miercuri, 3 iulie 2013

Lumină lină - Ioan Alexandru

Lumină lină ,lini lumini
Răsar din codrii mari de crini.
Lumină lină ,cuib de cară,
Scorburi cu miere milenară,

De dincolo de lumi venind
Și niciodată poposind.
Un răsărit ce nu se mai termină:
Lină lumină din lumină lină.

Cine te-aşteaptă te iubeşte,
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină.
Cine primeşte să te creadă.
Trei oameni vor veni să-l vadă

Lumină lină, lini lumini,
Răsari din codrii mari de crini.
I-atâta noapte și uitare
Și lumile au perit în zare,
Au mai rămas din vechea lor:
Luminile luminilor

Lumină lină ,lini lumini,
Înstrăinându-i pe străini.
Lumină lină,nuntă ,leac,
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi sărăcit
Cel plâns şi cel nedreptățit
Și pelerinul însetat
În vatra ta au înnoptat.
Lumină lină ,leac divin,
Încununându-l pe străin,
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină, Logos sfânt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu