Și-n toți fiorii care tremură-n natură,
Și-n zâmbetul ce-ți flutură pe gură
Se-mbrățișează visurile noastre tăinuite...
Ridica-ți ochii... în adânca strălucire
A-ncremenit o horhotă de nor subțire
Și-acum își mistuie-n albastru forma fină
Și nu rămâne-n marea de lumină
Decât un punct ce-n aer se ridică –
Săgetătorul zbor de rândunică.
În iarba crudă-și joacă umbrele subțiri
Mlădițe verzi și lungi de trandafiri.
Plutește-n atmosfera liniștită
Parfumul vag de floare nenflorită –
Că liliecii își ridică-n soare
Boboci mărunti, ciorchine zâmbitoare,
Iar din corole albe și fragile
Se-nalță, greu, parfumul de zabile.
Mi-e sufletul împrăștiat în toată firea...
Sub ochii umezi care-mi caută privirea,
Se-mbată ca o floare pe tulpină
De rouă, de parfum și de lumină.
