luni, 30 ianuarie 2012

Blestem de om sărac-Andrei Radu

Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat!
Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
Şi-ati pus pe noi şi jug de boi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lasat numai ruine!
V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mănăstiri şi cu biserici
Şi vile v-aţi făcut, de soi...

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.
Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
Şi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.
Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunatură de siniştri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa?
Ghiolbani de jafuri şi gherţoi,

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Şi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeţi roi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
Şi să vă roadă viermii capul!
Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
Şi să aveţi doar oase moi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Deformaţie profesională



Cabinetul unui psihiatru. Se deschide uşa şi intră un barbat, în patru labe cu ceva în gură.
Psihiatrul : - Vai! Cine a venit la noi? O pisicuţă?
Bărbatul se târâie până în colţul cabinetului. Doctorul îl urmăreşte.
- Un căţeluş?
Bărbatul trece cu mâna pe lângă perete şi se târâie în celălalt colţ.
Doctorul nu renunţă: - Ah! Cred ca e un arici! Nu? O broască ţestoasă?
Bărbatul scoate un cablu din gură şi zice:
- Auzi, mă mai freci mult la cap sau mă laşi să îţi instalez internetul?

vineri, 27 ianuarie 2012

N-am să vă spun...Zaharia Stancu

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Când bate vântul peste deltă, trestiile
Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foşnesc

N-am să vă spun pe cine aştept, dar aştept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboară.
Toate cântecele lumii, toate, s-o ştiţi,
Încap într-un flaut, într-o vioară,

Cerul n-are margini, stelele au,
Miez şi margini de foc are şi soarele.
Vântul de seară mi-a spus c-o să moară
Dac-o să-i rupeţi în drum picioarele.

Ce să fac, dudule? Încotro s-o apuc?
Mă strigă din patru părţi zările.
Munţii cu păduri cu tot mor sufocaţi
Şi-n curând o să moară sufocate şi mările.

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crângurile sunt pline de flori şi de iarbă
Şi de arbori plăpânzi care cresc.

Sânge evreiesc


Iţtic era angajatul unui Şeic. După un accident, Şeicul necesita transfuzie urgentă şi singurul cu aceeaşi grupă de sânge este Iţic. Acesta speriat se duce la rabin şi il intreabă ce sa facă.
- Fiule dă-i sânge, e şi el om ca şi noi, faci o faptă bună, salvezi o viaţă…

Îşi revine Şeicul şi îl umple pe Iţic de bogaţii, maşini, femei.

Se repetă întâmplarea, iar se duce Iţic la rabi, acelaşi răspuns, dă iar sânge şi când se vindecă Şeicul ii trimite cadou un buchet de flori şi o sticlă cu vin. Se miră Iţic, dar asta este!!

Se repetă a treia oară toată întâmplarea, Şeicul îi trimite o scrisoare de mulţumire.

Iţic foarte confuz se duce la rabin:
- Păi bine măi rabi, prima oară averi, apoi o sticla cu vin…. mă rog, da’ acu’ pur şi simplu o felicitare?? doar i-am salvat viaţa, a treia oară, nu??
- Vezi măi Iţic, a început să aibă sângele nostru!!

miercuri, 25 ianuarie 2012

Unde va merge Băsescu


Traian Băsescu îl cheamă la Cotroceni pe Ministrul de Finanţe.
- Scoţi urgent 2 miliarde de euro pentru modernizarea penitenciarelor şi asigurarea celor mai bune condiţii de trai puşcăriaşilor.
- Dar... vă rog, dacă am avea banii ăştia i-am da celor din învăţământ.
- Bă, tu ai impresia că după ce termin mandatu' mă duc la şcoală?

duminică, 22 ianuarie 2012

Niciodată, de Adrian Păunescu

Un cântec nu-i nimic în lumea asta
Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci
Când el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci.
Destul cu-atâtea găşti aristocrate
Ce caută şi-n cântece câştig
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig.

Niciodată, niciodată
Să nu uităm de cei mai trişti ca noi.

Dezmoşteniţii-şi caută o cale
Nenorociţii trec cu paşii grei
Nu ne putem închide-n cabinete
Făcând uşor abstracţie de ei.
Mizeria există până-n oase
Popoare mor şi indivizi decad
Nu-i cântec pe pământ să nu miroasă
A foc, a năduşeală şi a iad.

