Ne vom întoarce - Radu Gyr

Ne vom întoarce într-o zi,

Ne vom întoarce neapărat.

Vor fi apusuri aurii,

Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,

Cum apele se-ntorc în nori,

Sau cum se-ntoarce, tremurat,

Pierdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,

Şi cei de azi, cu paşii grei,

Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,

Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,

Uşor, ţinându-ne de mâini,

Toţi cei de ieri în cei de-acum,

Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,

În toate dragostele noi

Şi-n cântecul pe care şi-l

Vor spune alţii după noi.

Noi, cei pierduţi, re-ntorşi din zări,

Cu vechiul nostru duh fecund,

Ne-napoiem şi-n disperări,

Şi-n răni ce -n piepturi se acund.

Şi-n lacrimi ori în mângâieri,

Tot noi vom curge zi de zi,

În tot ce mâine, ca şi ieri

Va sângera sau va iubi!