Căsnicie-Valeria Boiculesi

... Şi vine o vreme

când te surprinzi

femeie –

uimită –

în alte oglinzi !

Se-ntorc tulburătoare poveşti ...

Eşti şi aici

şi dincolo eşti ...

Curg apele primăverilor,

curg,

cu vijelii de stele-n amurg;

salcâmii din fundul grădinii se-ntorc,

susură sălcii de aur 

şi torc ...

Eşti tu,

sau nu eşti ?

Rămâne s-aduci

probe de foc şi lăptuci,

palmele – murmur şi holdă şi prag,

paşii – răsură,

inima – steag –

inima ta, furtună şi-oţel,

urcată pe stemă de soare

inel !...

Depinde-Valeria Boiculesi

Vorbele-s ca şi-al mării nisip:
Poţi să le-aduni,
Poţi să le dai chip ...

(Din ele
poţi ridica şi castele,
cu geamuri
din cioburi de stele ;
marea se leagană –
şi unda-i verde chiar de le surpă
nu ai ce pierde !)

Vorbele-s ca şi-al mării nisip :
poţi să le vânturi,
poţi să le dai chip ...
Depinde
numai de tine acum,
dacă
îţi iese văpaie
sau fum –
dacă dărâmi,
sau înalţi !

Depinde de tine ce aripi le pui –
şi-n numele cui ...