Ce va rămâne din tot ce am scris?
O, ştiu bine, valul necurmat al Timpului
Zi de zi va căuta să întoarcă
Creația mea în neant.
Doar în Sinele meu sunt încrezător;
din această cupă am băut zi şi noapte
nectarul nesecătuit al universului.
Clipa de clipă
Rost şi-a aflat aici iubirea.
Durerea n-a supus
praful n-a înăbuşit
arta sa.
Ştiu, când voi părăsi
terenul de joacă al lumii,
sta-vor crângurile martori
în toate anotimpurile înflorite
iubirii ce purtasem acestui univers.
Numai această iubire e adevărată,
e tot ce mi-a dăruit viața.
Când va sosi vremea să-mi iau rămas bun,
acest adevăr nu se va ofili
el va nega Moartea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu