sâmbătă, 5 mai 2012

Balada chiriaşului grăbit-George Topârceanu


Trec anii, trec lunile-n goană

Şi-n zbor săptamânile trec.

Rămâi sănătoasă, cucoană,

Că-mi iau geamantanul şi plec!


Eu nu ştiu limanul spre care

Pornesc cu bagajul acum,

Ce demon mă pune-n mişcare,

Ce taină ma-ndeamnă la drum.


Dar simt ca m-apasă pereţii,

Eu sunt chiriaş trecător:

În scurtul popas al vieţii

Vreau multe schimbări de decor.


Am stat la mansardă o lună.

De-acolo, de sus, de la geam,

Şi ziua şi noaptea pe lună

Priveam ca la teatru, madam!

Când luna-mi venea la fereastră,

Oraşul părea că mă cheamă

Să-i văd în lumina albastră

Fantastica lui panoramă…

Mai sus, într-o cameră mică,

Făceau împreuna menaj

Un moş, un actor şi-o pisică.

Iar dincolo, jos, la etaj,

O damă cu vizite multe

Şi-alaturi de ea un burlac,

Un demon serios de la Culte

Cu cioc şi cu ghete de lac.

De-acolo, pe-o vreme ploioasă,

Mi-am pus geamantanu-n tramvai

Şi-abia am ajuns pân-acasă:

Pe Berzei, la conu Mihai.


Ţîn minte şi-acuma gradina,

Ferestrele unse cu var…

În faţă sta coana Irina

Şi-n curte, un fost arhivar.

Vedeai răsărind laolaltă,

Un colţ luminos de ietac,

Pridvorul cu iederă ‘naltă

Şi flori zâmbitoare-n cerdac…

Pe-atunci înflorea liliacul

Şi noaptea cadea parfumată

Umplând de miresme cerdacul,

Şi-avea arhivarul o fată…

Stam ceasuri întregi sub umbrarul

De flori, aşteptând neclintit

(C-avea obicei arhivarul

Să sforaie noaptea cumplit).

Târziu, când se da la o parte

Perdeaua, părea ca visez…

Şi iar am plecat mai departe,

De teamă să nu mă fixez.


Străine privelişti fugare!

Voi nu ştiţi că-n inimă port

O dulce mireasmă de floare,

Parfumul trecutului mort…


Şi-am stat la un unchi, pe Romană,

Ţiu minte… dar unde n-am stat?

La domnul Manuc, o persoană

Cu nasul puţin coroiat;

La doamna Mary, pe Regală

(O, cum mă ruga să nu plec!

Mi-a scris chiar o carte poştală);

Pe strada Unirii la Sbeck;

Pe Grant, lânga birtul lui Sbierea;

Pe Witing, pe Tei la Confort,

M-a dus pretutindeni puterea

Aceluiaşi tainic resort.


C-aşa mi-e viaţa – o goană,

Şi astfel durerile trec…

Rămâi sănătoasă, cucoană,

Că-mi iau geamantanul şi plec!

Un comentariu:

  1. "Dar simt ca m-apasa peretii,
    Eu sunt chirias trecator:
    În scurtul popas al vietii
    Vreau multe schimbari de decor." superb!!!

    RăspundețiȘtergere