Chanson d'automne-Paul Verlaine

Les sanglots longs
Des violons
De l'automne,
Blessent mon coeur
D'une langueur monotone.

Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens et je pleure;

Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà
Pareil à la feuille morte

Prelungi suspine
De violine
De toamnă pline,
În piept îmi plâng
Şi-un dor adânc
Aduc în mine.

Palid şi mut,
Prin vis ascult
Când ceasul bate,
Iar un trecut
Demult pierdut
În plâns m-abate;

Şi-atunci m-avânt
În aspru vânt
Care mă poartă,
De par acu
Asemeni cu
O frunză moartă.

Traducere după ,,Chanson d'automne''
de Paul Verlaine