marți, 22 noiembrie 2011
Întâmplări-Emil Brumaru
Se întîmpla să-mi cadă-un fruct în mînă
Neatins decît de inocenţa mea,
Să-mi izvorască pragul, cheia-n uşă
Să înflorească mi se întîmpla.
Şi cum eram şi neatent şi-aproape
De mine orice astru se rotea,
Tăiam candid cu borul pălăriei
Cîte un soare fericit, cîte o stea...
Tăcerea ta-Octavian Goga
![]() |
| Noapte albastră |
Mai ţii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umedă, albastră...
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră...
De-atunci atâtea nopţi trecură,
Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte...
Din câte-alături povestirăm...
Nimic nu-mi mai aduc aminte...
Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi
rămâie
Şi-o să-mi vorbească totdeauna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie...
Bocet de înger-Emil Brumaru
Rodul săptămînii
Cade-n palma mîinii
Şi mi-l iau străinii
Şi mi-l duc departe.
Roua mi-o desparte
De cîntec şi carte.
Lumina mi-o plimbă
Pe-o uliţă strîmbă.
Flaut schimbă-n drîmbă
Ţipînd a ruşine.
Şi-mi rup de pe mine
Aripile fine...
Cade-n palma mîinii
Şi mi-l iau străinii
Şi mi-l duc departe.
Roua mi-o desparte
De cîntec şi carte.
Lumina mi-o plimbă
Pe-o uliţă strîmbă.
Flaut schimbă-n drîmbă
Ţipînd a ruşine.
Şi-mi rup de pe mine
Aripile fine...
Vis alb-Otilia Cazimir
Aș vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheața mării clare se desparte
În blocuri plutitoare de cristal.
Desfășurând culorile-i spectrale,
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpură, de aur și smarald.
Banchiza albă ne-ar așterne-n față
Covoare de omăt imaculat.
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață,
Am arde-un foc de spirt denaturat.
Din larga-mpărăție de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopților polare, să ne vadă:
Urși albi, de vată — foce mari, de glod...
Iar când natura-n soare nou învie
Și când văzduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licări oglinda unui lac.
Acolo-n apa-i calmă și albastră
M-aș duce-n zori de ziuă să mă scald
Și cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face să-mi închipui că mi-i cald!
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheața mării clare se desparte
În blocuri plutitoare de cristal.
Desfășurând culorile-i spectrale,
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpură, de aur și smarald.
Banchiza albă ne-ar așterne-n față
Covoare de omăt imaculat.
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață,
Am arde-un foc de spirt denaturat.
Din larga-mpărăție de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopților polare, să ne vadă:
Urși albi, de vată — foce mari, de glod...
Iar când natura-n soare nou învie
Și când văzduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licări oglinda unui lac.
Acolo-n apa-i calmă și albastră
M-aș duce-n zori de ziuă să mă scald
Și cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face să-mi închipui că mi-i cald!
luni, 21 noiembrie 2011
Când ai nevoie de dragoste -Mircea Cărtărescu
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
În ţara mea-Ion Pribeagu
În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante !…
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.
În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Că-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.
Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe …
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi …
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege ?
(“Vârfuri de spadă “, 1915)
joi, 17 noiembrie 2011
O lume nebună
Dacă Dumnzeu crea internetul de la începutul lumii astăzi ştiam şi noi ce statusuri aveau marile personalităţi istorice la messenger , de exemplu:
Ştefan Cel Mare: – “Da-ţi un buzz când năvălesc turcii” sau “Plecat să zidesc o mânăstire”!
Adolf Hitller: – “Supărat, mi-a venit factura la gaz”
Ultimul status al Printesei Diana: – “Caut şofer cu experienţă”
Ion Creanga: – “La cireşe, BRB”
Ultimul status al lui Nicolae Ceauşescu: – “La un Counter Strike”
Osama Bin Laden: – “Invisible to everyone!”
Ana lui Manole: – “Prin casă”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






.jpg)