Pentru pace mã rog, pentru lucruri uitate
și pentru oameni din singurãtate.
Un cerc vrãjit se-nchide în jurul lor.
Și fruntea îngheatã, orele cobor,
spre zi, mai albe, orele cobor.
Mã mai rog pentru sângele plin
de întuneric și spaimã, sânge strãin,
nicicând sã nu fie vãrsat pe pãmânt,
unde morții aproape ca florile sînt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu