Ciobănelul-Dumitru Fărcaș

Blidul de lemn

Blidul de lemn
Un batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui, care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau t ot timpul, ochii ii erau incetosati, iar pasii impleticiti.
Intreaga familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura - boabele de mazare i se rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana-ntr-o zi cand...
"Trebuie sa facem ceva cu bunicu', a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in farfurie!" Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa usa. Acolo bunicu' manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul mesei. Si pentru ca bunicu' reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat un blid de lemn.
Uneori, cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera in ochii lui slabiti si tristi - singur, dupa usa, bunicu' isi manca bucatica de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau cind se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu', cand la mamica si la taticu' lui, fara sa spuna un singur cuvant...
Apoi, intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de lemn. "Ce faci tu acolo", l-a intrebat tatal duios.
Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios: "O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cind cresc eu mare..." A zambit si s-a intors la "treaba" lui.
De data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera culoarea singelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa mare din centrul camerei. Bunicu' urma sa manance la masa impreuna cu intreaga familie - in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca mai cadea cate-o furculita pe covor. Copiii sunt ca niste radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasa nimic neobservat, urechile lor sunt intotdeauna pe receptie, iar mintea lor prelucreaza neobosita mesajele pe care le receptioneaza.
Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

Management cu aplicații

La spargerea unei bănci, participă doi spărgători. Primul strigă: „Nu mişcă nimeni! Țineţi cont: banii sunt ai altora, viaţa este a voastră.” Toată lumea din bancă s-a întins pe podea, în linişte.

Asta se numeşte „Schimbarea Modului de Gîndire –"Schimbarea modului convențional de gîndire".

 

O tipă se întinde provocator pe masa din faţa ei, încercînd să atragă atenţia. Spărgătorul i se adresează: „Vă rugăm să fiți civilizată! Acesta este un jaf, nu un viol!”

Asta se numeşte „Profesionalism – Concentrează-te doar pe ceea ce ştii să faci”.

 

Cînd s-au întors de la seif, spărgătorul cel tînăr (cu studii MBA) i-a spus hoţului mai bătrîn (care avea doar studii primare) „Hai să numărăm cîţi bani am furat!”. Hoţul bătrîn, indignat îi răspunde: „ De ce să pierdem noi atîta timp şi să ne prindă, cînd putem să aflăm diseară, de la ştiri, cîţi bani lipsesc din bancă.”

Asta se numeşte „Experienţă –> În zilele noastre experiența este mult mai importantă decît calificările de pe hîrtie de la cursurile POSDRU”.

 

Imediat după ce hoţii au părăsit banca, directorul i-a ordonat casierului să cheme repede poliția. Casierul după ce se gîndi o secundă îi răspunse: „Domnule Director, nu e mai bine să punem 5 mil de € deoparte şi să spunem că i-au furat hoţii?”

Asta se numește „TRASFORMAREA AMENINŢĂRILOR ÎN OPORTUNITĂŢI –> a întoarce o situație defavorabilă în avantajul tău”.

 

Casierul zîmbind: „Ar fi minunat să avem cîte o spargere în fiecare lună!”

Asta se numeşte „Oportunitate –> Fericirea este cea mai importantă.”

 

Seara la ştiri se anunţă că doi hoţi au intrat într-o bancă şi au dat o spargere de 100 mil. €.

Hoţii au început să numere banii de mai multe ori şi nu le ieşeau decît 20 de milioane. Furioşi au început să înjure: „# € @ &, noi am făcut planuri, am riscat ani grei de închisoare sau poate chiar viaţa şi directorul s-a ales cu 80 de mil, cît ai bate din palme?!?”

Asta se numește „Ştiinţă managerială  –> Cunoașterea este mai valoroasă decât aurul!”

 

Directorul băncii este fericit şi zîmbitor, că pierderile lui de la bursa de valori sunt acum acoperite de acest jaf. Plus că i-au ieşit şi cîteva milioane bune bani de buzunar.  Iar banca este pe profit.

Asta se numește „Arta managementului –> Curajul de a-ţi asuma riscuri!”

