Ştiu de pe-acum ceasul acela în care
voi scotoci dupǎ tine, prin zece sertare,
ca sǎ-i pot spune cuiva cît de mult am iubit
în tinereţile mele.
Multe scrisori voi avea, şi fotografii,
teancuri de mimici, gesturi strivite de vii,
şi, printre ele, mîinile mele foşni-vor
searbǎd ca frunzele vechi.
Dar am sǎ spun, am sǎ spun cum zîmbeai lîngǎ mine
buzelor mele de-atunci, dulci si veline,
şi cum ştiai cǎ vom fi împreunǎ mereu,
veşnic (sau pînă la moarte).
Şi am sǎ spun cǎ aveai cîte-un profil,
care-şi pierdea în luminǎ hotarul fragil,
ochii pestriţi ca douǎ gîze imense,
prinse în ploaia de-april.
O sǎ mǎ laude-acela, fǎrǎ-ndoialǎ.
« Da, ai trǎit o frumoasă iubire de galǎ ... »
Eu voi închide sertarele. Ştiu de pe-acum
ceasul în care ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu