Fă-te, suflete, copil
Şi strecoara-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.
Strânge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană.
Unui nou învaţacel,
Să se chinuie şi el.
Gândul n-o să te mai fure
Prin zavoaie si pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.
Când tristeţile te dor,
Uită tot şi tâlcul lor.
ce frumoasa e poezia<3
RăspundețiȘtergerestiu
ȘtergereAdevărat!
Ștergere<3 ce frumos <3 :*
RăspundețiȘtergereasa si asa nu-mi plac asa genuri de poezie
RăspundețiȘtergerefoarte frumoasa poezie
RăspundețiȘtergeree frumoasa poezia
RăspundețiȘtergereAșa este!
RăspundețiȘtergeree ok
RăspundețiȘtergereSuper ❤
RăspundețiȘtergere