Coteţul său e‑o atenansă
doar în zodiacul fără şansă
al nostru... La Kitai, jigodia
aceasta‑şi are nu doar zodia,
dar şi onoarea — el, godacul —
de‑a încheia întreg zodiacul.
În apocrifa noastră „zodie
a Porcului", câte‑o cimotie
(sau simplă cunoştinţă) poa' să
ne‑arate cât de norocoasă
e zodia Dumnealui (şi‑a Scroafei, —
c‑un iz, în plus, ca al garoafei).
Numai că, pentru a fi demn
de‑un astfel de benefic semn
(al unui ins din rasa York),
se cade‑a fi tu însuţi porc,
cu‑o piele cât mai nesubţire
care‑ţi aduce nesimţire.
*
La ce e nesimţirea bună?
La voiajatul împreună‑n
maşina‑n care se dă buzna,
de parcă orişiunde ai
urca,‑n troleu sau în tramvai,
tu circuli tot cu‑autobuzna!
Este un mijloc de transport
ce‑aduce tot mai mult a sport
extrem, — pe fondul olfactiv,
a toate izurile strânse‑n
spaţiile cele mai restrânse,
în care nu poţi fi activ,
ci doar cobai, — fie că pute
a cururi, subsuori, căpute,
fie că o telefonie
mobilă se‑ntretaie,‑n haită,
cu cinci manele ce se vaită
de moarte,‑ntr‑o babilonie.
*
La ce mai este bună pelea
cum spun persoanele acelea‑n
a căror minte sonul i
nu ştiu ce are‑a ispăşi,
de‑a dispărut cu totul, betul,
de el, din ditai alfabetul,
fie că cumperi pept din peaţă,
fie că ai perdut în veaţă,
fie că‑ţi merge aţă Featul,
fie că ăştia cu‑nfeatul
de câini ar trebui, şi ei,
făcuţi, cât mai degrabă, pei,
fie că ăia de vor pele
de câine pentru‑a‑şi face‑obele
din ea, căciulă sau mănuşi,
i‑ar jupui ca, de pănuşi,
porumbul. — „Daţi‑mi‑i pă mână
şi‑i termen într‑o săptămână!"
*
Porumbul evocat mai sus
dezlănţuie o poftă‑n plus
de‑aer curat şi iarbă verde,
ca şi de micii bine fripţi
cu‑aromitoare erbi şi‑nfipţi
în ţepe,‑ncât nu mai poţi perde
nici un minut, dând fuga‑n spaţiul
strâmt dintre blocuri, ca nesaţiul
să ţi‑l astâmperi cu grătare,
luând seama să le faci sub geamul
vecinului, care, ca neamul
de traistă, strigă tot mai tare
la tine, că‑l îneacă fumul,
al tău şi‑al altora, în cumul...
Când bulangiului nu‑i place
cum cântă Nicolae Guţă, —
tu‑i strigi: „La operă, bă, puţă,
cu tine, — tras la patru ace!"
*
— Nene Vasile, ia mai zi‑mi‑o
p‑aia dă i‑o zisăşi chiar astă seară,
lu‑aia cu sâni d‑o kilă?
— Fă, taci, că ţi‑l trimit pe fi‑mio
la tine şi te face pastă
dă mici; sau mută‑te la vilă!
Ce‑mi pasă mie c‑ai esamen
la nu‑ş' ce mă‑ta. Eu te‑njur
căci vreau manele, — nu‑s afon
ca ăia dă făceau un damen
tango, dup‑un magnetofon
dă‑i adormea pă ăi din jur.
Bă, foameo, veaţa‑i un ielastic
dă care tragi în chip şi fel,
plesnindu‑i p‑unii peste bot;
ce dacă,‑n jur, îs pungi dă plastic,
la iarbă verde e la fel,
şi‑alţi câini cu limba de un cot...
*
La ce mai este bună pielea
precum a unei pahiderme
de groasă? E că n‑ai să semeni
cu toate neamurile elea
strivibile precum un vierme
şi care, cică, ţi‑ar fi semeni.
Ce semeni?... Când tu eşti un macho
şi, din merţană, o faci fleaşcă
pe blonda din Trabant, pe care
o scuipi din mers şi‑i strigi: „Răgaceo,
te‑a căcat mă‑ta în caleaşcă,
dă nu poţi circula mai tare?"
Sau p‑ăla care‑i tragi o flegmă
când vrea‑s dăşchiză, în plin soare,
geamu‑n tramvai şi‑o babă, cică,
precisă ca o apoftegmă(!?):
„E corent, maică, şi ne doare
urechile!". — Ce semeni, Gică?
*
Ce semeni, Nae?... Poate clone
prin gări şi vămi autohtone,
cu termopane‑n rol de sticlă,
de după care câte‑o riglă
de calcul, îţi răspunde‑n scârbă,
ca unei moi urechi de cârpă, —
conform cutărui Decalog
(ălui vechi, cvasianalog,
doar că oleacă mai excentric),
şi care pune‑un punct pe i,
la punctul 2: „Nu te gândi
la ceilalţi. Fii, bre, egocentric."
Altminteri, nesimţiţii fac
un soi de Internaţională
ai cărei membri‑s, parcă, gemeni,
dar, îndeobşte, se prefac
că nu sunt din aceeaşi oală,
fi'ndcă nu vor să aibă semeni.
*
Ce semeni? — când, plecând la băi
mai totdeauna cu ai tăi
rar singur, — soaţa‑ţi, de o zi, e
plină de‑o tandră gelozie:
„Să nu uiţi cum urci, dragă,‑n tren
să‑ţi scoţi pantofii dă teren
şi să rămâi doar în ciorapii
tăi flauşaţi şi albi; iar crapii
în saramură, nici pă ei
să nu‑i serveşti fără mujdei,
mujdeiu‑n care‑ntingi şi cele
vreo doişpe proaspete piftele;
iar dacă‑l iei şi p‑ăla micu
(care e,‑ntreg, leit tăticu'),
lasă‑l să umble copăcel
ba chiar de‑a buşilea, şi el,
că‑nţepeneşte şi, în veaţă,
doar cin' să‑mpinge iasă‑n faţă."
*
„A, şi să nu uiţi, Aurele,
maieul ăl cu găurele
prin care‑o adiere simţi,
că prinde bine când îţi scoţi
cămaşa albă din chiloţi
şi din nădragii ăia strimţi.
Şi să nu uiţi să te‑ntorci vineri
că e logodna ălor tineri,
iar pentru că la noi nu‑i loc,
vom aşeza,‑n mai larga casă
a scărilor, o lungă masă
şi vom pofti întregul bloc:
să tacă ăi dă pă palier
c‑atunci când pleci, în marşaler,
te‑auzi mai rău ca la raliu, —
iar cu‑ordinea, îl punem şef
pă ăl bătrân, pă nenea Ştef,
ce‑a fost, pă vremuri, caraliu."
*
„Dă toate numele mi‑e silă,
zisese tac‑su, când cu pleaşca
cu decreţelu... S‑aibe şiansă,
io zic să‑i zicem Nesimţilă!"
Iar soacră‑sa, privind în ceaşca
cu nechezol, cam dinspre ansă
spre stânga (ea nu‑i zicea toartă,
fi'ndcă ştia de la cocoana
unde fusese fată‑n casă,
că se‑mbunătăţeşte soarta
când ţii de ansă chiar o cană,
darmite‑o franţozească tasă),
spunea, pe urmă, cui credea‑n
ghicitul în cafea şi‑n dodii
dintr‑astea: „După ce‑o re'ntorc,
cu gura‑n sus, ce să vedea
în ceaşcă?... Ale doişpe zodii, —
iar ultima era un porc!"
.jpg)
.jpg)