Metafizica de Aurelia Tarniceri

Păşesc pe muchia timpului şi-mi pare
ciudat, asemeni unui semn de întrebare
tăişul ca o lamă de cuţit
tăind felii de ieri şi azi, din infinit.
La ce bun oare,
când oricât ai tăia
se pare
că nimic nu s-a schimbat,
timpul e la fel de patrat
cu laturi la fel de egale
iar clipele, goale
curg în aceeaşi măsură,
iubire şi ură,
venin şi candoare
viaţă şi moarte
’ntuneric sau soare.
Însă, mai multe pătrate, alăturate
formează un cub, o nouă dimensiune,
insinuantă ca o promisiune
ascunsă în interior.
Acum, am mai multe pătrate să măsor
iar clipele parcă nu mai dor
ci tăiate felii din infinit,
îmi spun că există-nceput şi sfârşit.

Vecina -George Topârceanu

Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, - ochii tăi, vecină, -
Că ţi-am făcut potecă prin grădină...

Adeseori tu laşi la geamuri storul,
Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!

Şi tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l ţin ispita şi păcatul.

De dorul tău, de dragul suferinţei,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minţii, -
Tu vrei să-mi las şi fraţii, şi părinţii?

Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispăşesc viaţa mea întreagă
Păcatul greu că mi-eşti atât de dragă?

Decât să fug cu tine-n largă lume,
Ori singur eu, să nu-ţi mai ştiu de nume, -
Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.

Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,
Păstrează calda ochilor ispită,
Dar nu mai ţine uşa zăvorâtă!

Că tu ţi-nconjuri viaţa cu zăvoare
Şi clipele de-acum le laşi să zboare,
Când dulcea tinereţe-i trecătoare...

De ce nu vrei să laşi în prag veşmântul
De datini grele ce-mi ucid avântul,
Că nu ne-ar şti nici vântul, nici pământul!

Când umbra nopţii cade peste vale,
Tu să m-aştepţi în pragul casei tale,
C-un văl uşor pe umerele goale.

Să vin, când luna nopţilor măiestre,
Frumoasă ca o fată fără zestre, -
Se uită lung şi tainic prïn ferestre...

Calul troian-Mihai Eminescu

                         Şi ascultând aşa fel de-al unora îndemn,

                        Băgară în cetate pe calul cel de lemn

                        Ş-apoi pe veselie, pe chef se aşternură

                        Până ce în miezul nopţii pe toţii somnu-i fură...

                        Din calul acel mare elinii se coboară,

                        Cu pază ei prin uliţe în pândă se strecoară;

                        Cum văd că mic şi mare căzuse-n somn ca morţi,

                        Ei gâtuie străjerii, ce stau lungiţi la porţi

                        Ş-aprind făclii în noapte pe-a zidurilor creste.

                        Din Tenedos văzură luminile aceste

                        Şi-mplătoşaţi cum fură, armaţi cu lănci şi săbii,

                        S-apropie de ţărmuri pe negrele corăbii.

                        Când peste lumea toată domnea a nopţii slavă

                        Ei prea cu molcomişul şi fără de gâlceavă

                        Intrară în cetate... oricare repezi

                        Şi începură în toţii a da şi a snopi.

                        Tăiau bătrâni şi tineri, din mic până la mare,

                        Ostaşi în floarea vârstei şi tinere fecioare...

                        Şi-s chiote, blesteme din inimă, rărunchi.

                        Prin porţile cetăţii curgeau până în genunchi

                        Şiroaiele de sânge... pe pruncii cei de ţâţă

                        Îi aruncau în flăcări, să nu rămână viţă

                        Şi urmă de Triada... Şi dând în visterie

                        Grămezile de aur răpeau cu lăcomie.

                        Trei zile pustiiră cetatea şi olatul

                        Împlând cu jale ţara lui Priam-împăratul.

                        Când oamenii-s grămadă ucişi în orice loc,

                        Elinii atunci deteră cetăţii mândre foc

                        De răsărea din ziduri o mare de jeratec

                        Roşind bolta întreagă şi crugul singuratec.

                        Ard turnurile-n vânturi ­ de vaietele mumii

                        Nu se vedea de flăcări nici marginile lumii.                                                                                      

Calul troian

Săptămâna de lucru

Saptamana de lucru a angajatilor peste 40 de ani  

 

 Saptamana de lucru a angajatilor sub 40 de ani  

Pamflete-Tudor Arghezi

CU CE SE MÂNGÂIE
     UN IMBECIL

Folosul că trăiești între câini, mâțe și găini e înainte de toate moral. Pisicile și dulăii nu dau, ca păsările, ouă și nu dau nimic, afară de osteneală cu mătura, cu grebla, dar naturalia non turpia...Mai lipsesc din universitatea ogrăzii un cal, un bou și un măgar pentru ca să fie aproape toate facultățile casnice reprezentate. Cât privește broasca, bufnița, ariciul, aceste blânde viețuitoare  ar corespunde cu niște cursuri serale care țin toată noaptea. Noctambulismul nu e o invențiune a jucătorilor de pocher, ci cea mai veche noctambulă e luna, pribeagă prin răspântiile cu becuri de stele și palidă ca o băutoare de absint.

Între oameni sunt tot soiul nu atât de varietăți cât mai ales de variabilități. Că unul vine pe lume cârn și altul prea lung la nas nu supără genul. Ceea ce  jugnește la om și cu deosebire la omul civilizat e aptitudinea lui de a schimba câte nasuri dorești și oricâte obraze, pe care le poartă cu sine, în buzunar. Tehnica transformării, atât a fizionomiei cât și a capului cu totul, a dus la perfecțiune de materiale, subțiate treptat, până a le obține aproape abstracte și făcând cu putință transportarea lor lesnicioasă, fără să incomodeze mai mult ca un pachet de țigări.

O infimă fracțiune de indivizi înțeleg lucrurile într - altfel, probabil cei mai mărginiți, din care face parte cu evidență și semnatarul. Noroc pentru colectivitate, că ei n-au nici un rol social și că se fac de râs, când pe amvoane, când pe scris, recomandând portul pe toată viața al unei singure fizionomii, pretinzând că nu s-ar uza la purtare, și că nu trebuie dată la spălat. Relativ, ca să spunem așa, la convingeri și credințe (vai ! ce arhaisme !) schimbate săptămânal sau aninate pe anumite zile de călindar, un om politic eminent, și fără îndoială de al nostru, a proclamat odinioară un mare adevăr, că numai proștii nu-și primenesc părerile de câteva ori pe an.

Dar ce sunt animalele altceva decât niște proaste, de vreme ce se și numesc dobitoace ? Există și la  om această prostie masivă care face câteodată cât o inteligență și-l face să prefere semenilor lui societatea câinilor, a mâțelor, a cocoșilor, a pomilor și a florilor.

Nu-ți poți închipui, domnule cititor, de la etajul al zecelea al unui bloc ornat cu mozaicuri și reflexe de sidef, ce bine te simți între necuvântătoare și  nescriitoare. Fiecare pasăre piere pe limba ei. Curcanul nu face ca pitulicea, vrabia nu vrea să fie privighetoare, broasca numai în fabulă se umflă cât vaca. Cireșul nu dă caise, ciuperca nu face frunze, crăița își păstrează mirosul ei și nu ia cu împrumut aromele crinului și ale rozei. Te duci cu coșul de  papură și aduni ouăle găinii: ea nu dă portocale, nici mingi.

A ! iată și porcul. Bună dimineața, porcule, ia dă-te nițel deoparte să-ți curăț murdăria. Murdăria dumitale îmi place: atâta știi, atâta faci și nu te încurci cu  idealuri mai sus de coada dumitale răsucită, ca să le spurci.

                       Adevărul, an LX, nr. 16.557, 8 mai 1946
                              Semnat: T. Arghezi

Borşul- sursă de sănătate

Un pahar de borş pe zi tratează toate bolile de ficat şi de plămîni, hipertensiunea şi anemia Borşul nu e doar ciorba acră, atît de apreciată prin unele părţi ale ţării, ci şi o licoare sănătoasă, rezultată din fermentarea tărîţelor de grîu. Occidentalii nu prea ştiu de acest preparat naturist, dar românii şi ruşii îl folosesc şi-i cunosc virtuţile curative. A apărut ca o variantă a unei vechi băuturi ruseşti, cvasul. Borşul nu are alcool şi dioxid de carbon. Este un lichid dietetic, nu are mai mult de 7,7 kilocalorii la 100 mililitri, procentele de grăsime fiind neglijabile. Lichidul gălbui, acrişor este tonic natural şi leac pentru multe boli. Cura cu borş are rol purificator al organismului şi de ameliorare sau chiar vindecare a unor afecţiuni. Să învăţăm să preparăm borş acasă şi să-i cunoaştem indicaţiile terapeutice. Un leac românesc Borşul sau zeama rezultată din macerarea
tărîţelor de grîu conţine minerale şi un complex de vitamine B şi C, minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi. De aceea, acest aliment folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple pentru
sănătate. Puterea terapeutică a borşului vine şi de la drojdia de bere care ajută fermentaţia, ingredient care conţine vitaminele din complexul B, vitaminele D şi H (biotina), enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sănătate, seleniu, dar, mai ales, crom. Fiind un produs natural, borşul este foarte bogat în enzime. Ţăranii români preţuiesc acest lichid atît de mult încît talentul de gospodină al femeilor se apreciază în funcţie de cît de bine ştiu să prepare borşul. În Bucovina, înainte de intrarea în post, toate vasele şi tacîmurile sînt clătite cu borş şi apoi binecuvîntate, semn că borşul este şi un dezinfectant. În credinţa populară, îi scapă pe copii de deochi şi le redă pofta de mîncare.
Pentru anemie, bronşită şi mahmureală Borşului i s-a dus vestea că e cel mai bun leac la mahmureală. Într-adevăr, înlătură simptomele intoxicaţiei cu alcool, ameţeala, durerea de cap, tremuratul membrelor, senzaţia de vomă. Se bea un litru de borş. În cazurile de indigestie şi de vomă, un pahar de borş băut înainte de masă poate fi de ajutor. Se spune că persoanele care beau zilnic borş mult, se lecuiesc de alcool. Mai ales după mese copioase, preparatele cu borş sînt binevenite. Borşul contribuie şi la eliminarea toxinelor din organism. Este eficient şi în curele de slăbire, deoarece stimulează digestia şi arderea grăsimilor. Pe lîngă aceste beneficii, poate fi şi
un adjuvant în cazul bolilor respiratorii precum bronşita, astmul şi sinuzita. În cazuri de anemie, funcţionează ca tonic extrem de eficient, prin mineralele şi vitaminele conţinute. Cura cu borş pentru revigorarea organismului durează 20 de zile, timp în care se bea un pahar de lichid, cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese. Pentru boli respiratorii cronice (bronşită, astm, sinuzită), se beau două căni. Cura ajută la vindecarea acestor boli şi, mai ales, preîntîmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de cîte trei săptămîni. Ca adjuvant în tuberculoză, borşul se bea în fiecare zi, cîte o jumătate de litru, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Se pare că anumite substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care provoacă această maladie. Previne infarctul şi cancerul de colon Se ştie că borşul elimină toxinele din organism, fiind recomandat în diete de slăbit. Se poate bea cîte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Acest tratament se poate
repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara. Terapia se recomandă persoanelor cu diabet,
artrită, gută şi cu probleme reumatice, hepatice şi renale. Pentru oboseală cronică, se bea un sfert de litru de borş dintr-o dată, ca sistemul nervos să se revigoreze. Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, fitoterapia recomandă borş, deoarece curăţă şi fortifică organele interne. Se bea pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă, cîte o cană cu borş în care se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin. Nivelul crescut al glicemiei poate fi reglat tot cu borş, băut înainte de a mînca. Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc de apă, consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de soc (din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită). Această băutură se îndulceşte cu miere şi se bea înaintea meselor principale. Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave, terapia se poate prelungi încă două săptămîni. De asemenea, borşul scade tensiunea şi reduce colesterolul, curăţă rinichii previne tromboza şi infarctul, iar ultimele studii arată că este anticancerigen, luptînd cu cancerul de
colon. Este folositor în boli cardiace, insomnii sau după un efort fizic sau intelectual. Singurele restricţii sînt în caz de ulcer gastro-duodenal şi gastrită. Bun în cure de slăbire şi pentru frumuseţe Curele cu borş sînt eficiente dacă durează trei săptămâni. Este indicat ca borşul să se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Dacă vrem să slăbim, se creşte progresiv numărul cănilor, pînă la 7.
Borşul poate fi băut şi nediluat, însă are gust foarte acru, iar unele persoane nu-i suportă mirosul. Pentru a-i rafina şi îmbunătăţi gustul, poate fi amestecat cu suc de mere, sirop de sfeclă de zahăr sau zer.
Cura internă este recomandată în: boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tromboză, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice şi fosfatice), tuberculoză, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun. Este un stimulent al sistemului endocrin. Extern, se pot face spălături cu borş în ulcere cutanate, degerături sau uscăciuni ale pielii. În cosmetică, borşul face tenul catifelat. Se tamponează pielea cu vată înmuiată în borş sau se foloseşte în prepararea măştilor cosmetice. Înmoaie mai ales pielea uscată. Efectul borşului este salutar pentru ten în perioadele reci sau cu vînt puternic. Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat că borşul favorizează absorbţia în intestinul uman a metalelor, precum nichelul, cuprul, seleniul şi aurul, dar şi a vitaminelor, mai ales la nivelul mucoasei intestinale.
Borşul de acasă Nutriţioniştii nu recomandă borşul industrial, de cumpărat. Acesta conţine aditivi
alimentari care dau un gust bun mîncării, dar este periculos pentru organism. Cel mai bun borş este cel preparat acasă. Avem nevoie de 1 kg tărîţe de grîu, 200 g mălai, 200 g de huşti (tărîţe folosite de la alt borş) sau 20 g de drojdie de bere, o mînă de frunze de vişin, mărar sau leuştean verde sau uscat. Tărîţele se amestecă bine cu mălaiul şi cu huştile. Se adaugă 0,5-1 l de apă călduţă. Plămada se lasă la dospit timp de 20-30 minute. Se adaugă frunzele de vişin şi mărarul. Se toarnă 9 l de apă caldă, se acoperă vasul cu un tifon şi se lasă deoparte, la temperatura camerei, pentru una-două zile. La început, se amestecă de cîteva ori cu o lingură de lemn. După ce s-a acrit, se filtrează, se pune în sticle şi se păstrează la frigider.
Vasul în care se prepară borşul trebuie să fie foarte curat şi nemetalic. De obicei, se folosesc ulcelele de lut sau putinele. Iarna timpul de acrire creşte pînă la 3-4 zile. Ştiaţi că? - În loc de tărîţe de grîu se pot folosi cîteva felii de pîine neagră (300g). În acest caz se pune mai mult mălai. Cam 300g mălai la 300g pîine neagră. În rest, reţeta este aceeaşi. În varianta cu pîine neagră, borşul se va acri în 5-6 zile. - Cînd se prepară borşul vara, în ultima zi de fermentare, se pot adăuga
în vas ierburi aromate şi frunze de legume: pătrunjel, ţelină, leuştean. Plantele nu se adaugă mai repede, ci numai în ultima zi, pentru a da maximum de aromă. - Borşul se adaugă în ciorbe numai după ce a fost fiert în prealabil şi după ce legumele şi carnea din ciorbe au fiert. - Prin părţile Ardealului, există o superstiţie care spune că borşul se acreşte numai dacă e pus marţi sau joi, iar cel care îl prepară trebuie să tragă de păr pe cineva, căci numai aşa se acreşte borşul. - Amestecat cu un strop de miere, borşul devine o băutură răcoritoare excelentă, preferată şi de copii. Borş de sfeclă roşie *Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, e bun borşul de sfeclă roşie. Avem nevoie de 1 kg de sfeclă roşie, o legătură de pătrunjel, una de mărar, una de leuştean, o căpăţînă de usturoi, o linguriţă de drojdie sau o mînă de mălai. Toate se pun la borcan, se toarnă deasupra apă şi se lasă la macerat. Cînd lichidul este acrit, se strecoară şi se reumple cu apă borcanul. Borşul care rezultă a doua oară este mai slab, dar încă bun. Din prima strecurare, se beau două pahare pe zi, din a doua, cîte patru pahare pe zi. Este foarte util bolnavilor de hepatită. Acţionează ca depurativ general, fortifiant, regenerator al sîngelui.

