Cât de putini,
suntem cei care în viata,
am trait cu adevarat o mare iubire,
cât de putini ne-am nascut
astfel aici în aceasta lume
si cât de multi,
îsi traiesc viata morti de ei însisi,
cu sufletele neumblate
de pasii nici unei mari iubiri.
De ce?
Sa-L întreb pe Dumnezeu
sau pe Destin,
care sunt imaginile lor?
Sa întreb vântul,
cuvântul sau oceanul.
din apa caruia am ajuns
sa visam aceasta lume?
Raspunsul consta în noi si numai în noi,
în iubirea din noi.
Totul este o mare amintire,
fiindca doar Dumnezeu
este Unicul real,
iar atunci cand iubim
ne amintim mai mult ca oricând
de Dumnezeu
fiind mai aproape de acesta.
Atunci când privesc
în strafundurile fiintei tale,
iubindu-te atât de mult,
îl privesc si îl simt pe Dumnezeu,
aminindu-mi de una dintre imaginile sale,
atât de dragi mie: chipul tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu