Dacă m-ai chema, ar zvîcni
O mie de păsări în colivii ;
O mie de uşi s-ar da-n lături
Şi s-ar umple văzduhul de păsări
Şi – ca legătura de chei a pămîntului –
Ar zăngăni apele sub mîinile vîntului
Şi s-ar vesti dezgheţul pretutindeni !
Izvoarele-ar căpăta călcîie şi pinteni
Şi-ar începe să călărească la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre şi goale ;
Sloiul albastru al singurătăţii s-ar sparge în hău –
Tu, dezgheţul meu, soarele meu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu