Mă las în continuare-Nichita Stănescu

Mă las în continuare de mine însumi plâns

ca-n vremea când puneam un ochi albastru

la idee, 

şi pe deasupra o sprânceană ca să-l ţină strâns

şi-ntrors din ce e către ce e. 

Şi eu m-aş fi dorit un om frumos, 

subţire şi pătrat la falcă, 

peste stafii victorios

sau cel mai înţelept din arcă. 

De coadă aş fi tras în sus

cometa adormind în patu-mi, 

bătut în cuie m-aş fi pus

pe cruci de-a lungu-mi şi de-a latu-mi. 

Dar mi-a fost dat pe lângă os

să am şi nervi şi chef de viaţă, 

şi eu am vrut să fiu frumos

aşa cum legea ne învaţă. 

Dar, o, am fost aşa cum sunt, 

cum este osul repetat, 

din cărămizi, un zid urcând, 

haină de lucru şi purtat, 

pe care nu pot s-o sfâşiu, 

mai neavând un braţ, o gură, 

atâta timp cât am să fiu

cu însumi, însumi de-o măsură.