primăvara să intre în comuniune cu el. Am spus cândva, gândindu-mă la trecutul omenirii, la lungul ei drum spre timpul de faţă: un om şi un foc, un om şi un câine...Iar acum, gândindu-mă la viitorul ei, la câte primejdii o pândesc, spun: un om şi un cireş. Un om şi un cireş, ca şi cum aş spune un om şi un paratrăsnet. Menit să-l apere de mortalele tensiuni de care s-a încărcat planeta.

Un om şi un cireş - un om trăgând spre sine crengile cireşului - înseamnă un om redevenit copil, reîntors la acea stare despre care Brâncuşi spunea că, atunci când am pierdut-o, am murit demult.

Noi, oamenii fluvii -Geo Bogza

Noi, oameni fluvii

noi, care străbatem lumea, plini de orgoliu,

ascunzînd în apele noastre adînci

atîtea contradicţii, atîta viaţă şi atîta moarte,

rămînînd puternici şi atunci cînd ne sfărîmăm în cataracte,

şi atunci cînd ne prefacem în mlaştini.

Mlaştini sau torente, purtăm în noi viaţa

tulbure de nămoluri, sau limpede, iar uneori

zdrobită de stînci,

atît de zdrobită, încît pare pierdută pentru totdeauna,

dar noi, oamenii fluvii,

ne adumăm iarăşi din noi înşine, din abisurile noastre,

şi pornim mai departe

rostogolind între maluri de lut

sămînţa suferinţei şi a bucuriei.

Noi, care ne despletim deznădejdea pe cinci continente

şi ducem pe umerii noştri popoare de corăbii

ne fărîmăm oasele de stînci

sau cădem în nămolurile din adîncul nostru,

mînînd mereu cadavre spre mare,

noi, oamenii fluvii,

entuziaşti şi trişti

şi plini de contradicţii.

Orice om-Geo Bogza

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.
Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.
Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.
Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi.

Cum îmi bate ceasul -Geo Bogza

Dacă îl ascult cu urechea dreaptă

Ceasul meu bate clipele vieţii mele.

Dacă îl ascult cu urechea stângă

Ceasul meu bate clipele vieţii tale.

Dacă îl ascult cu osul frunţii

Ceasul meu măsoară durata universului.

Dacă îl arunc în apă

Dau înapoi cu un regn şi devin copac.

Dacă îl arunc în foc

Dau înapoi cu două regnuri şi devin piatră.

Dacă îl arunc în neant

Şi îl ascult cu memoria morţilor

Dau înapoi cu trei regnuri

Şi devin Cuvânt.