Bocet de adult I - Emil Brumaru

Poate c-ar fi trebuit, 

De cât sunt de amărât,

Să-mi dau drumu-n infinit 

C-un flutur legat de gât.

Vai de păpădia mea 

Ce-n abis se scutura

Suflată de oameni răi, 

Reparată hăi!

Cântec naiv-Emil Brumaru

De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci

După-amiază, când e-atât de bine,

Şi în sufrageriile adânci

Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine?

M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui

Rochia moale şi, rămasă goală,

Ne-am bate cu lichioruri amărui

De chimion şi mentă glacială.

Iar către-amurg, făr-a mai ţine minte

Cine suntem, aproape de mătasă,

Îngenunchind pe paturile sfinte,

Am da cu sufletele noastre foc la casă!

Cântec naiv-Emil Brumaru

M-ai înşelat c-o portocală!
Şi tu şi ea, în pielea goală,
Eraţi în camera impură
Când v-am surprins gură în gură,
Deasupra dânsa şi alături
Veşmintele-i, coji printre pături,
Mai transpirau dorinţi din pori
’Naintea marei dezmierdări
Cu tot dichisul şi alaiul.
Apoi m-ai înşelat cu ceaiul!

Ultima elegie-Emil Brumaru

A fost un timp când vă spuneam şi vouă
Umila mea părere despre rouă
Şi chiar purtam, topită-n fragi, pe scuturi
Umila mea părere despre fluturi,
Iar uneori v-a speriat puţin
Umila mea părere despre crini
Şi parcă şi acum pluteşte-n burg
Umila mea părere despre-amurg…

Balada crinilor care şi-au scris frumos-Emil Brumaru

Trăia într-un oraş din miazăzi

Un crin înzăpezit în datorii

Care primea, scrise pe pluş cu lapte,

Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;

Oh, pentru cruda lor corespondenţă

Aveau cea mai naivă diligenţă!

Ei îşi tăiau cu zimţii de la timbre

Miresmele-ntre dânşii să le schimbe,

Poştaşi înflăcăraţi puneau ştampile,

Cântând din corn, pe sacii cu pistile,

Plicuri adânci pudra, sculat din zori

Însuşi directorul caleştilor!!

Dar crinul ce trăia în miazăzi,

Fiind înzăpezit în datorii,

Îi răspundea din ce în ce mai rar

Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.

Apoi tăcu de tot. O rouă grea

Strivi parfumul amândurora.

Şi astfel cei doi crini nu şi-au mai scris,

Poştaşii au murit, poşta s-a-nchis,

Doar uneori mai trece monoton

Prin bulion un vechi poştalion...

Întâmplări-Emil Brumaru

Se întîmpla să-mi cadă-un fruct în mînă
Neatins decît de inocenţa mea,
Să-mi izvorască pragul, cheia-n uşă
Să înflorească mi se întîmpla.
Şi cum eram şi neatent şi-aproape
De mine orice astru se rotea,
Tăiam candid cu borul pălăriei
Cîte un soare fericit, cîte o stea...

Bocet de înger-Emil Brumaru

Rodul săptămînii
Cade-n palma mîinii
Şi mi-l iau străinii
Şi mi-l duc departe.
Roua mi-o desparte
De cîntec şi carte.
Lumina mi-o plimbă
Pe-o uliţă strîmbă.
Flaut schimbă-n drîmbă
Ţipînd a ruşine.
Şi-mi rup de pe mine
Aripile fine...