... Şi vine o vreme
când te surprinzi
femeie –
uimită –
în alte oglinzi !
Se-ntorc tulburătoare poveşti ...
Eşti şi aici
şi dincolo eşti ...
Curg apele primăverilor,
curg,
cu vijelii de stele-n amurg;
salcâmii din fundul grădinii se-ntorc,
susură sălcii de aur
şi torc ...
Eşti tu,
sau nu eşti ?
Rămâne s-aduci
probe de foc şi lăptuci,
palmele – murmur şi holdă şi prag,
paşii – răsură,
inima – steag –
inima ta, furtună şi-oţel,
urcată pe stemă de soare
inel !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu