Valțul rozelor-Alexandru Macedonski

Pe verdea margine de șanț

Creștea măceșul singuratic,

Dar vântul serii nebunatic

Pofti-ntr-o zi pe flori la danț.

Întâi pătrunse printre foi,

Şi le vorbi cu voce lină,

De dorul lui le spuse-apoi,

Și suspină — cum se suspină…

Și suspină — cum se suspină…

Albeața lor de trandafiri,

Zâmbind prin roua primăverii,

La mângâierile-adierii

A tresărit cu dulci simțiri.

Păreau năluci de carnaval

Cum se mişcau catifelate,

Gătite toate-n rochi de bal,

De vântul serii sărutate,

De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,

Muiate în argintul lunii,

S-au dat în braţele minciunii,

Şi rând pe rând în vânt s-au dus.

Iar vântul dulce le șoptea,

Luându-le pe fiecare,

Ş-un valţ nebun se învârtea,

Un valţ — din ce în ce mai tare,

Un valț — din ce în ce mai tare.

Primăvara II -I.L.Caragiale

Pastel pesimist

Tot plouă! A! ce primăvară!

Cum curge fără să mai stea!

Se-ntinde ceața grea p-afară,

Pe cerul sumbru nici o stea.

E frig... și apa mocirloasă

Infectă aerul curat,

La câmp e baltă mlăștinoasă

Și codrul doarme întristat.

Sunt triști și corbi-n deal de vie,

Cobesc din nou a iarnă grea;

Plouate vrăbii cad o mie,

Nu vezi zburând o rândunea.

O barză, cu pas de măsură,

Sosește ca explorator...

Și plouă... plouă...-n bătătură,

Pustiu... Departe pleacă-n zbor.

Tot plouă, plouă, inundează...

Mai vin și ape din zăpezi;

Umflate, apele spumează,

Torente curg din codrii ve'zi.

În țarini grâul putrezește,

Sub piatră-n deal vii se îngrop;

De ploi plugarul sărăcește,

Mălai, făină, nu e strop.

Și soarele, o slabă rază

Când o mai pierde printre nori,

O tristă baltă luminează

Fără apus și fără zori.

Primăvara I-Ion Luca Caragiale

Pastel optimist

Când plouă lin în primăvară,

Toţi zic: "Să dea Domnul, să dea!"

Şi tu te culci pe prisp-afară,

Mai vezi pe cer şi câte-o stea...

E cald şi ploaia răcoroasă

Ozon în aerul curat

În urmă-i lasă; drăgăstoasă

Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie

Că au scăpat de iarna grea;

Se pup brabeţi cu gălăgie,

Şi iată şi o rândunea...

Şi-o barză... calcă cu măsură

Cu pasul grav, explorator, 

se plimbă chiar prin bătătură

Cu aerul nepăsător.

Când plouă toate germinează;

Pământul liber de zăpezi,

Spălat de ploi se decorează

Cu mii de mii de muguri verzi...

În ţarini grâul încolţeşte,

În dealuri via o dezgrop;

De ploaie tot se-nveseleşte,

Pe ori ce frunză e un strop.

Şi soarele o caldă rază

Trimite pe furiş prin nori;

Iar flori şi păsări ca să-l vază

Se-nalţă, zboară către zori.

Umbra ta-Nichita Stănescu

Iată, corzile stelelor vuiesc

lumesc, nelumesc

Uite, semne se-arată în lume

bune, nebune

Şi tu, ce mai faci, dragostea mea?

Umbra ta, spune-mi-o, cărui

s-o dărui, s-o nărui?…

Cu ce sting eu dorul tău-Ion Cristoreanu

Dorul meu e numai dor-Ion Crețu

Mamă, Dumnezeul meu-Marius Robu

Mamă, Dumnezeul meu,

Prima lacrimă de mine

S-a ivit în ochi la tine,

Ţi-a părut aşa de bine

C-am venit pe lume eu.

În această seară tristă, plouă, plânge Dumnezeu

Sunt aşa de singur, Mamă, şi ce dor îmi e de tine!

Oare mai trăieşti măicuţă, să-ţi mai fie rău sau bine,

Ca măcar un ochi pe lume să plângă şi pentru mine

Când mi-e teamă sau mi-e greu,

Mamă, Dumnezeul meu!

Pasul tău-Nicu Alifantis,versuri Nichita Stănescu

Smaranda -Nicolae Florei