Catrenele dragostei-Lucian Blaga

Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, piezis-răsăritene.

Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades si-ades un leac.

Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o soaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu si da.

Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.

Dragă-mi este dragostea
care face stea si stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.

Sângele îsi stie visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-năltimile si-abisul
si cu ce mai are-n ea.

Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
căci frumsetea ei dispare
în frumsetile-i ce vin.

Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
si-un păcat pe care-l arde
pe la miezul noptii luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paste.

Dragostea ne-o tină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.

Departe sunt de tine-Mihai Eminescu

Departe sunt de tine și singur lângă foc,
Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul lovește în ferești,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor povești,
Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci;
Cu brațele-amândouă de gâtul meu te-anini
Și parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți,
În sărutări unim noi sărmanele vieți…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit, cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smult…
Voi fi bătrân și singur, vei fi murit de mult!

La noi,parodie dupa Octavian Goga

Sorin Olariu - La noi (parodie dupa Octavian Goga)

La noi sunt codri verzi de brad
Si-n joc sunt mândre fete,
La noi atâtea MIG-uri cad
De zici ca-s muste bete.

La noi în tara orice bou
Cu trei sau patru clase
E-acum vedeta de talk-show
Si ne patrunde-n case.

La noi taranii-s pe ogor
La muncile curente
Iar altii iau din munca lor
O suta de procente.

La noi turistii vin duium,
Dar nu pentru cultura,
Ci pentru fetele de-acum
Plantate pe Centura.

La noi sunt codri suverani,
Dar numai pe hârtie,
De n-om avea în câtiva ani
Nici lemn pentru sicrie...

Adevărul despre dinozauri

Intr-o seara vine dinozaurul la dinozaurita si facand cu ochiul zice:
-Ei, o facem?
Ea uitandu-se la podea:
-...Mmm...nu!
A doua zi vine din nou dinozaurul la dinozaurita si uitindu-se cu subanteles zice:
-Ei,cum e ?Merge una mica?
Ea privind la varful pantofului:
-Pai...mmm...nu!
A treia zi vine dinozaurul la dinozaurita si zice cu nerabdare:
-Pai cum ?... nimic, nimic?!
Ea sagalnic:
-Nu,puisor...poate maine!
...........................
Morala:"ASA AU DISPARUT DINOZAURII!"

Măgării (!)de ieri şi nu numai...

Satirice(versuri inedite)-Ion Creangă

Azi am bani, azi am parale,
Azi de lume joc îmi bat,
În Cazin și-n tribunale
Sunt primit și-mbrățoșat.
Sună, sună, pungă sună,
Că toți joacă pe a ta strună.

Onorabili și cochete,
Și voi bravi judecători,
Eu cunosc a voastră sete:
Credeți toți în bănișori.
Sună, sună, pungă sună,
Legea rea tu o faci bună.

Să am rang sau boerie
Astea lucruri sunt prea mici,
Știu armeni și greci o mie,
Boeriți pe irmilici.
Sună, sună, pungă sună,
Legea rea tu o faci bună.

Fără nici o-nvățătură
Eu trec astăzi de- nvățat,
Toți se uită-n a mea gură
Când punguța mi-a sunat,
Banul la toți face nume,
Banul te rădică-n lume.
Sună, sună, pungă sună,
Legea rea tu o faci bună.

Astăzi curtea mă poftește
Post sau slujbă ca să-mi dea,
Știți de ce mă măgulește?
Căci mi-e pungulița grea.
Sună, sună, pungă sună,
Căci toți joacă pe a ta strună.

Nucul-Ştefan Octavian Iosif

Acelaşi loc iubit umbreşti

Şi-un colţ de cer întreg cuprinzi,

Nuc falnic, strajă din poveşti,

Deasupra casei părinteşti

Aceleaşi crengi întinzi...

De veacuri fruntea nu ţi-o temi,

Ţii piept când vin furtuni năval

O, de-ai putea să mai rechemi

La poala ta şi-acele vremi

De trai patriarhal!

Acel şirag de mândre veri

De cari mi-aduc aminte-abia

Asemeni unor dragi păreri

Ce-au legănat în mângâieri

Copilăria mea...

O, de-ai putea să mai aduni

Alaiul de copii vioi

Ce-n horă se-nvârteau nebuni

Şi toamna făureau cununi

Din veştedele-ţi foi!

Dar unde-s brudnicii copii

Şi unde-s râsetele lor?...

Potecile-au rămas pustii

Şi-i năpădit de bălării

Pustiul din pridvor...

De mult s-au risipit şi-acei

Bătrâni ce-n umbră ţi-au stătut

La sfaturi cu părinţii mei,

Şi frunza ce-o călcară ei

Ţărână s-a făcut!

Străjer măreţ, mai ţi-aminteşti?...

Tu singur, încă neînfrânt,

De-amar de ani adăposteşti

Ruina casei părinteşti

Pe care azi o cânt!

Brudnic — nevârstic, necopt la minte.