Primăvară - Cincinat Pavelescu

 În iarba verde stau lungit...

miroase aerul a floare;

o toropeală-adormitoare

mă fură-ncet. Sunt fericit!

E umbră, pace și răcoare,

un vânt ușor și liniștit,

mângâietor, sărută nucul...

e umbră, pace și răcoare,

ce clar, departe, cântă cucul;

Un dor de viață negrăit

din om și fire se desprinde.

Dac-aș putea în brațe-aș prinde

întregul zării nesfârșit.

Și toată seva primăverii

prin mine vraja și-o propagă.

Sub caldul ei, așa de dragă

mi-e pacea limpede a serii.

Și fiecare fibră-n mine

mai tânăr și mai viu tresaltă...

pricep latenta simfonie

a firelor-de iarbă-naltă

pe care vântul le mlădie

și le sărută și le-apleacă,

când spre pădure vrea să treacă.

Ca floarea umedă sub rouă,

nădăjduiesc o viață nouă.

Și, cum prin frunze tainic moare

amurgul serii auriu,

din umbră, o privighetoare

îmi cântă strofele ce scriu!

Liliacul-Nichita Stănescu

 Un liliac mi-a înflorit

Surata primăvară

Sub geamul meu l-a răsădit

Cu taină într-o seară

Cu frunzulițe de smarald

Și stele moi în geamuri

Când razele în el se scald

Încet îmi bate-n geamuri

La ciocănitul lui timid

Cu mâinile avide

Eu ferăstruica i-o deschid

El florile-și deschide

Apoi deodată, nu știu cum

Din tremurări enorme

Încet el se preface-n scrum

Și se-trupează-n forme!

Cu părul zulufit de vânt

Răsare o copilă

Cu dinți de-azur, cu gura cânt

Și trupul de argilă

Etc.

Frumoasă-i-Mihai Eminescu

În lacul cel verde şi lin

Răsfrânge-se cerul senin,

Cu norii cei albi de argint,

Cu soarele nori sfâşâind.

Dumbrava cea verde pe mal

S-oglindă in umedul val,

O stâncă stârpită de ger

Înalţ-a ei frunte spre cer.

Pe stânca sfărmată mă sui,

Gândirilor aripi le pui;

De-acolo cu ochiul uimit

Eu caut colo-n răsărit

Şi caut cu sufletul dus

La cerul pierdut în apus.

Cobor apoi stânca în jos,

Mă culc între flori cu miros,

Ascult la a valului cânt,

La gemătul dulce din vânt.

Natura de jur, împrejur.

Pe sus e o boltă de-azur,

Pe jos e un verde covor,

Ţesut cu mii tinere flori.

Văd apa ce tremură lin

Cum vântul o-ncruntă-n suspin

Simt zefiri cu-aripi de fiori

Muiate în miros de flori,

Văd lebede, barcă de vânt,

Prin unde din aripe dând,

Văd fluturi albaştri, uşori,

Roind şi bând miere din flori.

De ce nu am aripi să zbor,

M-aş face un flutur uşor,

Un flutur uşor şi gentil

Cu suflet voios de copil,

M-aş pune pe-o floare de crin

Să-i beau sufleţelul din sân,

Căci am eu pe-o floare necaz,

Frumoasă-i ca ziua de azi!