acuarelă de Otilia Tarlapan
Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-odată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lăsa să-l străbată.
Oh, ne-am azvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe,
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
Ma numesc Otilia Tarlapan si vreau sa va multumesc Dna Daniela Mihaela Drenea pentru aprecierea acuarelei mele. Sunt autoarea acestei acuarele si se potriveste poeziei lui Nichita Stanescu. Sunt onorata.
RăspundețiȘtergereMuțumesc și eu pt această creație pe care am găsit-o pe net fără a fi specificat autorul.Mă bucur mult să aflu cui îi aparține.Felicitări!
Ștergere