vineri, 7 mai 2021

Primăvară - Cincinat Pavelescu


 În iarba verde stau lungit...

miroase aerul a floare;

o toropeală-adormitoare

mă fură-ncet. Sunt fericit!

E umbră, pace și răcoare,

un vânt ușor și liniștit,

mângâietor, sărută nucul...

e umbră, pace și răcoare,

ce clar, departe, cântă cucul;


Un dor de viață negrăit

din om și fire se desprinde.

Dac-aș putea în brațe-aș prinde

întregul zării nesfârșit.

Și toată seva primăverii

prin mine vraja și-o propagă.

Sub caldul ei, așa de dragă

mi-e pacea limpede a serii.


Și fiecare fibră-n mine

mai tânăr și mai viu tresaltă...

pricep latenta simfonie

a firelor-de iarbă-naltă

pe care vântul le mlădie

și le sărută și le-apleacă,

când spre pădure vrea să treacă.


Ca floarea umedă sub rouă,

nădăjduiesc o viață nouă.

Și, cum prin frunze tainic moare

amurgul serii auriu,

din umbră, o privighetoare

îmi cântă strofele ce scriu!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu