vara mea de suflet, nu,
pe pământ,
vara decăzu.
***
Dacă pădurea ne condamnă
la nostalgie, fără rost,
e toamnă, vara mea, e toamnă,
așa cum poate n-a mai fost.
***
Atâtea taine nepătrunse
ne cad în brațe la un semn
și suntem îmbrăcați în frunze
și căptușiți c-un fel de lemn.
***
În râu sunt două lăzi de bere,
pe foc s-a pus un ultim vreasc,
trec cerbi frumoși, bolnavi de fiere,
către cerboaice care nasc.
***
Și ziua e atât de mică
încât n-ai vreme de-un salut,
și-un fum noptatec o complică
și săptămâna a trecut.
***
Mai e în tot un pic de vară,
dar pături aspre ne-nsoțesc,
la orice drum mai lung afară
prin clai de aburi nefiresc.
***
Mai am senzația că toate
pot fi și altfel decât sunt,
dar munții-mi pun poveri în spate
și simt că port pe tălpi pământ.
***
Acum și fiarelor li-i foame
și ies lunatice la drum,
pădurea este numai drame
și-o mai salvăm cu câte-un fum.
***
Dar ea, deodată, ne condamnă
la nostalgii și la păcat,
e toamnă, vara mea, e toamnă,
și-atât de singur m-ai lăsat
I am really thankful to the holder of this web site who has
RăspundețiȘtergereshared this enormous paragraph at at this place.