Poezie de suflet românesc
marți, 3 iulie 2012
Arzând am rămas doar eu
Arzând am rămas doar eu ...
ca un foc mocnit de lacrimi uscate.
Dumnezeu ne-a înşelat,
Aripa ta nu mai bate!
Înaltul s-a scurs sub calcâi.
...
Sunt o mamă fără de fiu...
Dragostea a rămas suspendată între lumi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu