Alean de toamnă-Boris Ioachim

În seara vânătă de toamnă -

Sărută-mi ochii umezi, doamnă

Căci vin spre mine, fără nume –

Gândiri despre sfârşit de lume.

Şi simt în piept tot plumbul lumii

Şi aud tăcerea grea a humii.

Aud cum plâng copaci în toamnă –

Sărută-mă pe suflet, doamnă.

Prohodul frunzelor mă frânge

Şi plânsul lor - în mine plânge.

Când văd cocori cum cârduri pleacă –

Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.

Cu vântul ce miroase-a moarte

Simt cum tristeţi vin de departe

O, dulce doamnă, de-ai putea –

Vreau să-mi săruţi tristeţea grea.

Miresme amare de pelin

Solesc zăpezi ce-ndată vin...

Sub pomi ce-n vânt se zbuciumă –

Pe inimă sărută-mă.

Cu zâmbetu-mi, ce-n plâns se scaldă -

Vreau să-ţi sărut făptura caldă

Căci tu îmi eşti, sub zguri de toamnă,

O primăvară dulce – doamnă...