Şi dacă toate cântecele noastre
Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Suntem mereu datori să facem tot.
Măcar atât din toate să rămână
Din tot ce-am pătimit la focul mic
Un vers, o spovedanie, un cântec
De partea celor care n-au nimic.




vineri, 20 ianuarie 2012



Doi bătrânei stau de vorbă în parc.
- Femeile sunt mai norocoase decât bărbaţii când îmbătrânesc, zice primul.
- Cum aşa? întreabă al doilea.
- Păi, uite… eu de-abia îmi aduc aminte cum era când făceam dragoste cu soţia mea, iar ea e mai sănătoasă ca niciodată!
- Cum adică e mai sănătoasă acum?!
- Uite aşa bine… Când eram tineri, de câte ori ne băgam în pat, ea avea mereu migrene. Acum că a îmbătrânit, n-a mai avut o migrenă de ani de zile!

joi, 19 ianuarie 2012

Leul nu mai are valoare


Leul nu mai are valoare. Ce-i de facut?
- Îi dam patru gauri.
- Si asta ar rezolva ceva?
- Nu, dar am putea să-l vindem ca nasture.

La coadă la carne....(remember)!



La coadă la carne, un glumeț face haz de necaz:
- Care este deosebirea dintre porc şi macelarie? Simplu: porcul are coadă mică şi carne multă, măcelăria....
Un tovarăş de la coadă i se adresează:
- Dar care-i deosebirea dintre ceasul meu şi tine?
- E bună! Nu ştiu...
- Ceasul meu merge singur, tu mergi cu mine!

miercuri, 18 ianuarie 2012

Punctul de vedere al copiilor


Nuditatea:
O mama se plimba cu masina impreuna cu cei trei copii mici intr-o dupa-amiaza torida de vara, cand o femeie dintr-o decapotabila s-a ridicat din scaun si a inceput sa le faca cu mana. Femeia era total goala. In timp ce mama isi revenea din soc si se gandea sa le spuna repede copiilor sa nu se uite, fetita de cinci ani i-a spus inocent:
"Mami. Femeia aia nu poarta centura de siguranta!"
************
Un baietel s-a pierdut pe culoarele unei sali de gimnastica si a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au inceput sa tipe, sa insface prosoape sa se acopere si sa fuga in toate partile ca sa se ascunda. Baietelul le-a privit uimit dupa care a intrebat senin: "Ce s-a intamplat? N-ati mai vazut un baietel in viata voastra?"

Onestitate:
Un baietel de patru ani a venit alergand din baie sa-i spuna mamei ca si-a scapat periuta de dinti in toaleta. Mama a scos-o din toaleta si a aruncat-o la gunoi. Atunci baietelul a stat si s-a uitat putin gandindu-se, dupa care a fugit in baie si s-a intors cu periuta mamei. A ridicat-o in fata mamei si i-a spus cu un zambet incantat: "Mai bine ai arunca-o si pe asta pentru ca a cazut in toaleta acum doua zile".

Pareri:
In prima zi de scoala, un elev din clasa intai i-a dat invatatoarei un bilet de la mama sa. Pe bilet scria: "Parerile exprimate de acest copil nu sunt neaparat cele ale parintilor lui".

Ketchup:
O femeie se chinuia sa faca sa curga ketchup dintr-o sticla. In timp ce se chiunuia i-a sunat telefonul asa ca l-a rugat pe baietelul ei de patru ani sa raspunda la telefon. "Este directorul, mama" i-a spus copilul mamei. Dupa care a adaugat: "Mama nu poate raspunde acum. Da o sticla peste cap".

Batranete:
O mama facea voluntariat la o organizatie care ducea hrana batranilor fara ajutor. In timpul orelor de program o lua pe fetita sa de patru ani cu ea. Pe acestea o fascinau bastoanele, scaunele cu rotile si alte lucruri care aveau legatura cu batranii. Intr-o zi mama a gasit-o holbandu-se la o proteza de dinti care statea intr-un pahar cu apa. In timp ce mama se pregatea sa raspunda la inevitabilele intrebari ale fetitei, acesata s-a intors si a soptit "Zana maseluta n-o sa creada niciodata asa ceva".

