Noi, oamenii fluvii -Geo Bogza

Noi, oameni fluvii

noi, care străbatem lumea, plini de orgoliu,

ascunzînd în apele noastre adînci

atîtea contradicţii, atîta viaţă şi atîta moarte,

rămînînd puternici şi atunci cînd ne sfărîmăm în cataracte,

şi atunci cînd ne prefacem în mlaştini.

Mlaştini sau torente, purtăm în noi viaţa

tulbure de nămoluri, sau limpede, iar uneori

zdrobită de stînci,

atît de zdrobită, încît pare pierdută pentru totdeauna,

dar noi, oamenii fluvii,

ne adumăm iarăşi din noi înşine, din abisurile noastre,

şi pornim mai departe

rostogolind între maluri de lut

sămînţa suferinţei şi a bucuriei.

Noi, care ne despletim deznădejdea pe cinci continente

şi ducem pe umerii noştri popoare de corăbii

ne fărîmăm oasele de stînci

sau cădem în nămolurile din adîncul nostru,

mînînd mereu cadavre spre mare,

noi, oamenii fluvii,

entuziaşti şi trişti

şi plini de contradicţii.