O nouă bucurie (!?)
Astăzi cunosc mai bine ura,mă cam aplatizasem de dispreț...
Azi vine ura cu-n mai mare preț!
Ce nesfârșită veselie ...!
Mi se -ntâmplă însfârșit și mie!
Cunoșteam scârba,sila și mânia,
Dar azi ,ce sărbătoare,mamma mia!
E ura în prim plan și-a sa splendoare
Mi-aduce nesfârșita împacare
Cu mine însămi cea -ngăduitoare,
Cu mine însămi ce n-am fost întreagă
Vrând să-nțeleg o lume prea beteagă.
luni, 29 august 2011
vineri, 26 august 2011
luni, 18 iulie 2011
luni, 11 iulie 2011
joi, 7 iulie 2011
Dureroasa ninsoare-Nichita Stănescu
Cu o nepasare,cu o absență
mi-ai rupe privirile,
și ele,
un ochi verzui de apă,un ochi fugitiv
de oglindă
nebune-ar căuta să se sprijine
și nu ar găsi.
Iarna ce-asmute prin aer
înfometate vânturi,purtând
în vârfuri capete de lup,
mi-ar mușca privirile rătăcitoare,
mi-ar smulge din ele
trupurile tale iubite-ndelung
mângâiate,adulmecate,văzute.
Și-ar cădea peste oraș,peste linii ferate,
peste păduri,peste fluvii
o dureroasă ninsoare de trupuri
străvezii,suave,imaginare și nimeni
nu le-ar bănui.
Numai eu,căutându-te-n lume,
mi-aș ridica ochii orbi și albaștri
unul peste Kamciatka,peste Groenlanda,
altul peste Atlantic,peste Pacific.
Confundare-Nichita Stănescu
Cine eşti tu, cel care eşti,
şi unde eşti, când nimic nu este?
Născut dintr-un cuvânt îmi duc înţelesul
într-o pustietate divină.
Întreb dacă sunt, dar strigătul
nu se rupe de mine,
şi una cu el rămân, adăugând
deşertului singurătate.
Cu harul vreunei silabe
urnesc din înţepenire, întruna,
golurile sferice în alte goluri
aidoma lor, şi fără de margini.
Fixitatea nefiinţelor mereu o clatin
într-un azi etern cu aură de vid -
mă rog să fii, de mine însumi
mă rog să fii. Arată-te.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)