O pasăre - Nina Cassian

O pasăre foarte-apropiată mie

- un fel de rudă -

mi-a indicat un izvor ascuns în pădure, 

de nimenea știut pâna atunci.

Am gustat din el

si m-am umplut de frunze.

Doua veverițe mi-au sărit pe umăr, 

iar izvorul însuși

mi-a încolăcit picioarele

ca o buruiană limpede.

Am stat așa pâna seara.

Apoi pasarea mi-a anunțat

sfârșitul tinereții.

Voiam să rămân în septembrie-Nina Cassian

Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie și palidă,
voiam să mă-ncarc de cenușa
cocorilor mei nestatornici
și vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
țigara mai albă ca luna,
și-n jurul meu – nimeni, doar marea
cu forța-i ascunsa și gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt – și să lunec
odată cu vara în toamnă…
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
Mi-e dat să mă smulg din priveliști
cu sufletul nepregătit,
cum dat mi-e să plec din iubire
când încă mai am de iubit…

În țara lui Mură-n Gură-Nina Cassian

În țara lui Mură-n Gură,
Totu-mi este pe măsură.
Când mă scol de dimineaţă,
Nu la șapte, ci la zece,
Vine-o tavă cu dulceață
Și-un pahar cu apă rece.
Şi dulceața zice: ia-mă!
Şi paharul zice: bea-mă!
Ia-mă! Bea-mă!
Ușor de zis!
Însă gura s-o deschizi,
Nu-i deloc așa ușor!
– Ajutor! Ajutor!
Lingurița, grijulie,
Îmi deschide gura mie.
Ei, așa mai merge, zic,
Dacă mă ajuți un pic!
Dar e timpul să fac baie!
Apa intră în odaie
Cu volanele-i albastre.
– Ne-adresăm domniei voastre!
– Cum doriți să fiți spălat?
Uite-așa, culcat în pat!
Cum doriți să fiți lăut?
Uite-așa, în așternut!
Iar acum, prosopul cel pufos
Se înclină, moale, până jos
– Eu să vă frec aș vrea, pe spate
– Nu, vai de mine, nu se poate!
Întreabă-te și întreabă-mă
Cum pot să ies din plapumă?
Afară-i frig, în pat e cald
La urma urmei, nu mă scald!
În țara lui Mură-n Gură,
Caști o gură cât o șură,
Și îndată-ți pică-n ea,
Tot ce vrei și tot ce ai vrea!
Sărmăluțe-n foi de viță,
Supă caldă, tocăniță,
Cozonac, compot, halviță
Cârnăciori și ciulama,
Murături et cetera.
Am mâncat, de m-am umflat!
Nu-i nimic, o macara, iată că pe sus mă ia
Și m-așează după plac,
Colo-n umbră-ntr-un hamac.
Huța-huța, ce să zic,
Bine-i când nu faci nimic.
Lecţiile stau pe masă,
Dar de lecții nici nu-mi pasă.
Stau şi moțăi în hamac,
Ele singure se fac.
- Dragă aritmetică, nu ştiu ce te-mpiedică
Să rezolvi vreo trei probleme!
Eu de fleacuri nu am vreme!
Draga mea gramatică,
Nu fi antipatică!
Nu fi, zău, nesuferită!
Și transcrie într-o clipită
Exercițiile mele!
Vezi că eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef să am memorie!
Ține minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
În ce an, și-n care loc!
Eu să-nvăț nu am timp deloc!
În țara lui Mură-n Gură,
Am prieteni pe măsură!
Vreţi să vi-i prezint cumva?
S-a făcut! Poftiți încoa’!
Ăsta-i Puiu-prinde-muște,
Asta-i Lica-vreau-galuște.
Ăsta-i Miță-strâmba-nas
Ăsta-i Duță-mielul-gras
Asta-i Sanda-somn în gene
Și-ăsta-s eu: burduf de lene.
Toată-toată ziulica,
Ați văzut? Nu fac nimica.
Și programul se încarcă.
Astfel, nu e de mirare,
Că ceva mă-mbie parcă
Și mă trage la culcare.
Ah! Îmi este somn de pic!
Și-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
Când vorbesc mai multișor
Obosesc îngrozitor!
În țara lui Mură-n Gură
Somnul repede te fură!
Nici n-ai timp să spui la lună
… Noapte bună!…

Proiect de înţelepciune - Nina Cassian

Ştiu de pe-acum ceasul acela în care
voi scotoci dupǎ tine, prin zece sertare,
ca sǎ-i pot spune cuiva cît de mult am iubit
în tinereţile mele.
Multe scrisori voi avea, şi fotografii,
teancuri de mimici, gesturi strivite de vii,
şi, printre ele, mîinile mele foşni-vor
searbǎd ca frunzele vechi.
Dar am sǎ spun, am sǎ spun cum zîmbeai lîngǎ mine
buzelor mele de-atunci, dulci si veline,
şi cum ştiai cǎ vom fi împreunǎ mereu,
veşnic (sau pînă la moarte).
Şi am sǎ spun cǎ aveai cîte-un profil,
care-şi pierdea în luminǎ hotarul fragil,
ochii pestriţi ca douǎ gîze imense,
prinse în ploaia de-april.

O sǎ mǎ laude-acela, fǎrǎ-ndoialǎ.
« Da, ai trǎit o frumoasă iubire de galǎ ... »
Eu voi închide sertarele. Ştiu de pe-acum
ceasul în care ...

Dezgheţ-Nina Cassian

Dacă m-ai chema, ar zvîcni

O mie de păsări în colivii ;

O mie de uşi s-ar da-n lături

Şi s-ar umple văzduhul de păsări

Şi – ca legătura de chei a pămîntului –

Ar zăngăni apele sub mîinile vîntului

Şi s-ar vesti dezgheţul pretutindeni !

Izvoarele-ar căpăta călcîie şi pinteni

Şi-ar începe să călărească la vale

Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre şi goale ;

Sloiul albastru al singurătăţii s-ar sparge în hău –

Tu, dezgheţul meu, soarele meu !

Nina Cassian - Dorul

Dragostea mea, 

ancoră grea, 

ţine-mă strâns;

toate mă dor:

gura – de dor, 

ochii – de plâns.

Vântul cazu –

- poate că nu, 

dar s-a facut

linişte-n cer, 

fără puteri, 

ca la-nceput.

Nu mai visez

paşi pe zăpezi, 

urme de vulpi;

nu mai sunt flori, 

sufletul lor

doarme în bulbi.

Singurătăţi…

Nu mi te-arăţi, 

nu-mi trimiţi veşti.

Cât fără rost.

Oare ai fost?

Oare mai eşti?

Cearta cu haosul-Nina Cassian

Vizitatorii mei sunt:

un domn întrerupt la mijloc, 

o doamnă continuă

şi fiica lor de tablă, 

un profesor care predă brânză, 

un asasin răcit, o droaie

de furnici necăsătorite, 

un copac cu mustăţi 

o barză tânară, 

un copil cu un picior de carton

şi trei ignoranţi ai legilor mişcării.

La sfârşit, apare

câinele de seară

care-i latră tare

şi-i pofteşte-afară.