marți, 17 ianuarie 2012

Base si Boc in campania electorala-



Base catre Boc in campania electorala, trecand pe langa un sat din zona Clujului :
- Boc ia sa te vad daca faci rost de bautura.
- Lejer dom' presedinte...
Peste o ora vine Boc fara nimic.
- Si bautura, intreaba Base ?
- Sunt saraci, amarati nu au nimic si nici postasu' nu a mai trecut pe aici de fo juma' de an.
Ehhhhhhh zice Base, tineret - tineret, hai cu mine sa-ti arat cum se face.
Ajung ei la prima casa.
- Sa traiesti tataie (zice Base) catre un mos
- Sa traiti.
- Venim din parte puterii sa schimbam situatia in tara , vad ca ai casa veche si mica ?
- Vai ce veche este si ce mica.. si se darama (zice mosu').
- Noteaza Boc , casa noua + 1 hectar pamant din partea puterii... sa inteleg ca si baba e batrana si nu mai e cum a fost ?
- Vai asa este e batrana, cicalitoare, ma si bate...
- Noteaza Boc , sotie noua din partea puterii.
Mosu plin de bucurie si recunostinta ii invita in casa pune pe masa de mancare, o sticla de vin si una de tuica.
Au stat, au baut s-au distrat si la plecare se intoarce Base catre mos:
- Tata, pai sa inteleg ca si p**a o ai batrana si nefunctionala ?
- Vai dragilor (lacrimand) spune mosul si asta e adevarat.
- Noteaza Boc: o P**A din partea puterii.

Suspendarea lui Basescu

Poezie scrisa de un african



Cand ma nasc, sunt Negru
Cand cresc, sunt Negru
Cand stau la soare, sunt Negru
Cand mi-e frig, sunt Negru
Cand sunt speriat, sunt Negru
Cand sunt bolnav, sunt Negru
Iar cand mor, sunt tot Negru....
Iar tu, tipule Alb
Cand te nasti, esti Roz
Cand cresti esti Alb
Cand stai la soare, esti Rosu
Cand ti-e frig, esti Albastru
Cand esti speriat, esti Galben
Cand esti bolnav, esti Verde
Iar cand mori, esti Cenusiu....
Si tu ma numesti pe mine COLORAT???
CURCUBEUL DRACULUI !!!!!!

duminică, 15 ianuarie 2012

Lucifero-Mihai Eminescu

traducere de Sauro Albisani
(din volumul Mihai Eminescu - Poesie/Poezii, Pontica 2000)



Ci fu come nelle leggende,
ci fu una volta sola,
di celebri re discendente
una splendida figliola.

Unica in mezzo ai suoi parenti,
bella come nessuna,
come la Vergine fra i santi,
fra le stelle la luna.

Dall’ombra dei vasti soffitti
s’allontana, si sporge
a una bifora: nei suoi tragitti
Lucifero la scorge.

Guarda di lassu come invade
il mar della sua luce
e lungo le liquide strade
nere chiglie conduce.

Gli occhi al cielo ogni giorno protesi,
alla voglia soggiace;
e anche lui che la fissa da mesi,
la ragazza gli piace.

Quando sopra i suoi gomiti china
come in sogno le tempie,
nel cuore la voglia s’insinua
e l’anima riempie.

Egli sembra di luce piu bella
ogni notte avvampare
quando dentro il suo tetro castello
lei nell’ombra gli appare.



Nella stanza, seguendo dappresso
la donna, s’introduce,
coi suoi gelidi strali egli tesse
una rete di luce.

E quando si stende sul letto
la ragazza, e sbadiglia,
le sfiora le mani sul petto
e le chiude le ciglia.

Un raggio lo specchio precipita
sopra il corpo supino,
sui grandi occhi che palpitano,
sul suo volto reclino.

Lei lo guarda con un sorriso,
nello specchio, che spasima,
giacche la rincorre deciso
a catturarle l’anima.

Gli parla nel sogno con rotti
sospiri profondi:
«Signore delle mie notti,
perche non vieni? Scendi!

Quaggiu! soave Lucifero, scendi,
su di un raggio precipita,
la mia casa la mia anima prendi,
rischiara la mia vita!»

Lui l’ascolta tremante,
gia piu fulgido appare,
rapido in un istante
s’inabissa nel mare;

E l’acqua dov’egli e caduto
vortica a mulinello
e dall’abisso sconosciuto
esce un giovane bello.

Poi lieve attraversa il vetro
della finestra come una soglia
e tiene nel pugno uno scettro
circondato di foglie.