Sorin Cerin - Jucării si iluzii..

Motto : Venim pe lume cu un dureros privilegiu: acela de a ne trai viata într-o frumoasa iluzie, de a lua drept realitate exterioara acest sentiment launtric al nostru despre viata, schimbator si van, dupa timpuri, dupa împrejurari, dupa noroc . Luigi Pirandello

Sorin Cerin - Jucarii si iluzii..

Te ascult fir de iarba,
ce-mi încoltesti sufletul cu iubirea ta,
stiind ca nu crezi în toamna despartirii,
pierduta definitv în destinul nostru.

Nisip al deznadejdii,
stiu ca te strecori în strafundul sufletului,
clepsidrei din inimile noastre,
spargând-o cu furtuna mortii din tine,
pentru totdeauna........

Unde ati mai ramâne,
nori de cremene ai vietii destinului meu,
ce asudati faclii de durere,
fulgerând cu sperantele unui Dumnezeu,
ce nu mai este al nostru,
de atât de demult.....

Incendii sufletesti,
ce-mi ardeti natura inimii mele,
ceruri de vise care si-au pierdut stelele,
orizonturi moarte dupa propriul miraj,
jucarii de Iluzii ale Vietii,
ce m-au nascut gresindu-si rostul.

Lecţie inutilă de logică - Octavian Paler

Aşa se intamplă logic,
plecăm si sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viată,
poate nu trebuia sa plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul ca sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi
câtă
 vreme sosim undeva
totul e logic.
chiar daca logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicaieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicaieri?

Valsul fluturilor-Eugen Doga

Kamadeva-Mihai Eminescu

Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-l vindec,
L-am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mândru,
Călărind pe-un papagal,
Având zâmbetul făţarnic
Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar în tolbă-i
El păstrează, ca săgeţi,
Numai flori înveninate
De la Gangele măreţ.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Mă lovi cu ea în piept,
Şi de-atunci în orice noapte
Plâng pe patul meu deştept...

Cu săgeata-i otrăvită
A sosit ca să mă certe
Fiul cerului albastru
Ş-al iluziei deşerte.

Timpi eroici-CorneliuSofronie(In revista"Mangafaua")

Timpi eroici (Cu gândul la măreţele mitinguri electorale de pe stadioane)

Ne tragem sufletul striviţi de bine
Norocul ne petrece-n chip şi fel
N-avem chiloţi de când salariul vine
Cam pe un sfert din cât înseamnă el
De când guvernu-n goana lui nebună
Ne pune bir, iar birurile cresc
Pe tot ce e sub soare şi sub lună
Şi pe chilotul nostru românesc
Dar facem faţă zilei cu onoare
Suntem un neam de mândri şi sfătoşi
De aceea azi purtăm - mândria-i mare!
Găoacii vechi rămaşi de prin strămoşi
Şi peste găuri punem câte-un petic
Cu gesturi de tandreţe şi alean
Şi exultăm rupturile, patetic
Rămase de la daci, de la romani
Nici gumă la chiloţi n-avem, se ştie
Ne curg şi dedesubturile-n jos
Dar idealuri înălţăm o mie
Şi mii de vise ţesem credincios
Nutrim dorinţe tot mai arzătoare
Ca zilnic să comitem fapte mari
Dar n-avem spor în fabrici, pe ogoare
Cât mâna ţine loc de brăcinari
Spre-un ţel măreţ ne îndreptăm elanul
Să-i facem fericiţi pe toţi cei dragi
E însă greu să ne atingem planul
Aşa cum stăm cu mâna pe nădragi
Dar tot aşa cum legendar de bine
Am biruit pe câmpul mărăşesc
Luptăm şi-acum cu pantalonu-n vine
Ţinând de gaci, eroii se călesc
Un gumilastic ne-ar ucide chinul
Dar viaţa ne refuză acest lux
Cu stânga ferm ne fâlfâim destinul
Cu dreapta, demn, chiloţii în reflux
Dar când vom fi la marea sărbătoare
Furaţi de peisaj şi protocol
Din palme noi vom bate cu ardoare
Chiar de-om ramâne toţi... în fundul gol

Catrene -Mihai Eminescu

Când te pierzi în valul vieţii       
Trist la ţărm doar eu ramân:
Braţe fără de nădejde,
Navă fără de stapân.


 Cum se turbură izvorul
Când din el drumeţul bea,
Astfel ma-nfioară dorul
Când răsari în calea mea.


Tu eşti aerul, eu harpa
Care tremură în vânt,
Tu te mişti, eu mă cutremur
Cu tot sufletul în cânt.

 Eu sunt trubadurul. Lira
Este sufletul din tine,
Am să cânt din al tău suflet
Să fac lumea să suspine.

Alei mică,alei dragă-Mihai Eminescu

Alei mică, alei dragă,
Cine vrea să ne-nţeleagă...
Vara ,frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viaţa noastră-ntreagă.

Alei ,dragă Veronică,
Desparţirea toate strică,
De ne-alegem cu nimică ­.
Viaţa trece, frunza pică.

Alei dragă, alei mică,
Viaţa trece, frunza pică,
Şi din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.

Măcar cine ce graieşte,
Altul alta îndrageşte.
Inima-mi pe cât traieşte
Tot la tine se gândeşte.

Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă ­,
Aşa trece viaţa-ntreagă
Şi nimic n-o să s-aleagă.