duminică, 23 septembrie 2012
Sunt o bancă de toamnă....
Sunt o bancă de toamnă din lemn obosit
Pe care se-așează doar dorul de tine....
Sperii frunze și ciori și văzduhul coclit
Iar surâsul ....nici el nu mai vine....
În pădurea ce nu mai foșneste deloc
Sunt o bancă din lemn sau din... câine,
Aș mușca din pământul ce mă ține zălog
Să-mi pocnească tristețea de mâine!
Sunt o bancă de toamnă din lemn încâinit
Care știe durerea plecării,
Legănând un suspin ,un oftat scârțâit
Și-un "mi-e dor"adresat ...depărtării.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu