bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, piezis-răsăritene.
Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades si-ades un leac.
Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o soaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu si da.
Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.
Dragă-mi este dragostea
care face stea si stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.
Sângele îsi stie visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-năltimile si-abisul
si cu ce mai are-n ea.
Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
căci frumsetea ei dispare
în frumsetile-i ce vin.
Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
si-un păcat pe care-l arde
pe la miezul noptii luna.
Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paste.
Dragostea ne-o tină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu