Noutăţi despre Euridice-Florin Iaru

Ce ghinion, frumoaso, cumplit ghinion!
Te-ai îndrăgostit - după lungi ecuaţii
după lungi tribulaţii
în care te-ai frecat de toţi tatuaţii -
acum şi de omul frigider
cel de te mîngîie înfrigurat şi de fier
şi care te pătrunde
prin bucătării rotunde
cu falusul lui de ger.
Ce-ai făcut, proasto?! Cum i-ai deschis uşa
Cum de-ai căzut atîta de jos?
Ce-am să mai cînt despre tine
pe coale veline
în zile senine?
Cum să mai trăiesc lîngă frigider?
Cum să mai pun laptele ouăle vinul în frigider
fără să plîng fără să zbier
de ce e atît de frig în frigider?
Ce e becul ăsta cînd deschid uşa şi nu te găsesc?
Ce e groapa asta adîncă în metrul lui cub?
Daţi-mi, vă implor, un punct fix: un termostat, un şurub...
Domnule cu pălărie!
Obosesc!
Mă opresc!
Nu mai pot să cînt!
De ce tocmai în frigider atîta pămînt?

Am tăcut m-am întors te-am pierdut
în faţa ieşirii
şi-am fost scos la plimbare cu dricul.
Tu
te-ai rătăcit şi mai tare
te-ai iubit, nu te-ai mai fi iubit în continuare
în compartimentul de foarte înaltă refrigerare.

declaraţia de independenţă

Această dimineaţă a început aseară
cu o durere de cap
cu o debarcare în Angola
somn
o femeie
iarbă de sticlă
pick-nick imoral (cu idei)
mai multe femei plimbîndu-şi umbra la soare
cîţiva germeni de melancolie
orele
soarele
evenimentele
capul meu strîns
în lemnăria patului
sufletul tău iubito strîns în lemnăria patului
schisma albastră a unui cuţit
pus din adolescenţă la mijlocul patului
ah evenimentele
ah evenimentele
ne-am îmbrăţişat (fireşte)
jurnalul intim îşi clefăie foile
pendula pleşuvă face dragoste
cu interiorul domestic
o durere de cap
o debarcare în Angola
o dormi
o dormi
prin parcuri bătrînii ultimului război
zbîrcesc cu umbra lor
soarele
aha - soarele
şi dimineaţa
aha
- Bună dimineaţa.

Ordinul jartierei-Florin Iaru

Eram ultimul reprezentant
al camerelor locuite
(şi cel mai întîrziat)
În urmă, paharul gol mă va descrie
cum nu se poate mai bine...
Femeia care a rîs gîdilată...
Pendula care a fost consultată...
I.M.S.-ul înecat în zăpadă şi pe care am scris
un cuvînt mic...
Cîinele care n-a vrut să-nţeleagă
cum se poate trăi în case pe timp de iarnă...
Brusc am început să vorbesc cîinelui
să-i spun îngrozitoarea
a camerelor locuite
cu ferestre nisipoase
cu bibliotecă încinsă la roşu.

Brusc a început cîinele să mă înţeleagă
şi coada lui grea a dirijat o clipă timpul.
Brusc ne-am declarat de acord
cu zăpada care înnebunise
în cădere liberă.

- Dă-mi un foc - a adăugat tîrfa - şi
hai în parc să facem ceva pe zăpadă!
Apoi şi-a suflecat tot piciorul
pînă la jartiera bătrînă
pe care mai putrezea în patru litere
obositul Hony.
- Dă-mi un foc a spus şi hai în parc.
Lumea nu merită decît un sfîrşit
în negru pe alb.

Ea îşi făcea meseria.
Eu nu i-am spus nu.
Eu am dus coasa ei, umbreluţă tăioasă pe umăr
fără să mai tai
Cîinele ne-a urmat scoţînd strigăte de uimire.
(Poate că ei îi plăcea să facă asta.
Poate că de aceea suna ceva ruginit
pre braţul coapsei dumisale)
Poate aşa umbrele lumii rămăseseră rare.
Dar spune şi tu, iubito,
cine-ar fi gîndit ceva rău,
nu zău,
cine-ar fi gîndit ceva rău
pe o asemenea ninsoare?

Hai Ku
Mine peste muntele Fudji

Capul meu cade
pe
maşina de scris
..........................
fruntea de rînduri mi-a plină

cîntec de trecut strada

Ce grea a fost strada pe care m-am culcat!
Sufletul meu a umplut perne cu pietre
cu şisturi bituminoase -
şi în oase
a curs cu măduvă de lătrat.
Ce greu era semaforul de treceri pe roşu
în chinuri năştea el culoarea verde!
Ce aglomeraţie pe zebră
pe rinocerul ce-a refuzat
plimbarea duminicală
pe acuzatul
cu mîinile electrocutate în poală
şi o femeie care ieşea şuierînd
din amintirile tale
ca x y din algebră
ca publicul evacuat din sală.

Ce grea era strada, mamă, pe care m-am culcat!
Ce trist trombonistul
care lega trotuare
cu arpegii sfîşietoare
do-mi do-re-mi fa-fa-fa
Maşinile grele - ce multe se adunaseră
şi ce discret - mă călcau
triburi barbare
avînd de păscut
de luat femei
de hrănit o Asie mare
cît un început de iluminare
Ce greu era episodul care cădea din televizor
ca o halteră mondială pe un particular picior

Mi-aş fi aşternut pămînt de-aş fi crezut în stele -
aş fi dormit străzi şi bulevarde de-a rîndul
pentru că
domnilor, da,
eu am făcut sfertul de secol
în oraşe fără părere de rău.

Ce greu era corpul tău
în mişcare
prin
dragostea mea
copilul meu
Strig
din nou după tine
cu toată singurătatea de care sînt în stare.

Aer cu diamante-Florin Iaru

Ea era atît de frumoasă
încît vechiul pensionar
se porni să roadă tapiţeria
scaunului pe care ea a stat.
În iarna curată, fără zăpadă
maşina uscată încercă s-o ardă.
Dar ea de mult coborîse cînd s-a auzit
înghiţitura.
Şoferii mestecaţi
au plîns pe volanul păpat
căci ea nu putea fi ajunsă.
În schimb era atît de frumoasă
încît şi cîinii haleau
asfaltul de sub tălpile ei.

Atunci portarul îşi înghiţi decoraţiile
cînd ea intră în casa fără nume
iar mecanicul sparse în dinţi
cheia franceză şi cablul
ascensorului ce-o purtă
la ultimul etaj.
Paraliticul cu bene-merenti
începu să clefăie clanţa inutilă
şi broasca goală
prin care nu putea curge
un cărucior de lux.

Ei cu toţii mîncară
piciorul mansardei
ei cu toţii mîncară ţiglă
cînd ea urcă fîlfîind pe acoperiş
cînd ea nu putea fi ajunsă.
Meteorologul de pe muntele Golgota
roase timpul probabil
iar ultimul Om în Cosmos
îşi devoră capsula
cînd ea depăşi sistemul terestru
- Ce-ai să faci de-acuma în cer? -
au întrebat-o
cu gurile şiroind de regrete.
Dar ea era atît de frumoasă
încît a fost la fel de frumoasă
şi-n continuare.

Iar ei nu găsiră în toată
lumea largă
destule măsele
destule gîtlejuri
în care să spargă
să macine să îndese
distanţa care creştea mereu
şi restul cuvintelor pînă la moarte.

Si cu asta ce-am facut?-Constantin Tanase

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc într-una taxe-accize
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?


Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

-----------------------------------

Daţi-mi un trup- Lucian Blaga

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

Maher Zain - For The Rest Of My Life | Official Music Video

Ordinea de zi-Adrian Păunescu

 După-atâtea grozăvii care mai sunt
Şi-naintea celor ce vor fi
Noi, cei simpli şi cei buni de pe pământ
Vrem o altă ordine de zi.
Recunoaştem, sunt probleme, fel de fel;
Se tot plimbă-n pielea unui urs,
Dar înaintăm solemn acest apel,
Dar înaintăm acest recurs:

 Viaţa noastră, unde e?
Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?
Viaţa noastră, unde e?
Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?
În cuprinsul tablei noastre de valori,
Peste aur şi argint şi diamant
Pentru noi, ca simpli muritori
Viaţa-i lucrul cel mai important.

 Viaţa noastră n-are parcă niciun rost,
Viaţa noastră e un ban de schimb.
Pe pământ, noi, oamenii, o ducem prost
Şi murim absurzi şi n-avem timp.
Dacă-i bal atunci să fie, totuşi, bal.
Protestăm în modul cel mai crunt,
Nu vrem milă sau concediu medical,
Vrem să ne înscriem la cuvânt.

 Haideţi să uităm să vieţuim urât,
Mai avem pe lume ce iubi,
Şi, sătui de surogate până-n gât,
Să refacem ordinea de zi!
Dacă-i bal atunci să fie, totuşi, bal
Şi un ceai să fiarbă în ibric,
Puneţi viaţa noastră punctul principal

Şi în rest să nu vorbiţi nimic.