Un giovane voivoda pare
dai soffici capelli,
indossa un grigio sudario
sopra le nude spalle.

Ahi l’ombra della sua effigie
e come un cereo stampo -
un morto dagli occhi vigili
che mandano un lampo.

«Fu arduo udendo il tuo appello
dalla mia sfera arrivare,
poiche padre m’e il cielo
e madre il mare.

Per giungere al tuo luogo
a guardarti dappresso
son sceso dal mio firmamento
e dal mar sono riemerso.

Oh vieni! tesoro mio solo,
abbandona ogni cosa!
io sono Lucifero in cielo,
tu sarai la mia sposa.

Lassu nel palazzo superno
vivrai per l’eternita
e tutto l’immenso oceano
a te obbedira».

«Sei bello, siccome nei sogni
un angelo puo apparire,
ma lungo la via che m’insegni
non ti potro seguire;

Straniero all’aspetto ed al volto
non han vita i tuoi raggi,
che io sono viva, e tu morto,
e il tuo sguardo mi ghiaccia».



Passa un giorno, ne passan tre,
ed ecco a notte viene
Lucifero sopra di lei
coi suoi raggi sereni.

Di lui forse, ad un tratto, nel sogno
l’assaliva il ricordo,
e il re delle onde agogna
dai profondi precordi:

«Quaggiu! soave Lucifero, scendi,
su di un raggio precipita,
la mia casa la mia anima prendi,
rischiara la mia vita!».

S’estinse dal grande dolore
com’egli in ciel l’udi
e il cielo comincia a ruotare
ove l’astro peri.

Nell’aria una fiamma rubente
il pianeta squaderna,
dal regno del caos, risplendente
un bel volto s’incarna.

Sui neri capelli ha cinto
un diadema che sembra bruciare,
avanza fluttuando sospinto
dalla fiamma solare.

Dal nero mantello gli sortono
marmoree le braccia,
avanza tristissimo, smorto,
e pallido in faccia;

Ma gli occhi grandi e magici
brillan ne’ loro spechi,
due tormenti selvaggi
chimerici e ciechi.

«Soltanto con grande dolore
io lasciai la mia sfera
poiche padre m’e il sole
e madre la sera;

Oh vieni! tesoro mio solo
abbandona ogni cosa:
io sono Lucifero in cielo,
tu sarai la mia sposa.

Oh vieni, sui biondi capelli
porro serti di stelle,
perche tu risplenda nei cieli
piu fulgida di quelle».

«Sei bello, siccome nei sogni
un demone puo apparire,
ma lungo la via che m’insegni
non ti potro seguire!

Mi bruciano tutta i tuoi sguardi,
pel tuo crudele amore
m’angoscian quegli occhi maliardi,
duole nel petto il cuore».

«Ma come vuoi ch’io scenda
e a te mi faccia uguale,
che sono un essere eterno
mentre tu sei mortale?».

«Ignoro il linguaggio eletto,
non lo so proprio dire -
Benche tu dialoghi schietto,
non ti posso capire;

Se vuoi che con fede profonda
m’innamori di te,
discendi quaggiu nel mio mondo,
mortale come me».

«Ch’io abiuri la mia eternita
per un bacio reclami,
ma noto cosi ti sara
quanto t’ami;

Rinasco percio dal peccato,
un’altra legge accolgo;
io sono all’eterno legato,
adesso me ne sciolgo».

Di nuova va via… un’altra volta.
Per amor di una fanciulla
si strappa cosi dalla volta
celeste, piu giorni.


Intanto pero Catalino,
un paggio astuto ed abile
che riempie le coppe di vino
ai commensali a tavola,

il paggio che regge il mantello
della regina, al seguito
di chi l’adotto trovatello,
ma con lo sguardo illecito,

come due peonie rosse
le gote in quel visino,
ratto ratto s’apposta
a spiar Catalina.

Si fa bella come non mai,
lei, e fiera, la bruci il fuoco!
Eh via! Catalino, ora! dai!
rischia adesso il tuo gioco.

Lei passa e, in un canto, vicino
a se la stringe sagace.
«Su, basta! Che vuoi, Catalino?
Va’ via, lasciami in pace».

«Che voglio? vorrei non trovarti
sempre sempre in ambasce,
che ridessi piu spesso, e rubarti
per una volta un bacio».

«Che sono codeste richieste?
lasciami alla mia sorte -
Per Lucifero l’celeste
sento un diolo di morte».

«L’amore per filo e per segno
io ti vorrei mostrare
a patto che tu non ti sdegni
e ti lasci guidare.

Qual tende il caciatore all’uccellino
nel bosco il laccio,
se io tendo il braccio mancino
cingimi col tuo braccio;

e fissami gli occhi se vedi
che il mio sguardo t’invita...
sollevati in punta di piedi
se ti stringo la vita;

e quando il mio volto si china,
che il tuo resti levato,
e duri cosi senza fine
quello sguardo assetato;

perche dell’amore tu imperi
adesso ogni virtu,
appena mi chino a baciarti
baciami anche tu».

Ascolta il giovinetto
offesa e incuriosita,
pudibonda e civetta
lo respinge, lo invita.

E piano gli dice: «Da bambino
t’imparai a conoscere,
e scansafatiche e birichino
noi ci potremmo intendere...

Ma un astro ha abbandonato
la quiete dell’oblio,
il cielo sconfinato
del suo marino esilio;

e abbasso le ciglia furtiva
perche le bagna il pianto
se sento flottar l’onda viva
che va a morirgli accanto;

perche sia sconfitto il mio duolo
d’ognoto amore ei brilla,
ma sempre piu su, sale in volo,
ch’io non posso seguirlo...

Coi gelidi raggi s’esterna
dal suo mondo lontano
e l’amo in eterno e in eterno
mi rimarra lontano…

E lascio che i giorni mi passino
aridi come steppe,
ma odora la notte d’un fascino
che mai prima non seppi».
«Ancora tu sei bambinella…
fuggiremo alla busca,
ch’ogni orma di noi si cancelli,
nessuno ci conosca.

Entrambi saremo prudenti
e ilari e belli
e tu scorderai i tuoi parenti
e la voglia di stelle».



Si mosse Lucifero. L’ali
gli crebbero nel cielo,
brucio millenarïe calli
in un secondo solo.

Un mondo di stelle superno,
laggiu di stelle un mondo -
sembrava un lampo eterno
la in mezzo, vagabondo.

Vedeva d’intorno dai gorghi
del caos guizzare,
come accadde ai primordi,
immense luminare;

ed ecco nascendo l’accerchiano
come un mare… e lui vola, nuota,
pensier che la voglia soverchia,
fin quando scompare nel vuoto;

che giunge ove non c’e frontiera
ne occhio che s’orienti,
e invano anche l’attimo spera
di nascere dal niente.

E il niente, ed e nondimeno
la sete che l’arde e travia,
e un abisso
simile al cieco oblio.

«Dal peso dell’orrido eterno
se m’avrai liberato,
nei secoli a te si prosterni,
Padre, tutto il creato;


ogni cosa, Signor, mi puoi chiedere
ma dammi un’altra sorte,
o tu che sei fonte dell’essere
e datore di morte;

ah questo immutabile nimbo
ritoglimi e il fuoco allo sguardo,
e dammi soltanto in cambio
un attimo d’ardore…

Nel caos, Signore, io giacqui,
rigettami nel caos…
e se dal riposo io nacqui,
ho sete di riposo».

«O tu che da fonde voragini
sorgi col mondo intero,
non chiedere segni e miraggi;
sono solo chimere;

tu dunche vorresti farti uomo,
assomigliarti a loro?
Ma quelli se muoiono a sciami,
ne nasceranno ancora.

E durano quanto nel cielo
qualche vuoto ideale -
Se l’onda incontra un avello
ecco un’altr’onda uguale;

soltanto le stelle hanno amiche,
schiavi della sorte:
senza tempo ne spazio noi neanche
conosciamo la morte.

Dal seno dell’ieri immortale
nasce l’ora che fugge,
se un sole nel cielo scompare
un altro sole sorge;

e se anche ora sembri risorto
poi la morte lo pasce,
che nata ogni cosa alla morte
morira per rinascere.

Tu solo, Iperione, tu solo
identico tramonti…

Mi chiedi - mia prima parola
- che ti faccia sapiente?

Tu vuoi che ti dia una voce
che a sentirla cantare,
si muovano i boschi e le rocce
e l’isole del mare?

Vuoi forse mostrar se si puo
esser giusto eppur fiero?
La terra in frantumi ti do
perche tu abbia il tuo impero.

Ogni sorta di navi e di barche
e legioni ti do
perche i mari e le terre tu varchi,
la morte no…

E la morte com’e che t’allieta?
Ora volgiti e intendi
verso quel roteante pianeta:
guarda cio che t’attende!».



Nel luogo assegnatogli in cielo
Iperione ritorna
e piove cosi come ieri
il suo lume d’attorno.

Ed anche la notte imbruna
poiche la luce scema;
tranquilla rispunta la luna
sulla laguna tremula

e riempie di raggi e barbagli
gl’intricati viottoli.
Nascosti dall’ombra dei tigli
stan due giovani, soli:

«Oh lascia che il capo sul seno
io t’appoggi, amore,
al raggio dell’occhio sereno
e dolce da morire;

la loro luce diaccia
getta sui miei dilemmi,

spandi l’eterna pace
sui notturni patemi.

Lenisci il mio dolore,
sopra di me rimani,
tu che sei il primo amore
e l’ultimo domani».

Dall’alto Lucifero scorge
l’ebbrezza su quelle facce;
appena il suo braccio le porge
lei gli tende le braccia...

Odorano i fiori d’argento
in dolce pioggia s’effondono,
sul capo dei piccoli amanti
dai lunghi boccoli biondi.

Ma lei tutta presa d’amore
alza gli occhi. E vede
Lucifero. Senza parole
una grazia gli chiede:

«Quaggiu! soave Lucifero, scendi,
su di un raggio precipita,
la mia casa la mia anima prendi,
rischiara la mia vita!»

E lui come un tempo s’accende
sulle vette e sui boschi,
remoti deserti movendo
di rabide burrasche;

ne piu come allora e caduto
dentro il mare dall’alto:
«Che t’importa, figura di luto,
se saro io o un altro?

Nel circolo angusto vivendo
fortuna vi governa,
mentre io nel mio mondo mi sento
gelido ed eterno».

miercuri, 11 ianuarie 2012

Reuniune virtuala la nivel inalt

Facebook :
- Eu cunosc pe toată lumea!
Internet:
- Eu ştiu tot!
Youtube:
- Eu ştiu orice muzică şi întâmplare!
Google:
- Fără mine nu puteţi trăi!
Curentul:
- Să mori tu!?

Timpul unei lumi bizare-Sorin Cerin


Lacrima de destin însângerat
de Timp,
parasit de sarutul marii noastre iubiri,
legamânt de cer si eternitate,
de senin si nori de intimitate,
de atât de mult Tine,
încât toate gardurile vointei,
par a se surpa,
peste steaua mea calatoare,
de dor.

Am înteles de ce ramurile mugurilor,
viselor noastre reusesc sa înfloreasca,
pe buzele fierbinti de iubire,
a lacrimilor Lui Dumnezeu,
care abia acum a înteles,
de ce a gândit imperfectiunea,
acestei lumi bizare,
prin care ai devenit steaua eternitatii,

marți, 10 ianuarie 2012

Am zărit lumină...Marin Sorescu


Am zărit lumină pe pământ
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți.


Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?


Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.


Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Și atâta lumină încât
Crește iarba.


Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești.


O cafea neagră voi servi, totuși
Din mâna ta.
Îmi place că tu știi s-o faci
Amară.

luni, 9 ianuarie 2012

Parola buclucasa




O femeie, inginer de sistem, instala un calculator intr-o retea pentru un coleg de lucru. Cand a venit randul setarii parolelor ea l-a intrebat ce cuvant vrea sa folosesca pentru logare. Vrand sa o intimideze, tipul i-a spus "penis". Fara sa clipeasca, aceasta i-a introdus parola dorita, a reintrodus-o pentru confirmare dupa care era sa se prabuseasca de ras in fata monitorului. Curios, tipul i se uita peste umar si vede raspunsul calculatorului: PASSWORD REJECTED....NOT LONG ENOUGH.

HOT LINE MICROSOFT



Suna un client la Hotline la Microsoft:
- Am instalat versiunea beta de Windows XP si de atunci nu mai functioneaza Office 2000!
- Si noi am avut aceeasi problema...
- Si ce ati facut?
- Am mai instalat o data Windows XP!
Dupa o ora suna din nou clientul:
- Acum nu mai functioneaza nimic!
- Nici la noi...

duminică, 8 ianuarie 2012

Arca lui Noe...made in Romania

-2012-
Vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit in… Romania, si-i zice:
- Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile!

Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina.
- Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
- Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp … Am nevoie de autorizatie de constructie. Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansata la apa. Apoi sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata.
Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor, si de asemenea au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mica, inseamna cruzime asupra lor.
Am un proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarece inca nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier iar Blocul Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei deoarece nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.
Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarce sustin ei ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.
Deci, Doamne, iarta-ma! Dar imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis.

Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele din nou aparu stralucitor pe cer.
- Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
- Nu ,Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte…

Balada TV-autor necunoscut

Avem o tara frumoasa;
Mai bine sa stai acasa,
Privind la televizor.
Ora cinci e cu-n omor;
Beat fiind si fara treaba,
Altu-a violat o baba,
Trei tigani isi fac palate,
Opt sosele sunt blocate,
Cinci soferi ebrietati,
O bataie intre frati,
Unul, care-n drum spre piata,
A alunecat pe gheata
Si si-a rupt din nou piciorul,
O mardeala cu toporul,
Patru spargeri din auto,
Unul leafa si-a baut-o,
Altul sora si-a batut-o,
Doi copii cu pocnitori,
Inca trei copii din flori,
Un scandal intre vecini,
Patru furturi de gaini,
Doi tarani si-au mâncat calul
Si s-a terminat jurnalul.
Gata, ura si la gara,
Ca-ncep stirile de seara!
* * *
Dar, indiferent de post,
Toate stirile-ncep prost:
Leul a ajuns pisică,
Leafa va fi tot mai mică,
Toata tara e in criza,
Unii n-au curent la priza,
Pe alocuri musca gerul
Si-a-nghetat caloriferul,
Situatia-i de groaza,
Multi patroni concediaza,
Trei directori sint demisi,
Ministrii sint indecisi,
E scandal in PSD,
Fiindca Oprea nu stiu ce,
Vine si Vanghelie,
Boc mentine ordonanta,
Altii sar iute cu clanta,
Trei controale prin spitale,
Leul se duce la vale....
* * *
Un calup publicitar
Cu-aceleasi reclame, iar:
Ciocolata si bomboane,
Modele de telefoane,
Creme, alifii, sampoane,
Bere, guma sau tampoane,
Un nou var de dat pe ziduri,
Noua crema pentru riduri,
Iarna-i grea, oferta-i mare,
Noi avem o intrebare:
De ce, dup-atitia ani,
La oferta nu-s si bani?
* * *
Din nou stiri, din nou scandal,
Unii sint luati de val
Si se pun pe declaratii
In fata intregii natii.
Iliescu-i cu gargara,
Sica Orban cu chitara,
La gât Băse poartă lant,
Dascalii n-au nici un sfant,
Economia-i in sant,
In Gaza inca un mort,
Dar vin stirile din sport:
Pe Mutu il doare-n cot,
Popa iar pleaca de tot
Si nu vrea sa mai ramina,
Gigi nu s-a-ntors la stână,
Si din cind in cind, asa,
Unii merg la DNA.
Dupa sport, timpul probabil,
Care nu e prea valabil.
Gazele le taie rusu',
Despre frig vorbeste Busu,
Si-apoi, gata. Dupa care,
Cite-un film in reluare...
Avem o tara frumoasa;
Mai bine sa stai acasa
Si dup-aia sa te miri:
"Asta-i tară ? Astea-s stiri?".

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Citate"inteligente"din lumea fotbalului

"M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat."
(Gigi Becali)

"Nu cred ca am fi pierdut acest meci, daca s-ar fi terminat 1-1."
(Uli Hoeness, manager Bayern Munchen)

"Meritul pentru titlul castigat de Steaua e 50% al lui Olaroiu si 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu."
(Gigi Becali)

"Milan sau Madrid, important e sa fie din Italia!"
(Andreas Moller, fost international german)

"Acest gol i-l dedic lui Ionut Badea, care a nascut azi-dimineata o fetita, iar golul i-l dedic lui."
(Alexandru Baltoi)

"Situatia este fara iesire, dar nu e critica."
(Stefan Effenberg, fost international german)

"Sper ca acest meci sa nu ramana singurul meu debut la nationala!"
(Sebastian Deisler, jucator la Bayern Munchen, declaratie acordata dupa meciul sau de debut, unicul :-), in echipa nationala)

"Noi suntem rapidisti din tata-n fiu, in afara de fiul meu, care e stelist."
(Nicolae Vacaroiu)

Atât de fragedă- Mihai Eminescu


Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,

Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.

Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.

Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să viï?



vineri, 6 ianuarie 2012

Citate traznite despre sex


Femeile au nevoie de un motiv ca sa faca sex. Barbatii au nevoie numai de un loc unde s-o faca.
* Billy Crystal
Potrivit unor cercetari recente, femeile spun ca se simt mai comfortabil daca se dezbraca in fata unui barbat, decat daca ar face-o in fata unei femei. Aceasta din cauza ca femeile sunt foarte critice, in timp ce barbatii sunt doar recunoscatori.
* Robert DeNiro
Se zice ca ar fi aparut un nou scandal in lumea medicala. Doctorii semnaleaza faptul ca barbatii au reactii alergice la prezervativele din latex. Acestea provoaca umflarea puternica a penisului. Si, care-i problema?
* Dustin Hoffman
Vedeti, problema e ca Dumnezeu i-a dat barbatului un creier si un penis, dar nu i-a dat suficient sange pentru a le folosi pe amandoua deodata.
* Robin Williams

Ce ai cand seful e neamt

Ce ai cand seful este neamt?........Ai organizare, civilizatie!
Ce ai cand seful este evreu?.........Ai o afacere!
Ce ai cand seful este roman?.........Ai grija!

Accident cosmic-Daniel Drăgan


De când a căzut peste mine o stea,
am o rană cu floare la umărul stâng,
o frunză uscată înfășoară inima mea
și venele ca niște bretele interioare mă strâng.

Alergam după o bicicletă sălbatecă,
fenomenele cosmice nu mă interesau,
îmi spuneam încurajându-mă: poate că
lupii-ndrăzneala să-adulmece n-au.

Liniștit, alergam liniștit
după o bicicletă sălbatecă.
M-a lovit drept în umăr, căzând m-a lovit
steaua aceea romantică.

Nicăieri n-a mai fost cum era,
vulturii zburau cu aripi de gresie
peste rana care darnic se deschidea,
floarea n-avea nici o impresie.

Glasul meu s-a întors către mine, și azi
suna-n mine ca doar eu să-l aud.
Ploile cosmice cad peste brazi,
sufletu-mi este rece și ud.

Scrisori din camera de alături-Marin Sorescu

Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeţi un vânător.
A apărut întâi puşca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură şi toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră şi ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscoleşte,
Aşa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar aşa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iată-ne, aşadar pierduţi în deşertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai şi provocat.
Ai dorit atâta să ningă, ştiai că fenomenul ţine
De concentrarea ta... Şi te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreşte.
Roşeaţa din obraji colorează peisajul. Ai febră?
"Nu, dar vreau să colorez peisajul."
Foloseşte rujul, mai bine.
Tu eşti de ţinut într-un castel
Pe-o iarnă ca aceasta, cu clopoţei la fulgi.
Şi eu să vin la tine
Într-o sanie trasă de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un ţurţur imens,
Să urc şi să cobor, că e alunecos,
Şi iar să dau să mă caţăr... şi tu să-mi arunci
Nişte pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcându-mă
Să-i dau pinteni
Şi să apar sus, c-o floare de gheaţă
În mână. "Unde e geamul?
Să-ţi plantez pe el această
Floare de gheaţă."
"O, ador florile de gheaţă", să zici,
"Unde-ai găsit-o?" Hai să ieşim puţin.
"Unde, iar afară? Iar în zăpadă? Iar în tren?
Iar vagon neîncălzit?"
Eu sunt un om de interior,
Pentru ca sunt numai suflet
Şi sufletul e de interior.
Sunt un om de budoar, de stat între perne,
Printre cărţi, printre rujuri...
Tot ce emană căldură
Şi intimitate. Pune-mă la o masă de restaurant
C-o sută de inşi în jur,
Care se uită la tine
Şi îngheţ.
N-am ce să-ţi spun, parcă nu ne mai cunoaştem.
Tu îmi citeşti începutul de enervare
Pe freamătul degetelor,
Pe mişcarea de la colţul ochilor
Şi "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
În castel. Ştiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasă de cerbi.
Tot în tren suntem? Tot.