Viţa-de-vie-Grigore Vieru

Viţa-de-vie, casa noastră

O-mbrăţişa cu ramuri grele

De boabe ce, către fereastră,

Momeau un cer de păsărele.

Cu-nfrigurata-i mână albă

Mama o coardă ne-apleca:

Copiii se-nfruptau în grabă

Din viguroasa miere-a sa.

Azi păsări nu-s, mama e moartă;

Viţa-de-vie-i doar un ciot;

Văl de păianjeni uşa poartă;

Eu plâng şi mă gândesc la tot.

Balada şi povaţa frumoasei coifărese-François Villon

Jean Fouquet

Deci cugetă, Mânuşereasă,
Ce te-am şcolit când erai jună;
Şi tu, Blanche, Pingelăreasă,
Acum e vremea cea mai bună:
Cu amândouă mâini adună,
De cruţi bărbaţii, ai greşit,
Că vremea babei va s-apună
Ca banul scos din circuit.

Şi tu mândră Cârnăţăreasă
Ce dănţuieşti cu dibăcie,
Tu, Guillemete, Tapiţereasă,
Nu-mi râde sfatul, c-o să vie
Vremea să-nchizi la prăvălie;
Bătrână, când te-ai veştejit,
Doar popi cărunţi o să te ştie,
Ca banul scos din circuit.

Şi tu Jeaneto, Scufăreasă,
Vezi să nu pici în laţ cumva;
Catrino, ce croieşti mătasă,
Bărbaţii nu-i mai alunga:
Cine-i urâtă, să nu stea,
Cu zâmbete tot i-a momit.
Doar hoaşca nimeni nu o vrea,
Ca banul scos din circuit.

Fetelor, pricepeţi odată
De ce m-am plâns şi jeluit:
Că nu-s de nimeni căutată,
Ca banul scos din circuit.

Petiţie cu bucluc

  Stimate Domnule Ministru,

Situaţia mea familială şi familiară mă determină să solicit sprijinul Domniei voastre în vederea lăsării la vatră. Vă rog să analizaţi cu atenţie, ce mi s-a întîmplat:
1) Înaintea încorporării, m-am căsătorit cu o văduvă de 44 de ani.
2) După scurt timp, fiica soţiei mele, deşi avea doar 25 de ani, s-a căsătorit cu tatăl meu, pe care l-a îndrăgit la prima vedere cu prilejul căsătoriei mele. În urma acestei duble căsătorii, tatăl meu mi-a devenit ginere, fiindcă s-a căsătorit cu fiica mea vitregă, iar fiica mea vitregă mi-a devenit soacră, ea fiind soţia tatălui meu.
3) De Crăciun, soţia mea a născut un băiat. Băiatul a devenit astfel fratele soţiei tatălui meu, deci cumnat cu tatăl meu. Prin urmare, băiatul meu, fiind frate cu soacra mea, mi-a devenit unchi.
4) Culmea face că în ianuarie anul acesta şi soţia tatălui meu a născut un băiat, care este pe de-o parte fratele meu (fiind fiul tatălui meu) şi pe de altă parte nepotul meu (fiindca este fiul fiicei soţiei mele). Am devenit astfel fratele nepotului meu, şi cum soţul unei mame devine tatăl copiilor ei, şi eu am devenit tatăl soţiei mele şi fratele fiului meu. Cu alte cuvinte eu sunt propriul meu bunic!!!
Avînd în vedere că legea interzice ca tatăl, fiul şi nepotul să fie mobilizaţi în acelaşi timp, vă rog respectuos, stimate Domnule Ministru, să mă lăsaţi la vatră.
Contînd pe amabilul dvs sprijin şi binevoitoarea dvs înţelegere de tată şi adult, vă rog să agreaţi, stimate Domnule Ministru, salutările mele de înaltă consideraţie.

Semnătură indescifrabilă

PS: Este vorba de o scrisoare veridică, expediată de un tânar alsacian Ministrului Apărării Naţionale din Franţa. Cererea sa a fost acceptată, tînărul fiind rapid reformat pt urmatorul motiv: stare psihică instabilă şi preocupată, tulburări mintale agravate de un climat familial perturbat.

www.FunkyDonkey.ro

Trenule,maşină mică- Maria Tănase

Ştefania Mărăcineanu este una din legendele uitate ale României

Ştefania Mărăcineanu

Ştefania Mărăcineanu este una din legendele uitate ale României, care au pus ţara noastră pe harta marilor descoperiri. Ştefania era pasionată de fizică, iar pentru a-şi realiza visul s-a dus să-şi facă doctoratul la Paris, chiar în laboratorul lui Marie Curie.

A terminat teza sa în numai doi ani, între 1922-1924, axându-şi studiile şi cercetările pe tema radioactivităţii.

Ştefania Mărăcineanu s-a născut în Bucureşti în anul 1882, însă nu se cunosc prea multe despre copilăria ei. A absolvit facultatea în 1910, cu o diplomă în fizică şi chimie, ştiind de pe atunci care este drumul ei în viaţă.

După absolvire a lucrat ca profesoară la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti. Şi după mai bine de un deceniu a obţinut sprijinul financiar al Ministerului Ştiinţelor din România şi a început studiile pentru doctoratul în fizică. A plecat în Franţa să lucreze în laboratorul lui Marie Curie. A obţinut doctoratul după numai doi ani, în 1924.

În laboratorul Curie s-a preocupat de măsurarea cu precizie a timpului de viaţă a poloniului (element radioactiv descoperit de Marie Curie).După terminarea doctoratului, a încercat să obţină postul de şef al  Laboratorului Român de Radioactivitate care urma să se înfiinţeze în România. Însă, din nefericire - din motive care nu se cunosc -  nu a obţinut slujba şi a lucrat încă un an în laboratorul Curie.

În ţară s-a întors abia în 1930 unde s-a apucat să studieze o posibilă corelaţie între radioactivitate şi ploaia artificială.

A murit în august 1944 bolnavă de cancer.

Într-unul din studiile sale, publicate în reviste franţuzeşti de prestigiu, ea afirma: “Piatra filosofală există în radiaţiile solare şi tot aici este sursa formidabilei energii radioactive, a cărei necesitate s-a impus deja şi se va impune tot mai mult”.

Ştefania Mărăcineanu, în ţară, s-a ocupat şi de fenomenele meteorologice descoperind prima în lume procedeul de declanşare artificială al fenomenelor naturii şi a stabilit o legatură între cutremure şi precipitaţii.

Ce este trist pentru noi,  ca români, este faptul că în timp ce i se recunosc meritele chiar şi în Franţa, Ştefania Mărăcineanu nu figureaza nici în ultimul dicţionar enciclopedic român, din secolul 21.

Panică pe frontul de EST

Maxim Emelieanenko, Comandatul navei “Ternopoli” care aparţine flotei maritime ucrainene, a creat panică pe frontul de Est. În timp ce trupele ruseşti îi cereau să se predea el a strigat: “Ruşii nu se predau niciodată ” şi a început să cânte imnul Ucrainei.

Amiralul flotei maritime ruse a întrebat: “Sunteţi rus?”. Maxim Emelieanenko răspunde: “De naţionalitate sunt rus, am familie şi cetăţenie ucraineană, am dat jurământul armatei ucrainene!”. Amiralul flotei ruse se întoarce spre subordonaţii săi şi spune cu mândrie: “Acesta e un adevărat rus, aşa trebuie să-ţi slujeşti patria, cu onoare şi cinste!”….

Maxim Emelieanenko s-ar putea să fie declarat erou de către ambele ţări. Acesta este paradoxul războiului ruso-ucrainean.
Ce o fi înţelegînd Merkel sau Obama din asta?
  (Sursa internet)

Alb şi negru-Adrian Păunescu

Încă o noapte albă în contul vieții gri

Încă un bulgar negru la muntele de smoală

Încă un om mai crede și altul îl înșală

Și „a minți” se-aude la fel cu „a iubi”.

Nu mai putem distinge minciuna de greșeală?

Ni-i dat să spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi

Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi?

Iubito, cum să ducem angoasa mondială?

Ce drept are minciuna să vină între noi?

Dăm pensie la diavoli să ne păzească iadul.

Noi re-nviem și raiul, și muntele, și bradul!

Te-acuz și-ți cad în față târându-mă-n noroi.

Noi suntem programații, trimișii, posedații

Unui blestem mai mare, mai rău și mai adânc.

M-a umilit minciuna, pe-a cărei notă plâng.

Strigoii-nstrăinării din casa noastră ia-ți-i.

Încă o noapte albă, poți merge să te culci

Te voi iubi de taină, de jale și de veghe,

Îți voi fura din vorbe, cercei pentru ureche

Încă o noapte albă, cu negre fructe dulci.

Eu plec nu prea departe, aici, lângă pădure

Mă întâlnesc cu Shakespeare, un viitor coleg.

Și într-o tragedie de-a lui am să te leg,

Ca toți actorii lumii destinul să ți-l fure.

Prea dulceo! Noapte buna -să visezi că minți

Și trează în minciună s-adormi cu foc sub talpă

Să ai o noapte neagră, să am o noapte albă

Tu cu o taină-n suflet, eu cu-n cuțit în dinți.