Ia! Clopoţelul sună-Ion Creangă

Clopoţelul de la gară
Dând sămnalul de pornire,
Toţi-n grabă alergară,
Toţi cu toţi într-o unire,
Rar rămâne un drumeţ
Surd la astă deşteptare;
Somnorosul e isteţ,
Când e ora de plecare.
Sare iute în trăsură
Călătorul îngrijit.
Trenu-n grabă se smunceşte,
Trenu-iată-l a pornit!
Fumul iesă, trenul zboară,
Călătorii liniştiţi,
Orice vreme-a fi afară,
Au pornit, îs buni porniţi.
Animalul ce odată
Sub jug greu se chinuia,
În trăsură, astă-dată,
Parte dreaptă şi el ia.
Maşinistu-i surugiu,
Ţipătoarea, biciul său,
Iar vaporii, cai fugari,
Îmboldiţi de foc mereu!
Nici te simţi, şi ai ajuns
La părinţi, rude, amici,
Când odată puteai perde
Interese mari şi mici.
Iaca mintea omenească
Apa, focul a-njugat,
Şi de-atunci cu înlesnire
Ţări cu ţări mâna au dat.