Frunză verde de piperi de Vasile Alecsandri

                        „Frunză verde de piperi,

                        Haide, puică, în deal la peri

                        Să te-ntreb ce-ai făcut ieri?”

                        „Am dat apă de neferi;

                        Am dat apă de spălat,

                        Buze dulci de sărutat”.

                        „Şi la mine n-ai gândit?

                        De păcat nu te-ai ferit?”

                        „Decât sfântă c-un mişel,

                        Mai bine c-un voinicel.

Vulpea - Radu Stanca

Ca tânărul spartan ascund sub haină
Vulpea furată-a timpului ce trece.
Dacă mă muşcă tac şi-ndur în taină
Fără să tulbur lumea ce petrece.

Glumesc nepăsător şi râd cu hohot
În timp ce ea îşi vâră colţii-n mine,
Simt sângele ţâşnind cu mare clocot
Dar mă prefac că-s vesel şi mi-e bine.

Şi mă voi mai preface-n continuare
Chiar de mi-ar fi durerile-nzecite,
Prea mare-i furtul ca să ţip că doare…
Aşa dor visurile împlinite…

Ca tânărul spartan ascund în mine
O vulpe… care atâta timp cât tace
Şi muşcă-adânc din carnea mea, e bine…
Ce-am să mă fac când va porni să latre?

De n-ar fi decât visul… - Radu Stanca

De n-ar fi decât visul și tot ar fi de-ajuns
Sǎ mi te-aducǎ-n minte când mǎ cuprinde dorul
Ȋnsǎ mai e și cupa-aceasta unde-ascuns
Ṭin trupul tǎu, și sânul, și șoldul, și piciorul…

O iau ȋn mâini și parcǎ, privind-o, ȋmi revii
Zburând numai o clipǎ ușor pe dinainte,
Pe fundul ei cu luciu de ape argintii
Te vǎd ca-ntr-o oglindǎ-a aducerii aminte.

Când o ciocnesc cu alt vas, ȋn clinchetul stârnit
Sub streșinile casei plouatǎ cu petale,
Ṭi-aud, rostogolindu-și vioiul clipocit,
Sonorul râs ce parcǎ-ți spǎrgea ȋn dinți cristale.

Iar noaptea, când o umplu cu sângeriul must
Și când, aprins la fațǎ de aspra bǎuturǎ,
Pun gura mea pe gura ei roșie și gust,
Simt ca prin vis pe buze știuta-ți mușcǎturǎ…

Pe lângă plopii fără soț-Gheorghe Sărac

Această Lună lină-Grigore Vieru

    Această Lună lină
De nu va răsări -
În locu-i răsări-va
Lin chipul maică-mi.
Acest, o, glas al mierlei
Pe ram de va muţi,
În locul lui suna-va
Sfânt glasul maică-mi.
Această punte, Doamne,
De se va prăbuşi,
Întinde-s-or în locu-i
Mâini două-a maică-mi.

                                                                             
                                                                                 

Vis de-o clipă-Alexandru Vlahuţă

S-a întunecat şi plouă.

Dus pe gânduri, în tăcere,

Migălesc o formă nouă 

Pentru vechea mea durere.

Tu tiptil vii pe la spate,

Nici te simt, de lin ce-aluneci,

Cu mâini moi şi parfumate

Dulce ochii mi-i întuneci.

A ţinut o clipă doară

Şi în veci n-o să mai vie...

Unde eşti, sfântă comoară

De noroc şi poezie?

Bătălia s-a sfârşit...- Zaharia Stancu

Bătălia s-a sfârşit, soldatul

rămas pitulat într-o mască

Undeva departe pământul geme

Gata să urle, gata să nască.

Deasupra cerul gol şi soarele

În jur câmpul gol şi morţii

Sufletele lor stau drepţi şi aşteaptă

Să intre-n rai în faţa porţii.

Soldatul din mască vede o floare

Şi vesel şi-o pune după ureche

Ce mândră, ce pură e lumea

Ce rea, ce urâtă, ce veche

Bătălia s-a sfârşit, soldatul

Ridică fruntea să vadă iarba

Ţiuie-un glonţ rătăcit

Şi-i sfărâmă tâmpla şi barba

Deasupra cerul gol şi soarele

În jur câmpul zdrobit de obuze

În mască soldatul nu mai are

Nici ochi să vadă, nici buze.