Am fost un naiv care s-a respectat,
Mi-am hrănit iluziile
Mai bine decât mi-am hrănit copiii.
Am fost un naiv de modă veche,
Abia aşteptam să mă mintă cineva
Ca să-l cred.
Mi-am rugat adversarii
Să construiască adversităţi plauzibile
Ca să cred şi eu.
Am fost un naiv,
Am crezut în fete mari
Şi-n cuvântul de onoare,
Am crezut în adversari,
Am crezut în adversare.
Am constatat că nu e nimic nou sub soare,
Că iluziile sunt la fel de primejdioase
Astăzi ca şi ieri
Şi vor fi şi mâine
Când voi continua să le am
Şi să fiu mai naiv decât astăzi
Cautând mereu
Ceea ce mereu am crezut
Că am găsit
Şi de fapt nu găsisem niciodată.
Iartă-mă ,Doamne, de naivitatea mea
Şi dă-mi-o astăzi
Încă o dată şi încă o dată
Să mai pot crede
Să-mi mai pot aminti,
Şi totuşi, şi totuşi,
Să mai fiu naiv,
Să mai fiu credul,
Să mai fiu prost,
Ultimul prost.
În care se mai găseşte,
Combustibilul de mişcat
Lacrimile în ochi.
