A trecut până şi ziua de mâine-Fatma Sadâc

a trecut şi ziua de mâine

un gol e acolo unde zâmbeşte o stea

aş fi putut să te caut prin ea

cum cauţi lanul de grâu în aroma de pâine;

e târziu, un târziu vertical şi mai preget

să te conturez aburos dintr-un murmur de flaut

de-acum pesemne n-o să te mai caut

decât în sângele pe care trandafirul mi-l soarbe din deget;

dar a trecut şi ziua de mâine

nu mă-ntreb pe unde vei mai fi umblând

sânge al meu vagabond ca un gând

până ieri credincios ca un câine!

Iartă-mă-Mihail Sadoveanu

Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbești.

Știu că-mi atârnă iertarea

În cornițele zâmbetului tău.

Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.

Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,

În ondularea mijlocului tău subțire,

În grația cu care te miști,

O, mlădios punct de-ntrebare.

Iartă-mă pentru suferințele mele,

Iartă-mă că-mi ești prea dragă,

Că mor când te duci

Și-nviu când apari.

Iartă-mă, Domniță-a-inimii-mele!

Cuprinde-mă de după grumaz,

Apleacă-ți spre mine

Fața de soare, gene de ceață.

Gura ta, gura ta să-mi dea iertare

Pentru toate cele știute și neștiute,

Pentru nebuniile abia trecute

Și pentru cele imediat viitoare.

La aniversare.....

Mihnea drag,trăiești mereu în inima mea!23 de ani în urmă mi-ai răsărit în viața asta.Nu te mai am pe aici decât ca pe o lumină caldă și dureroasă în piept.Te iubește mama,pui drag!

Nu-s vinovat faţă de ţara mea-Andrei Ciurunga

La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispăşesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă, strig din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea!

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
nici că vrăjmaşii i-au prădat grădina
şi că sutaşii coasta i-au străpuns.

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă, ca o ţară, hora-n prag,
nici că am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată mi-a fost drag.

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belşugul de la vin la grâu,
nici c-am primit la praznic pe oricine,
cât m-am ştiut cu cheile la brâu.

Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii
şi c-am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii
şi că urăsc hotarul de la Prut.

Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrul, cerul – stea cu stea –
şi sfânta noastră pâine de la gură,
nu-s vinovat faţă de ţara mea.

De-aceea, când cobor legat în fiare,
împovărat de-osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă, strig din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea!

Ce-aş vrea?…-Alexandru Macedonski

Aş vrea odată iubita-mi ţară
Să se ridice din somnul său
Şi cu glas tare să strige: Piară
Al României oricare rău!
Aş vrea dreptatea să renvieze,
Să renflorească p-acest pământ,
Şi tot românul ca să lucreze
Pentru al ţărei falnic avânt!
Aş vrea ca fala şi fericirea
Să mai umbrească patria mea!
Şi-n orice inimi să văd unirea!…
Iacă, o! Doamne, iacă ce-aş vrea.

Aş vrea tiranii să nu mai fie!…
Ei să dispară ca fumu-n vânt!
Sau ca nisipul în vijelie,
Zvârlit în haos dupe pământ!
Aş vrea poporul să fie rege…
Rege odată bietul popor!…
Ca-n lanţuri grele să nu-l mai lege
Autocratul asupritor.
Aş vrea să moară aceia care
Pentru monedă patria-şi vând!
Să moară-n chinuri de remustrare,
Numai mustrarea să aibă-n gând!

Aş vrea virtutea să triumfeze,
Viciul să piară de noi zdrobit!
Şi România să prospereze,
Să se înalţe neamu-mi iubit!
Aş vrea iubirea să predomnească,
Să nu mai fie ură-între noi!
Numele ţării să strălucească!
Ţara să scape de sub nevoi!
Aş vrea, o! Doamne, să văd poporul
Zdrobind p-aceia ce-l asupresc…
Să văd acvila că-şi reia zborul
Falnic cu neamul cel românesc!

Înserare de toamnă-Nichita Stănescu

Ziua alunecă, trăgând după ea
prin fereastra joasă, culorile joase,
de parca-ai fi împins-o cu mâinile subțiri
pe care le-ai ridicat din îmbrățișarea mea.
Steaua neagra a pletelor tale
îmi răsare, scânteind,
în dreptul inimii,
când iedera uscată bate ritmic în geam
un tot mai îndepărtat și mai negru tam-tam
al secundelor noastre nedezlegate.
Ziua alunecă spre cenușiu, spre negru,
smulgând frunzele și trăgând de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
și-un relief de munți, întors spre noi,
izbucnește deasupra, urcând,
coborând.

Badea Gheorghe la doctor

Badea Gheorghe merge la doctor cu o sarsana plină cu bunătăţi.
Intră în cabinet , o desface şi-l îmbie pe medic:
- Da’ serviţi dom’ doctor, îs bune, îs bio, îs ecologice !
Şi numai ce-i pune pe birou cîrnaţi, caltaboşi, jumări, slană, brînză...
- Păi, bine, mă, Gheorghică, cum să iau eu toate astea fără bani ?!
- Nu-i bai, zice Gheorghe, scoţînd portofelul din buzunar, am adus şi banii!