Aud flori plângând, de sensibil ce sunt
Nu pot să tund iarba – se ascunde-n pământ.
La televizor nici nu pot să privesc
Să văd prădători în ospăţ nebunesc.
În zorii de ziuă eu am insomnie
La gândul că în abatoare-i urgie.
Că vite şi păsări sunt sacrificate
Cu şocul electric, cuţite zimţate.
E-atâta cruzime în noi şi-n natură
Din ochi îmi curg lacrimi şi sânge pe gură.
Mi-e milă de tot ce e viu şi mă doare
Că lumea se naşte, trăieşte şi moare.
Trăim pe-o Planetă de jaf şi război
Fă, Doamne, ceva, fie-Ţi milă de noi.
Există şi lumi unde nu este moarte
Eu cred că-n Agartha, pe Venus, pe Marte.
Fii bun şi ne-acordă acelaşi regim
Să fim ca şi Tine... Să nu mai murim...
This is the perfect web site for anyone who really wants to understand this topic.
RăspundețiȘtergereYou know a whole lot its almost hard to argue with you (not that I really will need to...HaHa).
You certainly put a new spin on a subject that has been written about
for years. Excellent stuff, just great!
Thank you.Regards.
RăspundețiȘtergere