Ca romanul nu-i niciunul!(Banc de banc!)

Doctorul american spune: - La noi, în America , medicina e aşa de avansată, că scoatem un rinichi de la unu', il transplantăm la altu' şi dupa 6 săptămâni, ăla deja îşi caută de lucru! Doctorul german răspunde: - E nimica toată; la noi, în Germania , scoatem un plamân de la unu', îl transplantăm la altu' şi după 4 săptămâni ăla deja îşi caută de lucru! Doctorul rus spune: - Nici asta nu-i mare scofală; la noi, în Rusia, scoatem 1/2 de inimă de la unu', o transplantăm la altu' şi după 2 săptămâni ,amândoi deja îşi caută de lucru! La care doctorul român, amuzat : - N-avem ce să comparăm, toţi sunteţi înapoiaţi faţă de noi; la noi, în România, am luat câţiva fără creier şi fără inimă, i-am pus în fruntea ţării şi acum toţi ne căutăm de lucru...

Te iubesc dincolo de mine-Sorin Cerin

Si daca m-as îneca în ochii tai, Cine mi-ar descoperi trupul inimii mele? Ce a batut atât de dureros pentru tine, Înger al iubirii. Nu cred ca ai reusit vreodata sa întelegi, Moartea unui singur Cuvant, Din marea noastra iubire, A carui suflare s-a pierdut sub pasii, Uitarii tale. Si daca as reusi sa parasesc, Gândurile tale, Chiar crezi ca norii nu ma vor plânge niciodata? Ca Soarele nu ma va arde cu foc de amintire, În inima ta? Chiar crezi ca natura cuvântului prin care te-am iubit, Nu mai are lacrimile misterului prin care, Era candva o stea din tine, Mereu a sufletului meu? Ne-am întâlnit la margine de Destin, Unde ploua cu singuratate, Eram atât de mult adevar unul de altul, Încât nici oceanul privirilor noastre Nu putea fi mai singur si trist decât noi. Si atunci am înteles, Ca ne-am nascut din dorul de a muri împreuna, Mai vii cu fiecare zâmbet ce ne unea mâinile, Încatusate în speranta, De a fi una si aceeasi clipa, A Nemuririi, Fiindca pana si ingerii nostri Se iubesc, In paradisul de dincolo de noi.

Chipul tau-Sorin Cerin

Cât de putini, suntem cei care în viata, am trait cu adevarat o mare iubire, cât de putini ne-am nascut astfel aici în aceasta lume si cât de multi, îsi traiesc viata morti de ei însisi, cu sufletele neumblate de pasii nici unei mari iubiri. De ce? Sa-L întreb pe Dumnezeu sau pe Destin, care sunt imaginile lor? Sa întreb vântul, cuvântul sau oceanul. din apa caruia am ajuns sa visam aceasta lume? Raspunsul consta în noi si numai în noi, în iubirea din noi. Totul este o mare amintire, fiindca doar Dumnezeu este Unicul real, iar atunci cand iubim ne amintim mai mult ca oricând de Dumnezeu fiind mai aproape de acesta. Atunci când privesc în strafundurile fiintei tale, iubindu-te atât de mult, îl privesc si îl simt pe Dumnezeu, aminindu-mi de una dintre imaginile sale, atât de dragi mie: chipul tau.

Sub tricolor-Vasile Militaru

Neam Român ce vii din vifor,

Neam ce-ai sângerat din greu,

Dar, cu pieptul tău, duşmanii ţi-i-ai biruit mereu;

Neam viteaz care urcat-ai culmea visului tău sfânt,

Dar, deşi cu zori pe gene, astăzi gemi că ieri mai frânt,

- Smulge-ţi sufletul din noaptea ce-a'nceput să te'mpresoare;

Urcă-te pe culmi, spre soare,

Neam cu ţara toată flori,

Plină numai de comori;

Strânge-te sub Tricolorul biruinţelor străbune:

Pune umăr lângă umăr, suflet lângă suflet pune,

Să te faci năprasnic munte, fără nici o cărărue,

Să nu poată nici o fiară pe-a lui steiuri să se sue,

Ci să cadă fulgerate,

În prăpăstii fără fund,

Toate fiarele spurcate

Ce'n hăţişuri ţi-s'ascund!...

Nu simţi tu vrăjmasa haită ce'mprejurul tău se strânge,

Dornică de hoit şi sânge?...

Nu-i simţi oare răsuflarea?...

Colţii lacomi tu nu-i simţi,

Ascuţiţi ca nişte ace şi, ca secera, cu zimţi?...

Tu priveşti cu nepăsare cum se luptă ticăloşii

Să-ţi alunge Tricolorul cu-ale lor otrepe roşii?...

S'ajungi robul unor haite pe-ale tale plaiuri verzi?...

Să-ţi pierzi datinile toate, hora, doinele să-ţi pierzi?...

De prin sfintele biserici să te laşi cu cnutul scos?...

Clopote să nu mai sune la'nvierea lui Hristos?...

O, de mii de ori nemernic ar fi neamul ce sub soare,

S'ar lăsa robit în lanţul liftelor cotropitoare,

Fără Dumnezeu şi Ţară, -

Când, sub focul lui de pară,

Liftele cu zdrenţe roşii ar putea oricând să piară!...

Neamul meu, - în miez de noapte, glas adânc, cu dor fierbinte,

Se ridică pân'la mine, din străbunele morminte;

Sunt Voivozii şi plăieşii, buciumaşii dela munte,

Sunt arcaşii, scutierii cei cu pletele cărunte,

Care, în vremuri vechi, putut-au toate liftele să'nfrunte...

Oare, tu nu le-auzi glasul?...

Geamăt lung e glasul lor

Şi ne strigă tuturor:

"Strângeţi-vă laolaltă toţi, sub sfântul Tricolor!...

"Braţul tuturor să-l ţină!

Braţul tuturor să-l poarte!...

"Doar sub el e biruinţă, - în afara lui, e moarte!..."

Eu ascult şi mă cutremur hohotind, cu ochii uzi...

Neamul meu, tu n'auzi glasul marilor străbuni?...

N'auzi?... Stai năuc şi mi-te clatini?...

Nu străbate pân'la tine glasul marilor Musatini

"Descălecători de Ţară, păstrători de Neam şi datini"?...

Neamul meu, - eu plâng şi scriu:

Dacă nu eşti mort, ci viu,

- Fă din Tricolor trei flăcări, iar tu, foc măreţ sub ele,

Suie-ţi flăcările sfinte până dincolo de stele,

Ca să nu le mai ajungă hoarda liftelor misele!...

Dacă nu poţi face astfel,

Neamul meu, - de mii de ori,

Mai curând să vrei sa mori,

Decât, rob, să vezi de-asupra-ţi cârpa steagurilor roşii

Şi s'auzi cum strănepoţii îşi vor blestema strămoşii!...

Cozonacul ,mămăliga și plugarul-Vasile Militaru

Nu mai spun prin ce 'ntâmplare, -
Într'un lan de grâu cu mac,
Se 'ntâlniră pe cărare
Mămăliga de la țară cu boerul cozonac.
Nici nu mai arăt anume
Ce necaz putea să frigă
Pe boerul zis pe nume,
Care, mândru ca un Rigă,
Avea drept sau nu să-și bată
Joc de-o biata
Mămăligă:

- Uite ce nerușinare fără margini!... Ptiu, la dracul! -
Zise, țanțoș, cozonacul, -
Mămăliga mea umilă, tu mă faci să-ți plâng de milă!...
Cum când nu ești decât, vai:
Apă, sare și mălai,
Ai curajul să mai stai
În cărarea mea pe plai?!
Fiind galbenă ca luna,
Ți-ai închipuit, nebuna,
Că poți fi cu mine, una?...

Și 'ntr'o clipă cozonacul, cu albuș de ou la gură,
Spuse câte bunuri sumpe are 'n dulcea lui făptură,
Încheindu-și cuvântarea cu dispreț, ba și cu ură:
- Astfel, mămăligă lată, oricum ai căta s'o 'ntorci,
E'n zadar, că tu, sărmano, bună ești doar pentru porci!...

- Minți! - sbucni un glas alături,
Dintr'un lan înalt de mături -
Și-un flăcău cu fața pară, ca o floare-a macului,
Veni 'n grabă, să răspundă astfel cozonacului:

- De-ai avea un dram de minte,
Cozonacule, zevzece,
Mămăligii, -caldă-rece, -
Nici măcar pe dinainte
Nu i-ai trece!

Căci, să știi: din câtă lume'i pe pamânt - norod sărac -
Nici un ins, de când e veacul, n'a trăit din cozonac,
Dar sunt mii și milioane, cari, prin mine azi iți strigă:
La o parte, cozonace!... noi trăim din mămăligă!
Cozonacul, mămăliga şi plugarul

Puterea obişnuinţei

Un american şi un român sunt cazaţi în aceeaşi cameră, de la etajul 30 al unui hotel. A doua zi românul zace zdrobit pe asfalt. La anchetă americanul a declarat că se cunoscuseră la recepţie. Americanul declară:
- Eu am urcat cu liftul ca la noi, românul pe jos, ca la ei. Am coborât împreună la bar. Eu mi-am luat pe genunchi o blondă, ca la noi, iar el o brunetă, ca la ei. Am urcat sus cu fetele. Când au venit soţii lor eu am scos pistolul, ca la noi, iar el s-a aruncat pe geam, ca la ei.

Curcubeul -Dimitrie Anghel

Ce schimbatoare e la munte
Lumina; cât ai scăpăra,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pân’la a ta.

Și-un gând, un gând nebun îmi vine!
- Așa-s poeții uneori –
Să mă avânt până la tine
Pe puntea asta de culori.

Cu fruntea de lumini brăzdată
Să urc tariile cerești
Și, când nici nu te-aștepți, deodată
Să-ți bat cu degetu-n ferești…

Dar când sa urc, frumoasa punte
S-a darâmat, - ș-acuma norii
Au tras perdeaua cătră munte:
Nebuni sunt, Doamne, visătorii!